Pretenţii. Sentința nr. 359/2015. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal, făcut în ședința publică, părțile au lipsit.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 12.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.01.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, din 04.06.2014, reclamanta ASOCIAȚIA DE P. . în judecată pe pârâții H. I. M., H. A. solicitând instanței să oblige pârâții la plata sumei de 5614,35 lei cu titlu de cote restante la întreținere aferente perioadei 03._, 3775,05 lei cu titlu de penalități la cotele restante la întreținere aferente perioadei 06._ și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că pârâții nu au achitat cotele de întreținere ce le reveneau în calitate de proprietari pentru apartamentul nr.44 din Iași, șoseaua N. nr.59, ., județul Iași aferente perioadei 03._, cuantumul acestora ridicându-se la suma de 5614,35 lei, pentru cheltuieli mai vechi de 90 de zile, pentru care s-au calculat penalități de întârziere aferente perioadei 06._, cuantumul acestora ridicându-se la suma de 3775,05 lei.

În drept, reclamanta a invocat prevederile Legii nr.114/1996, Legii nr.230/2007.

În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri sens în care a depus în original chitanță nr.713/02.06.2014 fila 5, în copie conformă fișă individuală fila 8, fișă penalități filele 9-13, sentința civilă nr.630/20.08.1997 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr.489/PJ/1997 fila 14, decizie nr.54/29.02.2008 fila 15, proces verbal din 10.02.2005 filele 16-19, liste de plată aferente perioadei 06._ filele 21-114.

În temeiul art. 50 alin.2 din Legea nr.230/2007, cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

În temeiul art.411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.

Acțiunea a fost regularizată potrivit prevederilor art.200 Cod procedură civilă în care reclamanta a indicat CNP-urile pârâților, a făcut dovada calității de proprietar a pârâților pentru apartamentul a cărui cote restante la întreținere solicită pe calea acțiunii de față, depunând fișă individuală fila 118, copie carte identitate pârâți fila 119, contract de vânzare cumpărare nr.3585/26.09.2005 filele 119-120.

În apărare, deși le-a fost comunicată acțiunea cu înscrisurile doveditoare, astfel cum rezultă din dovezile aflate la filele 123, 125, pârâții nu au înțeles să formuleze întâmpinare și nici să se prezinte în fața instanței.

La termenul din 03.11.2014, instanța a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitele pentru care termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit anterior formulării acțiunii, a cărei soluționare a fost unită cu fondul cauzei, și a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile existente la dosar considerând-o necesară, utilă și concludentă în soluționarea prezentei cauze.

La termenul din 12.01.2015, reclamanta a arătat că la data de 09.01.2015, pârâții au efectuat o plată în cuantum de 2000 de lei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, din listele de plată pentru apartamentul proprietatea pârâților certificate pentru conformitate cu originalul, aferente lunilor 06._ filele 21-114 a căror valoare probatorie este stabilită de dispozițiile art. 28 alin. 4 din H.G. nr. 1588/2007 privind aprobarea Normelor metodologice privind înființarea, organizarea și funcționarea Asociațiilor de proprietari, în continuare HG nr.1588/2007 și din contract de vânzare cumpărare nr.3585/26.09.2005 filele 119-120, instanța reține că proprietarii apartamentului nr.44 din Iași, șoseaua N. nr.59, ., județul Iași sunt pârâții.

În această calitate, potrivit dispozițiilor art. 46 coroborat cu art. 49 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Asociațiilor de proprietari, în continuare Legea nr.230/2007, și art.25 alin 1 din H.G. nr. 1588/2007, pârâții au obligația de a achita cotele de contribuție la cheltuielile Asociației de proprietari în termen de maximum 20 zile calendaristice de la data afișării listei de plată, iar în cazul nerespectării obligației de plată în termenul stabilit, Asociația de proprietari poate calcula și percepe penalități de întârziere pentru suma neachitată, în cuantum de maxim 0,2% pe zi de întârziere, calculate după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, conform art. 49 alin. 1 din Legea nr.230/2007.

Instanța reține că în speță sunt incidente și prevederile art. 249 Cod procedură civilă, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, astfel că reclamantul care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.

Potrivit art. 662 Cod procedură civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

La termenul de judecată din 12.01.2015, instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitele solicitate mai vechi de 3 ani, excepție de fond, absolută și peremptorie, excepție pe care a unit-o cu fondul, presupunând administrarea acelorași probe ca și pentru soluționarea fondului, asupra căreia instanța se va pronunța cu prioritate, în temeiul art.248 Cod procedură civilă și pe care o va respinge pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.

Având în vedere dispozițiile Decretului 167/1958 privitor la prescripția extinctivă ca și lege aplicabilă prin raportare la prevederile art.6 din actualul cod civil și art.201 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil (prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit) drepturile de creanță pot fi cerute în instanță cu respectarea unui termen de 3 ani, termen calculat de la data sesizării instanței, retroactiv.

În fapt, data sesizării instanței a avut loc la 04.06.2014; așadar, cotele restante la întreținere, cu penalitățile aferente, pot fi cerute cel mai mult până la data de 04.06.2011 inclusiv, excepție făcând situația când în cadrul curgerii termenului de prescripție ar mai fi efectuate diferite plăți de natură a întrerupe curgerea termenului

Cu toate acestea, din fișa de întreținere aflată la fila 118 rezultă că s-a efectuat o plată de 1188,18 lei la data de 03.08.2010, o plată de 1500 lei la data de 03.05.2011, o plată de 2200 lei la data de 25.10.2012, plăți care sunt de natură să întrerupă termenul de prescripție și să conducă la concluzia netemeiniciei excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată la termenul din 12.01.2015.

Pe fondul litigiului, instanța urmează să admită în parte pretențiile reclamantei pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.

Cu privire la capătul de cerere privind debitele restante la cotele de întreținere, din listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune afișate lunar de către reclamantă, aferente lunilor 06._ filele 21-114, rezultă că pârâții nu au achitat în perioada 03._, la termenele stabilite cotele de întreținere, restanțele ridicându-se la suma de 5681,36 lei din care 1878,62 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei 03._, 3253,07 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei 01._, 549,67 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei 01.2014.

Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente utilități pentru apartamentul pârâților, față de decizia nr.54/29.02.2008 fila 15, proces verbal din 10.02.2005 filele 16-19, instanța reține că la nivelul Adunării generale a Asociației de proprietari, s-a hotărât stabilirea unor penalități de 0,15% pe zi de întârziere.

Interpretând această clauză contractuală, instanța constată că părțile au procedat la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de Asociația de proprietari în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii utilităților, inserându-se astfel o clauză penală.

Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiile angajării răspunderii civile contractuale constând în vina debitorului, existența unui prejudiciu și punerea în întârziere a debitorului.

Potrivit art.49 alin.1 din Legea nr.230/2007 asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.

Din listele de plată pentru apartamentul proprietatea pârâtului certificate pentru conformitate cu originalul aferente lunilor 06._ filele 21-114, fișă individuală filele 8,118, fișă penalități filele 9-13, rezultă că la sumele restante aferente perioadei 06._ au fost calculate penalități în sumă totală de 3775,05 lei, și care nu sunt în conformitate cu prevederile art.49 alin.2 din Legea nr.230/2007, potrivit căruia suma penalizărilor nu poate depăși suma la care s-au aplicat, motive pentru care, prin raportare la modul de soluționare a capătului de cerere privind debitele restante, apare ca întemeiată suma de 3774,98 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate la cheltuielile restante la întreținere aferente perioadei 06._ din care 185,45 lei aferent perioadei 06._, 957,08 lei aferent perioadei 01._, 1638,8 lei aferent perioadei 01._, 968,91 lei aferent perioadei 01._, 24,74 lei aferent perioadei 01.2014.

Anterior perioadei pentru care se solicită contravaloarea cotelor restante la întreținere, pârâții figurau cu o restanță în cuantum de 2132,99 lei cu titlu de debit principal și o restanță în cuantum de 136,21 lei cu titlu de penalități de întârziere, astfel cum rezultă din fișă individuală filele 8,118, listă de plată aferentă lunilor 06.2010 fila 21, 03.2012 fila 63.

Din fișă individuală filele 8,118, fișă penalități filele 9-13, prin raportare la prevederile art. 1110 și următoarele din vechiul Cod civil pentru perioada anterioară datei de 01.10.2011 și în acord cu prevederile art.1509 alin.2 din Noul cod civil pentru perioada ulterioară datei de 01.10.2011, instanța reține că plățile efectuate au fost imputate cu prioritate asupra debitului restant principal cu titlu de cote restante la întreținere.

Aferent perioadei 03._ pârâții au efectuat plăți în cuantum de 2200 lei (2200 lei-2132,99 lei= 67,01 lei credit asupra debitului restant, astfel cum rezultă din fișă individuală filele 8,118, fișă penalități filele 9-13.

Aferent perioadei 06._ pârâții au efectuat plăți în cuantum de 184,90 lei asupra penalităților de întârziere, astfel cum rezultă din fișă penalități filele 9-13.

În ceea ce privește susținerea reprezentantului convențional al reclamantei potrivit căreia pârâții au efectuat o plată în cuantum de 2000 lei în cursul lunii ianuarie 2015, aceasta apare ca neîntemeiată în condițiile în care nu a produs nicio probă în acest sens, deși această obligație îi revenea în acord cu prevederile art.249 Cod procedură civilă, și în condițiile în care cererea reprezentantului convențional reprezintă in extenso o cerere de renunțare la o parte din cuantumul debitului dedus judecății și pentru care nu a prezentat un mandat de reprezentare special în acord cu prevederile art.406 alin.2 Cod procedură civilă.

Întrucât reclamanta a dovedit existența creanței, care este certă, lichidă și exigibilă, iar pârâții nu au adus probe prin care să ateste faptul plății, având în vedere dispozițiile legale menționate, principiul disponibilității care guvernează procesul civil și situația constatată potrivit înscrisurilor depuse la dosar, instanța reține că pârâții nu și-au îndeplinit în mod corespunzător obligațiile în discuție, deși au beneficiat de serviciile furnizorilor de utilități pentru apartamentul lor, astfel încât s-au acumulat restanțe la plata cotelor de întreținere, instanța reține drept întemeiate în parte pretențiile reclamantei, va admite astfel cererea reclamantei și va dispune obligarea pârâților la plata sumei de 9340,63 lei din care 5614,35 lei cu titlu de cote restante la întreținere aferent perioadei 03._ (5681,36 lei+2132,99-2200 lei lei) și 3726,28 lei cu titlu de penalități la cotele restante la întreținere aferente perioadei 06._ (3774,98 lei+ 136,21 lei- 184,90 lei).

În ceea ce privește modalitatea de obligare a pârâților, instanța reține că aceștia urmează a fi obligați în solidar, natura raporturilor juridice dintre ei (soți, astfel cum rezultă din contract de vânzare cumpărare nr.3585/26.09.2005 filele 119-120), urmând a se răsfrânge asupra tuturor drepturilor și obligațiilor acestora.

În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, văzând prevederile art.451 și următoarele Cod procedură civilă, având în vedere soluția de mai sus în raport de care pârâții sunt în culpă procesuală, aceasta apare ca întemeiată, instanța urmând a obliga pe pârâți să plătească în mod solidar reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat (chitanță nr.713/02.06.2014 fila 5).

Văzând prevederile art.451 și următoarele Cod procedură civilă, instanța urmează a lua act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitele pentru care termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit anterior formulării acțiunii, excepție invocată de instanță din oficiu.

Admite în parte acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. ._, cu sediul în Iași, Șoseaua N., nr.110, județul Iași prin reprezentant convențional av. I. C. în contradictoriu cu pârâții H. M. CNP_, H. A. CNP_ ambii cu domiciliul în Iași, șoseaua N. nr.59, ., ..