Exercitarea autorităţii părinteşti. Hotărâre din 25-11-2015, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 13840/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. C. B.
Grefier C. P.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamantul B. C. L. și pe pârâta B. M P. T., având ca obiect exercitarea autorității părintești stabilire domiciliu minor - cerere reconvențională - disjungere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă, fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 02 Noiembrie 2015 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 18 Noiembrie 2015 și ulterior pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea reconvențională formulată în dosarul nr._/245/2013 la 30.10.2013 și înregistrată separat, ca urmare a disjungerii, pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, reclamantul B. C. – L. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâta B. M"P. – Thérèse să dispună exercitarea în comun a autorității părintești a minorului B. L. – Marvin, născut la data de 22.06.2006, stabilirea locuinței copilului la tată și obligarea pârâtei la plata, în favoarea minorului, a unei pensii de întreținere. În subsidiar, reclamantul a solicitat stabilirea unui program în baza căruia să se desfășoare relațiile personale dintre tată și copil, și anume: o jumătate de lună în vacanța de vară și două săptămâni în vacanța de iarnă, vizitarea copilului la aniversarea zilei sale de naștere, luarea copilului, în eventualitatea în care, în viitor, va avea posibilitatea de a se deplasa la locuința minorului din Anglia, de vineri până duminică.
În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că potrivit prevederilor art. 397 Cod civil, autoritatea părintească se exercită în comun de către ambii părinți, exercitarea în exclusivitate constituind excepția, conform art. 398 Cod civil. Nu se poate reține niciunul dintre cazurile care ar justifica exercitarea autorității părintești în exclusivitate de către unul dintre părinți.
A mai arătat reclamantul că instanța trebuie să stabilească locuința copilului în funcție de interesele minorului care nu trebuie să se limiteze doar la starea materială. Pentru copil ar fi o tragedie dacă va trebui să-și părăsească prietenii, străbunica și să locuiască într-un loc unde nu cunoaște limba, nu are prieteni. Reclamanta încearcă să demonstreze că poate oferi copilului o locuință decentă, anexând un contract de închiriere, însă acel contract a fost semnat pentru o perioadă de 6 luni. Reclamantul a mai subliniat faptul că de la data la care pârâta a părăsit locuința comună a părților, tatăl și minorul au locuit împreună, asigurându-i–se copilului o locuință decentă și stabilă.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 193, art. 262, art. 263, art. 397, art. 398, art. 483, art. 488, art. 496, art. 499, art. 508, art. 529 Cod civil, ale art. 205, art. 209 Cod procedură civilă.
Au fost administrate proba cu înscrisuri, inclusiv anchetă socială la locuința fiecăruia dintre părinți.
Ambele părți au solicitat ca locuința copilului să fie stabilită la domiciliul fiecăreia dintre ele.
Pârâta a depus concluzii scrise.
Analizând susținerile părților coroborate cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Minorul B. L. – Marvin, născut la data de 22.06.2006, este fiul reclamantului B. C. – L. și pârâtei B. M"P. – Thérèse, astfel cum rezultă din certificatul de naștere . nr._ eliberat la data de 30.06.2005 de către Direcția Locală de Evidență a Persoanelor Iași – Serviciul Stare Civilă (fila 6).
Ambele părți au solicitat ca locuința copilului minor să fie stabilită la fiecare dintre ele.
La soluționarea prezentei cauze, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin.1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, și art. 263 alin.1 Cod civil, va avea în vedere interesul superior al copilului, a cărui ocrotire impune asigurarea tuturor condițiilor morale și materiale necesare creșterii, educării și pregătirii profesionale ale acestuia, corespunzătoare posibilităților reale ale părinților.
În conformitate cu dispozițiile art. 505 raportat la art. 397 și art. 398 alin.1 Cod civil, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul când pentru motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
Conținutul autorității părintești este stabilit prin prevederile art. 487 din Codul civil și presupune dreptul, dar și îndatorirea părinților de a crește copilul, îngrijind de sãnãtatea și dezvoltarea lui fizicã, psihicã și intelectualã, de educația, învãțãtura și pregãtirea profesionalã a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului. Părinții sunt datori sã dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitãrii corespunzãtoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia. De asemenea, părinții au îndatorirea de a crește copilul în condiții care sã asigure dezvoltarea sa fizicã, mentalã, spiritualã, moralã și socialã în mod armonios, fiind astfel obligați sã coopereze cu copilul și sã îi respecte viața intimã, privatã și demnitatea, sã prezinte și sã permitã informarea și lãmurirea copilului despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și sã ia în considerare opinia acestuia, sã ia toate mãsurile necesare pentru protejarea și realizarea drepturilor copilului, sã coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice cu atribuții în domeniul îngrijirii, educãrii și formãrii profesionale a copilului (art. 488 Cod civil).
Față de textele legale menționate mai sus, instanța constată că autoritatea părintească privește orientarea generală a copilului și ceea ce este important pentru el, iar nu decizii care privesc viața de zi cu zi. Astfel, exercițiul comun al autorității părintești după divorț presupune consultarea ambilor părinți în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea și educarea copilului, actele curente privind creșterea și educarea minorului fiind îndeplinite de către părintele cu care acesta locuiește.
Totodată, instanța reține că, potrivit art. 36 alin.7 din Legea nr. 272 din 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
Din probatoriul administrat în prezenta cauză nu se poate reține incidența niciunui motiv întemeiat care să justifice măsura ca autoritatea părintească să fie exercitată în exclusivitate de către unul dintre părinți.
Împrejurarea că părinții locuiesc în state diferite nu este reținută de către instanță ca un impediment în exercitarea în comun a autorității părintești, existând posibilitatea stabilirii unei legături permanente, astfel cum rezultă, de altfel, și din conținutul raportului de anchetă socială întocmit de către autoritatea din Regatul Unit al Marii Britanii.
Prin urmare, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 505 alin. 1 raportat la art. 397 Cod civil, va dispune ca autoritatea părintească a minorului B. L. – Marvin, născut la data de 22.06.2006, să fie exercitată în comun de către ambii părinți.
Cu privire la locuința copilului minor, astfel cum s-a arătat mai sus, instanța este datoare a face respectat principiul ocrotirii interesului superior al copilului, chiar și în lipsa unei cereri reconvenționale formulate de către pârâtă prin care aceasta să solicite stabilirea locuinței la mamă.
Această concluzie a priorității principiului superior al interesului copilului minor atunci când vine în concurs cu principiul disponibilității părților, este întărită de prevederile legale din materia ocrotirii minorilor.
Astfel, art. 2 alin.1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, și art. 263 alin.1 Cod civil, consacră expres principiul interesului superior al copilului.
Totodată, dispozițiile art. 396 alin.1 Cod civil, care se aplică și în situația copilului din afara căsătoriei, conform art. 505 alin.2 Cod civil, dispun că instanța de tutelă hotărăște asupra raporturilor dintre părinți și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă. Mai mult, instanța nu este ținută nici de eventuala învoială care ar putea interveni între părinți cu privire la locuința copilului, conform art. 400 alin.1 cod civil (potrivit căruia în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic) și art. 81 alin.2 Cod procedură civilă (potrivit căruia actele procedurale de dispoziție prevăzute la alin. 1, făcute în orice proces de reprezentanții minorilor, ai persoanelor puse sub interdicție și ai dispăruților, nu vor împiedica judecarea cauzei, dacă instanța apreciază că ele nu sunt în interesul acestor persoane).
Așadar, instanța dispune cu privire la locuința copilului, analizând condițiile de locuit ale fiecăruia dintre părinți și raporturile dintre copil și fiecare parte, chiar și în lipsa unei cereri reconvenționale a unuia dintre părinți cu privire la stabilirea locuința minorului. De altfel, acestea au fost argumentele avute în vedere de către instanță la termenul de judecată din 17.03.2014 când a dispus, din oficiu, administrarea probei cu anchetă socială la locuința pârâtei din Regatul Unit al Marii Britanii, în condițiile în care pârâta beneficia de asistență juridică și solicitase anterior ca locuința copilului să fie stabilită la mamă (fila 10).
Soluționând acest capăt de cerere, instanța va face aplicarea prevederilor art. 400 alin.1 Cod civil și va stabili locuința copilului la tată, unde minorul își are locuința statornică, pentru următoarele argumente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 16.09.2013 sub nr._/245/2013, pârâta din prezenta cauză a indicat ca domiciliu stabil, unde ar urma să fie stabilită locuința minorului, ca fiind în Regatul Unit al Marii Britanii, 28 Redmead Road, Hayes, UB3 4AX. Această adresă a fost menționată de către pârâta prezentă personal la termenul de judecată din 17.03.2014 (fila 10). În dovedire, pârâta a depus contractul de închiriere a locuinței, încheiat pentru o perioadă de 6 luni (art. 1.6.1 din contract).
Ulterior, la data de 25.02.2015, pârâta a depus, prin apărătorul ales, un înscris prin care a precizat o altă adresă a locuinței sale, și anume Upstairs Flat 60 Aston Road Luton Bedforshire LU1 3 QA United Kingdom (fila 56), fără a arăta care a fost locuința sa în acest interval de timp. Totodată, a depus acordul de închiriere asigurată, valabilă pe termen limitat (fila 91).
Din referatul de anchetă socială întocmit de către Curtea pentru Copii și Familie Servicii de Consultanță și Sprijin din Regatul Unit al Marii Britanii instanța reține că pârâta a dat naștere unui al doilea copil, o fetiță în vârstă de un an la data vizitei efectuate de către reprezentantul autorității britanice, locuind cu partenerul său, despre care nu au fost oferite informații, și copil.
Prin același raport s-a arătat că pârâta prezintă condiții de locuit adecvate: locuința era curată și îngrijită, apartamentul prezintă două dormitoare, erau două paturi într-o cameră pentru minorul L. – Marvin și sora acestuia, Aischa.
Mai reține instanța că pârâta își îngrijește fetița atunci când nu muncește, însă dispune de soluții pentru îngrijirea copilului la care poate apela la nevoie pentru a putea merge la lucru. S –a mai susținut că pârâta își poate reduce programul de lucru în eventualitatea în care locuința minorului L. – Marvin ar fi stabilită la mamă, fără a se preciza dacă pârâta procedează în acest mod și cu minora în vârstă de un an.
În ceea ce îl privește pe reclamantul B. C. – L., instanța reține din referatul de anchetă socială întocmit de către Direcția de Asistență Comunitară Iași (fila 164 din dosarul nr._/245/2013) și celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei (caracterizarea școlară a minorului, carnetul de note) că minorul s-a aflat, de la data părăsirii de către pârâtă a locuinței comune, în îngrijirea tatălui și bunicii paterne. Tatăl este cel care s-a interesat de situația școlară a copilului (fila 18), i-a asigurat condițiile de învățare, odihnă, relaxare, petrecerea timpului liber într-un mod plăcut. Mai reține instanța că reclamantul a achitat la timp toate costurile școlare ale minorului care a participat la toate concursurile organizate de școală și a obținut punctaje bune și foarte bune. De asemenea, reclamantul a achitat costurile programului de „after school”, precum și costul prânzului servit la școală. Reclamantul nu a lipsit de la nicio ședință cu părinții. Totodată, copilul are rezultate foarte bune la învățătură, astfel cum rezultă din copia carnetului de note.
Probatoriul administrat în prezenta cauză nu este de natură a conduce la concluzia conform căreia unul dintre părinți este mai puțin atașat afectiv de copil ori că ar da dovadă de neglijență în raport cu minorul L. – Marvin. De asemenea, nu poate fi contestată afecțiunea existentă între copil și fiecare dintre părinții săi și nici dorința copilului de a păstra legătura cu părintele cu care nu locuiește și de a-și vizita mama în Regatul Unit al Marii Britanii.
Cu toate acestea, în prezent, instanța apreciază că pentru minorul în vârstă de aproape 10 ani este necesară asigurarea stabilității în plan personal și școlar. Schimbarea radicală a locuinței minorului, într-un alt stat, cu consecința modificării limbii vorbite în mod curent, prietenilor, școlii, poate fi dispusă, în opinia acestei instanțe, numai în situația probării de către pârâtă a unei stabilități, pe o perioadă îndelungată de timp, care să preîntâmpine dificultățile inerente cu care minorul s-ar putea confrunta. Or, astfel cum s-a reținut mai sus, pârâta nu a făcut o asemenea dovadă în prezenta cauză.
În consecință, instanța va stabili locuința minorului la tată, unde copilul locuiește în mod statornic.
Potrivit prevederilor art. 402 Cod civil, instanța de tutelă stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, iar conform dispozițiilor art. 529 alin. 2 din același act normativ, întreținerea datorată de către un părinte pentru doi copii, nu trebuie să depășească o treime din câștigul său din muncă.
Reținând că pârâta nu are un loc de muncă stabil, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 402, art. 529 alin. 1 și 2, art. 530 alin.3 Cod civil, o va obliga pe pârâta B. M"P. – Thérèse la plata în favoarea minorului B. L. – Marvin, născut la data de 22.06.2006, a unei pensii lunare de întreținere în cotă de 1/6 din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu data înregistrării prezentei cereri – 30.10.2013, conform dispozițiilor art. 532 alin.1 Cod civil, până la majoratul copilului. Totodată, reclamantul va asigura minorului cele necesare traiului și pentru educare, învățătură și pregătire profesională, în natură, având în vedere că locuința copilului urmează a fi stabilită la tată.
Așadar, instanța va admite acțiunea și va dispune potrivit celor arătate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea exercitată de către reclamantul B. C. – L., cu domiciliul în Iași, . la B. nr.2, județul Iași, în contradictoriu cu pârâta B. M"P. – Thérèse, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat L. G. din Iași, ..33, ., ..
Autoritatea părintească a minorului B. L. – Marvin, născut la data de 22.06.2006, va fi exercitată în comun de către ambii părinți.
Stabilește locuința minorului B. L. – Marvin, născut la data de 22.06.2006, la tată.
Obligă pe pârâta B. M"P. – Thérèse, la plata în favoarea minorului B. L. – Marvin, născut la data de 22.06.2006, a unei pensii lunare de întreținere în cotă de 1/6 din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plata, începând cu data înregistrării prezentei cereri de chemare în judecată – 30.10.2013 până la majoratul copilului.
Executorie în ceea ce privește stabilirea modului de exercitare a autorității părintești, stabilirea locuinței minorului și sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. E. C. P. C.
Red. B.E.C./ Tehnored. B.E.C./ P.C./ 02.12.2015, 4 ex.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 2015/2015.... → |
|---|
