Contestaţie la executare. Sentința nr. 4785/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4785/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 17958/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4785/2015
Ședința publică de la 06 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE B. Ș.
Grefier C. P. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea C.E.C. B. S.A. în contradictoriu cu intimatul B.E.J. Z. V., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 9.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru data de 23.03.2015, când, din lipsă de timp pentru a delibera s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
INSTANȚA,
Prin cererea formulată contestatoarea C.E.C. B. S.A. în contradictoriu cu intimatul B.E.J. Z. V., contestă împotriva modului de stabilire și a cuantumului cheltuielilor de executare în cadrul dosarului de executare silită nr. 1019/2012, aflat pe rolul B.E.J. Zabolotnâi V..
În fapt, împotriva debitorilor P. C. și P. C. s-a demarat acțiunea în executare silită de doi creditori: Volksbank România și B. C.E.C. S.A. – Sucursala Iași, astfel:
1. urmărirea silită pornită de VOLKSBANK România, constituind obiectul dosarului de executare nr. 1019/2012 aflat pe rolul B.E.J. Zabolotnâi V., cu sediul în Iași, .. 4, .. 5, .. Iași;
2. urmărirea silită începută la cererea C.E.C. B. S.A. Sucursala Iași, constituind obiectul dosarului de executare nr. 209/2012 aflat pe rolul B.E.J. I. D., cu sediul în Iași, .. 27, ., Iași, jud. Iași.
Așadar, la stăruința creditoarei S.C. Volksbank România S.A. s-a început urmărirea silită împotriva debitorilor susmenționați, prin scoaterea la vânzare a imobilului apartamentul nr. 35 (3) situat în Iași, .. 4, ., compus din 3 camere și dependințe, cu suprafața utilă de 64,11 mp + 3,03 mp+3,85 mp+3,10 mp balcoane, identificat cu nr. cadastral 1954/C1/U35 și înscris în C.F. nr._-C1-U3/UAT Iași, pentru recuperarea creanței, la care se vor adăuga și cheltuielile de executare silită.
Se precizează că acest imobil este adus în garanție la C.E.C. B. S.A. având instituită astfel ipoteca de rang I în favoarea acestei instituții.
Conform încheierii din 05.05.2014 pronunțat de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2014, s-a dispus conexarea celor două executări silite și s-a dispus reunirea dosarului de executare silită nr. 1019/2012 al B.E.J. Zabolotnâi V. la dosarul de executare silită nr. 209/2012 al B.E.J.A. I. D. și S. C. I., urmând să se facă o singură executare de către B.E.J.A. I. și S. în dosarul 209/2012.
Instanța constată cheltuielile de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1019/2012 al B.E.J. Zabolotnîi V. ca fiind în cuantum de 45.325,76 lei.
Încheierea a fost comunicată către C.E.C. B. de către B.E.J. I. D. la data de 19.05.2014m dată la care a luat cunoștință despre cheltuielile de executare stabilite în dosarul creditoarei Volksbank România, pe care înțelege astfel să le conteste, Banca în calitate de terț față de procedura acestui creditor, fiind grav prejudiciată urmare a stabilirii nelegale a unor cheltuieli de executare ce se vor raporta la o eventuală distribuire din prețul valorificării garanției C.E.C. B., demonstrând astfel interesul legitim în a promova astfel de contestație.
În cazul de față, executarea silită a fost pornită inițial de către C.E.C. B. S.A. Iași, celălalt creditor și-a înscris titlul, ulterior executarea silită s-a suspendat de către C.E.C. B. S.A., astfel încât S.C. Volksbank România S.A. a reluat executarea, iar C.E.C. B. S.A. și-a înscris la rândul ei creanța pentru ca ulterior executării să fie conexate urmând a fi demarate în cadrul acțiunii demarate de C.E.C. B. S.A.
Ca atare, consideră că aceste cheltuieli de executare, în cuantum de 45.325,76 lei stabilite de B.E.J. Zabolotnâi V. sunt foarte mari, ele nu reprezintă o cheltuială făcută în interesul comun al creditorilor, drept urmare nu se încadrează în ordinea de preferință stabilită de art. 563 alin. 1 la litera a la o eventuală distribuire.
În măsura în care, cheltuielile ocazionate de executare fac obiectul executării silite, alături și a data cu creanța propriu-zisă, stabilirea acestora nu are caracter irevocabil, ci, potrivit art. 399 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, pot fac obiectul unei contestații la executare, prilej cu care, dat fiind că executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, contestatorul are posibilitatea de a invoca inclusiv apărări de fond.
Pe calea prezentei contestații, contestatoarea solicită astfel instanței de judecată, anularea procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit în acest dosar de către B.E.J. R., ca netemeinic, nefundat și nelegal, pentru următoarele considerente:
De la data investirii, respectiv înregistrării dosarului de executare silită 1019/2012 și până la data de 17.04.2014 executorul judecătoresc a întreprins acte de executare silită, însă cheltuielile de executare nu sunt corect raportate la actele întreprinse.
Problema pe care instanța de executare este ținută a o rezolva, din perspectiva prevederilor art.371 indice 7 alin. 2 Cod procedură civilă, este aceea a procedurii dovezii efectuării unor cheltuieli în procedura de executare, cum sunt cele cu: înregistrare și formare dosar, emitere adresa de poprire pentru instituții bancare și Trezorerie; taxe poștale aferente comunicării adreselor de poprire; emitere adresa de informare la Primărie; emitere adresa de informare Casa Județeană de Asigurări de Sănătate; emitere adresa de înștiințare a debitorului despre poprirea conturilor bancare; emitere somație de plată; taxe poștale de comunicare acte procedurale, etc.
Contestatoarea consideră că scopul executării silite înseși este realizarea creanței din titlul executoriu, și nu îmbogățirea fără justă cauză a executorului, în urma unei operațiuni în care nu se realizează creanța creditorului care l-a investit cu acțiunea de executare silită.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, acesta depășește cota maximă fixată de Legea 188/2000 a executorilor judecătorești, completată și modificată cu Ordinul Ministrului Justiției. Cum legea specială fixează limite minime și maxime ale acestor onorarii, nu se poate deroga de la lege prin convenția părților în detrimentul părților, legiuitorul urmărind prin aceasta tocmai o protejare a intereselor debitorului în fața unui posibil abuz de drept.
Cum actele de executare au fost întocmite până la un anumit moment, iar cheltuielile de executare stabilite de executor sunt nejustificate, în legătură cauzală și onorariul se calculează proporțional cu activitatea prestată, ca atare în speța de față acesta urmează a fi cenzurat.
Legea 188/2000, cu toate modificările, stabilește cu exactitate modalitatea de calcul a onorariilor percepute de către executorii judecătorești, iar onorariul stabilit de către executor,încalcă prevederile legale în materie. Legiuitorul a prevăzut posibilitatea practicării unor onorarii încadrate în anumite limite, însă în mod cert a avut în vedere complexitatea cauzei și a actelor de executare, reflectate în demersurile efectuate și munca prestată.
Prin urmare, se constată că prin procesul-verbal de cheltuieli de executare, s-au stabilit fie sume nejustificate, fie sume mai mari decât cele maxime prevăzute de actele normative ce au acest obiect de reglementare, încălcându-se astfel de către executorul judecătoresc dispozițiile art. 37 O.G. 188/2000.
Raportat la actele de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nu se justifică un onorariu așa de mare.
Potrivit art. 274 alin. 4 Cod procedură civilă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori va constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Prin aplicarea acestui text legal nu se intervine în contractul de asistență judiciară încheiat între parte și avocat, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții care câștigă procesul trebuie suportat de partea care a pierdut.
În condițiile în care, în ceea ce privește posibilitatea reducerii onorariilor practicate de către avocați există un text legal constituit de dispozițiile art. 274 alin. 4 Cod procedură civilă, practica instanțelor a stabilit că, pentru identitate de rațiuni, aceste dispoziții pot fi aplicate și în cazul onorariilor practicate de executorul judecătoresc. Aceasta întrucât, acolo unde există aceleași rațiuni se aplică aceleași principii. Or, activitatea prestată de executorii judecătorești este similară activității prestate de avocați, executarea silită fiind o etapă a procesului civil.
În consecință, onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a titlului, ci nu să constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor, în detrimentul debitorului urmărit sau în dauna creditorului/creditorilor care ar veni în concurs la executare și implicit la distribuire sume.
De altfel, onorariul executorului judecătoresc a fost aprobat numai de către creditorul care a declanșat executarea silită, este calculat în raport de creanțele acestuia și stabilit prin contract de prestări servicii încheiat între executorul judecătoresc și acest creditor.
Deci, acest onorariu este stabilit numai de creditorul urmăritor, în propriul lui interes, în funcție de valoarea creanței și nu poate fi impus și implicit plătit înainte de îndestularea creditorului C.E.C. B. care are drept de ipotecă asupra imobilului și care trebuie să fie plătit cu prioritate, în conformitate cu art. 563 coroborat cu art. 564 Cod procedură civilă.
Legiuitorul a conferit o poziție privilegiată la distribuirea sumelor creditorului care are drept de ipotecă asupra bunului vândut în cadrul executării silite, în scopul protejării interesului său, privind recuperarea cu prioritate a creanței pentru care a luat măsura asigurării unei garanții reale. Creditorii care au solicitat începerea executării, având creanțe chirografare, au acceptat plata onorariului executorului judecătoresc pentru ca acesta din urmă să presteze serviciile de executare în interesul lor, în vederea realizării creanțelor lor, asumându-și riscul ca în cadrul executării silite să nu-și poată satisface creanța și recuperarea cheltuielilor avansate.
În consecință, contestatoarea solicită instanței admiterea contestației la executare și micșorarea cuantumului cheltuielilor de executare cuvenite executorului judecătoresc Zabolotnâi V. în dosarul de executare nr. 1019/2012 de la suma de 45.325,76 lei la o sumă care trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a titlului până la data conexării, cu cheltuieli de judecată.
În drept, art. 399 și urm. Cod procedură civilă, Legea 188/2000.
În temeiul art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, solicită judecarea și în lipsa părților.
Părțile au fost legal sau/și convențional reprezentate, potrivit dovezilor depuse la dosar.
Analizând contestația formulată, în temeiul dispozițiilor generale și speciale incidente în materia cercetată, prezenta instanța apreciază:
• Cu valoare de chestiuni prejudiciale:
Potrivit încheierii din 12 ianuarie 2015:
a) s-a pus în discuția contradictorie a părților reprezentate, conexarea prezentei cauze cu dosarul nr._/2014 – aflat la ordinea 21 pe listă;
b) s-a invocat de intimat – prin avocat – excepția inadmisibilității, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului și cea a lipsei calității procesuale active a contestatoarei.
Contestatoarea a răspuns la excepțiile invocate, invocând decăderea intimatului din dreptul de a le invoca, în temeiul art. 208 Cod procedură civilă.
• Potrivit încheierii din 05.05.2014 Judecătoria Iași a dispus în dosarul_/245/2014 conexarea dosarului de executare nr. 209/2012 al B.E.J. I. D. cu dosarul de executare nr. 1019/2012.
• Cu valoare de considerente de jure:
Privitoare la legea aplicabilă raporturilor juridice litigioase deduse judecății.
Potrivit art. 24 Cod procedură civilă și reglementările Legii nr. 134/2010 ¸¸dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .", respectiv după 1 februarie 2013.
În speță, primul act începător de executare efectuat în dosarul de executare nr. 1019/2012, datează din 30.05.2012, ceea ce antrenează aplicarea legii vechi, respectiv a dispozițiilor art. 399 și următoarele Cod procedură civilă, respectiv a Legii nr. 188/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 402 alin. 1 Cod procedură civilă, care statuează că: ¸¸contestația la executare se judecă cu procedura prevăzută pentru judecata în primă instanță…".
Or, procedura prevăzută pentru judecarea în primă instanță – conform titlului III Cod procedură civilă – art. 109 și următoarele Cod procedură civilă cu referire la art. 132, alin. 1 Cod procedură civilă și la art. 134 Cod procedură civilă, permite intimatului să formuleze la termenul din 12 ianuarie 2015 – aflat înlăuntrul termenului stabilit de legiuitor în dispozițiile art. 132, 134 Cod procedură civilă – acele excepții de procedură care nu sunt de ordine publică.
Pentru aceste considerente, se va constata ca nefiind incidentă sancțiunea prevăzută de art. 208 Cod procedură civilă – așa cum a fost invocată de contestatoare – și, pe cale de consecință, excepțiile invocate de intimat vor fi respinse ca fiind nefondate, în considerarea următoarelor argumente:
a) inadmisibilitatea – poate interveni ca sancțiune procesuală doar în condițiile în care calea de atac exercitată nu este prevăzută de lege, or, motivele ce susțin inadmisibilitatea privesc ¸¸faptul că s-a luat cunoștință mai târziu de încheierea de conexare care a dispus preluarea cheltuielilor de executare… aveau posibilitatea de a formula recurs…", deci străine de regimul juridic al inadmisibilității;
b) calitatea procesuală activă – susținută cu aceleași motive de fapt ca și inadmisibilitatea –, este dată de natura juridică a raportului obligațional statornicit între părțile litigante, potrivit încheierii din 05.05.2014 – prin care, s-a dispus conexarea dosarului 209/2012 al B.E.J. I. D. la dosarul 1019/2012 al B.E.J. Zabolotnâi V., care, a angajat răspunderea contestatoarei pentru sumele ce au făcut obiectul executării silite, stabilite în cuantum de 45.325,76 lei;
c) calitatea procesuală pasivă – a B.E.J. Zabolotnâi V. – este dată de dispozițiile speciale ale Legii nr. 188/2000 – în considerarea obiectului explicit și expres al contestației, care privește cheltuielile ocazionate de executare.
• Cu valoare de considerente la speță:
Potrivit art. 57-58 Legea nr. 188/2000 coroborate cu art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă, contestația formulată de B.E.C. B. S.A. privitoare la onorariul excesiv al executorului așa cum a fost el stabilit prin procesul-verbal și preluate în încheierea comunicată contestatoarei la 19.05.2014 - nu este fondată pentru că suma de 45.325,76 lei privește actele de executare efectuate în dosarul de executare 1019/2012 și dosarul de executare nr. 209/2012 – în materia executării silite asupra imobilelor proprietarilor debitori – P. C. și C., la solicitarea creditoarelor S.C. Volksbank România S.A. și C.E.C. Bnak S.A..
Astfel, onorariul stabilit de executorii judecătorești are în vedere criterii obiective ce țin exclusiv de gradul de complexitate și de volumul activității specifice de executare silită, ceea ce exclude ab inito oriceconexitate cu motivele invocate de contestatoare,care vizează ¸¸dreptul de ipotecă, ce trebuie să fie plătit cu prioritate…".
Subliniem în acest context faptul că, propria afirmație a contestatoarei făcută prin acțiunea introductivă ¸¸de altfel onorariul executării silite… este calculat în raport de creanțele acestuia" răspunde sui generis la chestiunea dedusă judecății și referitoare la excesiva împovărare cu cuantumul cheltuielilor de executare.
Apreciem, în acest context, că dispozițiile art. 563 alin. 1 Cod procedură civilă- invocate de contestatoare privitoare la distribuirea sumei ce reprezintă creanțe rezultate din cheltuieli de judecată – obligă în egală măsură atât debitorii cât și creditorii – la asumarea acelor obligații ce decurg atât din executarea contractului de credit nr. 254/2009 cât și din neexecutarea acestuia, respectiv din executarea silită a debitorilor.
Pentru toate aceste considerente, excepțiile invocate de intimat vor fi respinse ca fiind nefondate, și, pe cale de consecință contestația, va fi respinsă, ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile invocate de intimat.
Respinge contestația la executare formulată de C. B. S.A. cu sediul în București, Calea Victoriei, nr.13, sector 3 în contradictoriu cu intimatul B.E.J. ZABOLOTNÂI V. cu sediul în Iași, ..4, ..5, demisol, jud. Iași.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 06.04.2015, în ședință publică.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. Ș.B./Teh.U.E.
4 ex./22.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4612/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5012/2015.... → |
|---|
