Contestaţie la executare. Sentința nr. 155/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 155/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 24267/245/2014
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 155/2015
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE- C. E. D.
Grefier- D. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatorii .. SRL, contestator . SRL, contestator G. S. G. în contradictoriu cu intimatul B. D., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 06.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi, 13.01.2015, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 03.07.2014 contestatorii .. SRL, . SRL, G. S. G. a formulat în contradictoriu cu intimatul B. D., contestație împotriva procesului verbal de sechestru nr.368/2013 din data de 07 mai 2014 și împotriva procesului verbal de constatare nr.368/2014 din data de 28.05.2014, acte de executare întocmite de executor judecătoresc A. C., solicitând anulare acestor acte și obligarea intimatului la plata de cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale contestatorul a arătat în esență următoarele: în luna aprilie i s-au comunicat debitoarei P. IM SRL adresele de înființare a popririi iar la data de 19.06.2014 i s-au comunicat cele două procese verbale contestate.
Executorul judecătoresc reține, cu rea credință, în procesul verbal faptul că nu a putut să procedeze la indisponibilizarea autovehiculelor prin aplicarea de sigilii sau prin ridicare pentru încredințarea lor unui administrator sechestru, deoarece nu a încercat niciodată să ia legătura cu administratorul debitoarei iar aceasta din urmă și-a exprimat chiar acordul la vânzare a două dintre autovehiculele sechestrate și anume cele cu numerele de înmatriculare_ și_, marca Dacia.
S-a mai arătat că în procesul verbal de constatare din data de 28 mai 2014 s-a reținut faptul că la 07 mai 2014 executorul ar fi făcut o deplasare la sediul societății unde a intocmit un proces verbal, pe care insă nu l-a comunicat debitoarei. La acea dată nu era prezent la sediul reprezentantul debitoarei.
Contestatorii au mai arătat că nu înțeleg rațiunea pentru care s-a aplicat sechestru asupra celor două autoturisme_ și_, marca Dacia, de vreme ce s-a reținut că nu pot fi valorificate in procedura de executare silită din cauza stării de neutilizare a acestora.
S-a mai invocat faptul că la data de 06 .10.2013 debitoarea, cu activitatea incetată de mai bine de doi ani, a decis să vândă bunurile ce i-au permis o anumită valorificare . Astfel cu factura 239/01.10.2013 a înstrăinat autoturismul Marca Mercedes_ către P. I. Term SRL incasând prețul conform chitanței 151/06.10.2013 iar cu factura nr.240/06.10.2013 a înstrăinat autoturismul Peugeot Partner_ către G. Ș. G., încasând prețul conform chitanței 152/06.10.2013.
Conform contestatorilor singura culpă ce le poate fi reținută este cea de a nu fi înregistrat tranzacțiile în evidențele Poliției Rutiere, fapt pentru care sunt pasibili de o amendă conform dispozițiilor Codului Rutier.
S-a concluzionat că sunt criticare actele de executare pentru faptul că vizează bunuri ale unor terți, lipsesc mențiunile executorului cu privire la cauzele ce au impiedicat executorul să facă mențiuni in actele autoturismelor, lipsesc elementele prevăzute de art.743 Codul de procedură civilă, măsura nu s-a comunicat organelor fiscale.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 711 Codul de procedură civilă, 743 Codul de procedură civilă, 739 Codul de procedură civilă.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri.
În temeiul art.411 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată conform dispozițiilor OUG nr.80/2013, cu taxă de timbru in cuantum de 1000 lei (fila 38 dosar).
În conformitate cu dispozițiile art.201 Cod procedură civilă instanța a dispus comunicarea cererii contestatorilor către intimat; în termenul acordat acesta a depus întâmpinare solicitând respingerea contestației cu cheltuieli de judecată (fila 43 dosar).
În motivarea întâmpinării se arată în esență următoarele: ambele autoturisme au fost înstrăinate către persoane din familie contestatorul cumpărător G. S. G. fiiind rudă cu administratorul G. M. iar administrator la P. I. Term fiind fiica vitregă a aceluiași G. M.. Documentele fiscale invocate nu sunt opozabile intimatului neavând dată certă, conform art.278 Codul de procedură civilă. Deși se invocă faptul că înstrăinarea a avut loc la data de 06.10.2014, ea a fost declarată la organele fiscale la data de 14 mai 2014, respectiv după primirea procesului verbal de sechestru.
Debitoarea a acționat cu rea credință cu intentia de a sustrage de la urmărire cele două bunuri.
S-au invocat dispozițiile art.190 Codul de procedură civilă, art.744 Codul de procedură civilă, art.205 Codul de procedură civilă.
La întâmpinarea formulată contestatorii au depus un răspuns (fila 51 dosar), reiterând parte din susținerile făcut în contestație și arătând în plus următoarele: art.744 codul de procedură civilă nu are aplicare in cauză, faptul că a solicitat ridicarea sechestrului fără a motiva nu echivalează cu faptul că vânzarea s-a realizat pro causa, la data la care a formulat cererea de ridicare sechestru nu cunoștea conținutul primului proces verbal de sechestru din 07 mai 2014, transferul proprietății a operat la 06.10.2013.
Prin răspunsul la întâmpinare, motivat de . insolvenței s-a solicitat suspendarea cauzei .
În cursul cercetării judecătorești instanța a administrat la cererea părților probe cu înscrisuri . La solicitarea instanței de judecată executorul judecătoresc a înaintat în copie certificată dosarul de executare silită.
Analizând cererea formulată, probele administrate, apărările formulate si dispozițiile legale incidente instanța reține următoarele :
În fapt în cadrul dosarului de executare silită nr.368/2013 aflat pe rolul B. „A. C.” a fost pus în executare silită titlul executoriu Decizia civilă nr.1405/30.04.2013 a Tribunalului Iași prin care debitoarea P. SRL a fost obligată către creditorul B. D. la plata sumei de 1350 lei cheltuieli de judecată și despăgubire echivalentă cu salariul indexat majorat si reactualizat aferente perioadei 22 sept_11.
Executarea silită a fost încuviințată prin Încheierea pronunțată de Judecătoria Iași la data de 12 noiembrie 2013.
La data de 07 mai 2014 prin procesul verbal de sechestru 368/2013 executorul judecătoresc a declarat puse sub sechestru următoarele autovehicule: marca Peugeot Partner_, marca Marca Mercedes_, marca Dacia_ și marca Dacia_ în baza relațiilor comunicat de Instituția prefectului Iași cu adresa nr78402/17.03.2014 (fila 114 dosar de executare silită, f 71 ds executare silită).
Prin procesul verbal din data de 28 mai 2014 încheiat de executorul judecătoresc constată faptul că potrivit unui punct de vedere scris comunicat anterior debitorul nu se opune la sechestru celor două autoturisme marca și solicită plata eșalonată a creanței (fila 125 dosar de executare silită).
La data de 18 iunie 2014 executorul judecătoresc comunică măsura sechestrului către IPJ Iași Serviciul Rutier și Instituția Prefectului Iași Serviciul Public comunitar permise de conducere și înmatriculări (f.127,136,137,141 dosar).
La data de 14 iulie debitoare deleagă un reprezentant pentru a se prezenta la sediul executorului judecătoresc în vederea semnării procesului verbal de custodie autoturisme (f. 195 dosar). La data de 15.07.2014 la sediul executorului judecătoresc se prezintă debitoarea prin reprezentant și depune la dosar registrul imobilizărilor din luna ianuarie 2013 . Debitoarea declară faptul că autoturismele marca Mercedes și Peugeot sunt in folosința altor persoane (f 148 dosar de executare silită). Prin procesul verbal din aceeași dată, bunurile sechestrate sunt date in custodie reprezentantului debitoarei, H. O..
În drept conform art.711 alin.1 Codul de procedură civilă Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
De asemenea conform art. 714 alin.4 Codul de procedură civilă Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în tot cursul executării silite, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.
Potrivit art.739 Codul de procedură civilă „Sechestrarea autovehiculelor (1) În cadrul procedurii de urmărire a unui autovehicul, proprietatea debitorului, executorul judecătoresc poate dispune sechestrarea acelui bun, făcând mențiunea acestei măsuri și pe certificatul de înmatriculare, precum și pe cartea de identitate a autovehiculului respectiv. Dacă această din urmă măsură nu poate fi aplicată din diferite motive, executorul judecătoresc va menționa acest aspect în procesul-verbal de sechestru, precum și cauzele care au dus la crearea acestei situații. (2) Autovehiculul va fi sechestrat prin aplicarea de sigilii sau dat în depozitul unei persoane alese cu precădere de către creditor. Un exemplar al procesului-verbal de urmărire al acelui autovehicul va fi comunicat atât organelor de poliție rutieră, cât și organelor fiscale în raza cărora a fost înmatriculat acel bun, pentru a nota această măsură în evidențele proprii. Dacă indisponibilizarea autovehiculului și a documentelor precizate la alin. (1) nu poate fi realizată la termenul la care executorul judecătoresc a dispus aplicarea măsurii sechestrului, procesul-verbal va fi comunicat serviciului de poliție rutieră, care va putea opri în trafic autovehiculul urmărit, indiferent de locul în care acesta se află. ………(4) Executorul judecătoresc poate aplica, de asemenea, măsura sechestrului asupra unui autovehicul în baza datelor obținute de la serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, dacă debitorul în cauză este proprietarul înregistrat al acelui bun, poliția rutieră, în baza procesului-verbal comunicat de executorul judecătoresc, urmând a proceda potrivit alin.(2) și (3).”
Conform art.743 Codul de procedură civilă „Procesul-verbal de sechestru (1) Efectuarea sechestrului se va constata de îndată într-un proces-verbal care va prevedea, în afara datelor și mențiunilor prevăzute la art. 678 alin. (1), următoarele:a) somația de plată făcută verbal debitorului și răspunsul lui, dacă a fost prezent; b) enumerarea, descrierea și evaluarea, după aprecierea executorului, dacă este posibil, a fiecărui bun mobil sechestrat; c) indicarea bunurilor care, fiind exceptate de la urmărire, nu au fost sechestrate, în cazul în care bunurile sechestrate nu acoperă creanța; d) menționarea drepturilor pretinse de alte persoane asupra bunurilor sechestrate;e) arătarea bunurilor sechestrate asupra cărora există un drept real de garanție constituit în favoarea unei terțe persoane;f) arătarea bunurilor sechestrate care au fost sigilate sau ridicate;g) arătarea persoanei căreia i se lasă în depozit bunurile sechestrate.(2) Procesul-verbal se va semna de executor și de persoanele care, potrivit legii, au asistat la aplicarea sechestrului. Dacă ele nu pot ori refuză să semneze, executorul judecătoresc va menționa această împrejurare în procesul-verbal.(3) Câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru se va preda debitorului sau, după caz, terțului deținător și administratorului-sechestru, acesta din urmă semnând cu mențiunea de primire a bunurilor în păstrare. Dacă aceste persoane nu sunt prezente ori refuză să primească un exemplar al procesului-verbal, se va proceda potrivit dispozițiilor privitoare la comunicarea și înmânarea citațiilor.”
Conform art.11 alineat 4 din OUG nr.195/2002 „În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidentele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar.Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.”
Prin contestația la executare de față debitoarea și contestatorii S.C. P. I. TERM S.R.L. și G. S. G. solicită instanței anularea procesului verbal de sechestru din 7 mai 2014 și procesului verbal de constatare din 28 mai 2014 emise in dosarul de executare silită nr. 368/2013 al B. “A. C.” motivat de faptul că: 1. bunurile autovehicule marca Peugeot Partner_, marca Marca Mercedes_ ar fi fost înstrăinate de debitoare, conform facturilor fiscale și chitanțelor de plată depuse la dosar către terțele persoane anterior punerii lor sub sechestru; 2.procesul verbal de sechestru nu cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 743 Codul de procedură civilă.
1.În ceea ce privește primul motiv de contestație, anume transmiterea proprietății asupra celor două autovehicule la data de 06.10.2013, instanța reține că la dosarul cauzei s-au depus în dovedirea tranzacțiilor: facturile fiscale 239/01.10.2013 și 240/06.10.2013 și chitanțele nr.151/06.10.2013 și 152/2013, potrivit cărora debitoarea . prin administrator G. M. ar fi înstrăinat către G. Stefăniță G. și . SRL cele două autovehicule Peugeot Partner_ și marca Marca Mercedes_ .
Recunosc contestatorii faptul că nu au efectuat mențiunile privitoare la schimbarea proprietarului nici la Poliția Rutieră și nici la organele fiscale însă pentru aceasta arată că sunt pasibili doar de o sancțiune administrativă, înstrăinarea fiind valabil făcută anterior sechestrării.
Instanța reține că la 15 iulie 2014, astfel cum s-a reținut în procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc la sediul său (fila 148 ds executare) debitoarea prin mandatarul H. O., persoană numită și administrator sechestru al bunurilor, declara că cele două autoturisme sunt în folosința unui terț și nu în proprietatea unui terț. De asemenea din inscrisurile depuse la dosarul cauzei de contestatori (filele 14-18 dosar) rezultă că la data de 14 mai 2014 s-a eliberat, la cererea custodelui H. O., certificatul de atestare fiscală nr.4319/14.05.2014 din care rezultă că debitoarea figura in evidențele fiscale cu cele două autoturisme, certificatul fiind eliberat pentru înstrăinarea auto. La aceeași dată pe fișa de înmatriculare a autoturismelor se face mențiune cu privire la instrăinare.
De asemenea se reține că facturile fiscale și chitanțele depuse la dosarul cauzei de contestatori sunt înscrisuri sub semnătură privată.
Așa cum corect a susținut creditorul intimat acestea nu îi sunt opozabile, el fiind terț față de operațiunea juridică pe care cele două facturi și chitanțe o atestă. În acest sens instanța reține incidența art.273 Codul de procedură civilă care reglementează forța probantă a înscrisului sub semnătură privată între părțile acestuia și ale art.278 Codul de procedură civilă care stabilește modalitatea în care devine opozabilă terților data sub care este prezentat un înscris sub semnătură privată.
Așadar sancțiunea nedeclarării la organul fiscal și cel de poliție rutieră a pretinselor vânzări anterior aplicării sechestrului pentru două autoturisme este nu numai de natură administrativă – amendă contravențională conform art.294 Cod fiscal și art.105 pct.27 din OUG nr.195/2002, ci și de natură civilă - inopozabilitatea operațiunii juridice, față de terții de bună credință.
Instanța va reține pe cale de consecință ineficacitatea apărărilor formulate de contestatori cu privire la transmiterea proprietății asupra celor două bunuri mobile, singurele de altfel susceptibile de „o anumită valorificare”, după cum arată chiar contestatorii in cuprinsul contestației formulate.
2.În ceea ce privește celelalte critici aduse celor două acte de executare silită instanța reține că s-a invocat faptul că executorul judecătoresc nu a făcut în cele două procese verbale anumite mențiuni dintre cele prevăzute de art.743 Codul de procedură civilă, respectiv: nu a indicat motivele pentru care nu a putut face notări în actele celor două autoturisme, nu a făcut mențiune despre somația făcută verbal debitorului și răspunsul acestuia, nu a menționat drepturile altor persoane asupra bunurilor sechestrate.
În primul rând instanța reține din analiza coroborată a art. 678 Codul de procedură civilă cu a art.743 Codul de procedură civilă că mențiunile la care fac referire contestatorii nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute iar eventuala lipsă a acestora poate atrage cel mult nulitatea relativă însă numai condiționat de dovedirea unei vătămări produsă prin omisiunea organului de executare, ceea ce nu este cazul în speță deoarece așa cum se va arăta în cele ce precedă omisiunile invocate au la origine atitudinea debitorului însuși si ale cumpărătorilor.
Astfel, analizând actele dosarului de executare instanța reține că la data de 07 mai 2014 s-au încheiat de executorul judecătoresc un număr de 3 procese verbale (filele 99 ds exe, f.100 ds exe, și f 114 ds exe ). În primul primul și cel de-al doilea proces verbal s-au consemnat constatările executorului judecătoresc făcute cu ocazia deplasării sale la sediul debitorului și la imobilul din Iași . debitorului- unde s-a constatat prezența a patru autoturisme la care însă executorul judecătoresc nu a avut acces, așa cum rezultă foarte explicit din consemnările făcute în aceste acte de executare. S-au efectuat și planșe fotografice care dovedesc faptul că executorul nu a avut acces la bunurile respective, pe care le-a observat de la distanță.
De altfel, în contestația sa la executare contestatoarea-debitoare confirmă și ea lipsa oricărei persoane la sediul acesteia la data de 07 mai 2014.
Or, neavând acces la bunuri și în lipsa oricăror lămuriri date de debitoare prin reprezentantul său legal (lipsă la data constatării) este evident și motivul pentru care executorul nu a putut soma verbal pe acesta și nici nu a putut efectua mențiuni în actele autoturismelor sechestrate.
De altfel, la data de 13 mai 2014 debitorul, prin apărător ales, își exprima un punct de vedere cu privire la măsura sechestrului declarându-se de acord cu măsura însă numai pentru cele două autoturisme marca Dacia (fila 122 ds exe).
Rezultă cu evidență din această adresă faptul că la data de 13 mai 2014 debitoarea cunoștea despre existența primului proces verbal de sechestru din 07 mai 2014 încheiat cu ocazia deplasării executorului la sediul debitorului .
Cu privire la lipsa mențiunilor privind drepturile pretinse de terțe persoane asupra bunurilor, instanța a reținut anterior că transmiterea proprietății nu era făcută opozabilă terților la data aplicării sechestrului. Rezultă din înscrisurile depuse de contestatori la dosar faptul că declarația cu privire la înstrăinare s-a făcut la 7 zile după data aplicării măsurii sechestrului. Or, în atare condiții nu se poate reproșa lipsa de diligență executorului judecătoresc; era de datoria debitorului, singurul care putea cunoștea despre pretinsele drepturi ale terților asupra bunului să aducă la cunoștința executorului și creditorului aceste aspecte.
Cu toate acestea nici la data de 13 mai 2014 și nici măcar la data de 15.07.2014 (după comunicarea procesului verbal de sechestru asupra celor patru autoturisme), dată la care debitorul a fost prezent prin reprezentant la încheierea procesului verbal de dare in custodie, acesta nu a adus la cunoștința executorului, deși avea această obligație conform art.646 alineat 2 Codul de procedură civilă, despre faptul că ar exista persoane care ar avea drepturi asupra bunurilor mobile din patrimoniul său și cine sunt aceste persoane.
În ceea ce privește faptul că nu s-ar fi respectat de către executorul judecătoresc obligația de a comunică măsura sechestrului organelor poliției rutiere și celor fiscale, instanța reține că adresele de la filele 126,127 dosar executare și dovezile de comunicare de la filele 136-138 dosar executare dovedesc contrariul, măsura fiind comunicată în vedere notării acesteia în registrele publice la data de 18 iunie 2014.
Pentru motivele expuse, se va respinge contestația la executare silită ca nefondată iar față de dispozițiile art. 453 și 716 Codul de procedură civilă contestatorii vor fi obligați în solidar la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
În ceea ce privește cererea intimatului de aplicare pentru contestatoarea - debitoare a amenzii judiciare prevăzută de dispozițiileart.744 Codul de procedură civilă, instanța reține că ceea ce s-a invocat de către contestatori este dispoziția de ordin juridic asupra bunurilor sechestrate produsă anterior aplicării sechestrului și nu după data aplicării acestuia.
Probele administrate în fața instanței au condus la concluzia că pretinsa operațiune juridică dintre cei trei contestatori nu-i poate fi opusă creditorului; a reține inopozabilitatea operațiunii juridice, ca sancțiune de drept civil, nu echivalează cu a stabili data reală sau chiar caracterul real ori dimpotrivă fictiv al contractului de vânzare cumpărare. Deși intimatul a invocat înțelegerea frauduloasă dintre debitorul său și cumpărători, intervenită după data aplicării sechestrului, se reține că susținerile relative la raporturile de rudenie între părțile actului juridic și intenția fraudării nu au fost probate în cauză .
Pentru totalitatea motivelor expuse,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare silită formulată de contestatorii S.C. P. I.M. SRL, S.C. P. I. TERM SRL, G. S. G. cu sediul și respectiv domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat „R. R.” în mun Iași . jud Iași, în contradictoriu cu intimatul B. D., cu domiciliul în mun Iași . județ Iași, împotriva actelor de executare silită: proces verbal de sechestru din 7 mai 2014 și proces verbal de constatare din 28 mai 2014 emise in dosarul de executare silită nr. 368/2013 al B. “A. C.”.
Obligă contestatorii, în solidar, la plata către B. „A. C.” a sumei de 90 lei reprezentând c/val xerocopiere dosar de executare silită.
Obligă contestatorii, în solidar, la plata către intimat a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată- onorariu avocat.
Respinge cererea intimatului de aplicare a amenzii judiciare debitoarei .. SRL.
Cu drept de a formula apel în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei sentințe, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, 13.01.2015.
Președinte, C. E. D. | ||
Grefier, D. V. |
Red/teh/ced
28 mai 2015, 6ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1220/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 106/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
