Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 26/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 12071/2015
Cod operator 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 26 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile Minori și familie privind pe reclamantul M. A. și pe pârâții M. G. - M., M. G. și M. E., având ca obiect ordonanță președințială exercitarea autorității părintești; stabilire domiciliu minor; obligația de a face.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, data de 26.10.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.1.2014, sub nr._, reclamantul M. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta M. G.-M., să se dispună pe calea ordonanței președințiale, exercitarea exclusivă a autorității părintești asupra minorilor M. E.-A. și M. Darius-G., stabilirea locuinței minorilor la acesta, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor, precum și obligarea pârâților M. G. și M. E. la remiterea minorilor, până la soluționarea litigiului de divorț existent între părți. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a promovat acțiune de divorț la data de 22.10.2014, iar minorii se află la bunicii materni, în mediul rural – . - având în vedere că pârâta este plecată în străinătate. A mai arătat că băiatul cel mare a fost retras de la școala din mun. Iași, fiind înscris la școală în satul Griești, . să parcurgă un drum lung pe jos, în fiecare zi, iar băiatul cel mic nu a fost înscris la grădinița din . că socrii acestuia, ambii având probleme medicale, nu îi permit să își vadă copiii.
Pentru dovedirea temeiniciei solicitărilor, reclamantul a solicitat proba cu înscrisurile după cum urmează: copie acțiune de divorț - f. 8-9, 16-18, certificat de căsătorie părți – f. 10, certificat de naștere al minorului M. E.-A. – f. 11, certificat de naștere al minorului M. Darius-G. – f. 12, copie carte de identitate reclamant – f. 14, copie certificat de naștere pârâtă – f. 15, planșe fotografice – f. 57-62, 73, scrisoare medicală reclamant – f. 100, proba testimonială cu martorul M. A. – f. 90, interogatoriul pârâților, raport de evaluare psihosocială a minorilor și anchete sociale la domiciliul ambelor părți.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 398, 495, 496, 499 și următ. cod civil și art 996 Cod de procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 40 lei, potrivit art. 15 lit. e) din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că afirmațiile reclamantului sunt neîntemeiate.
În motivarea acesteia, pârâta a arătat că minorii nu sunt obișnuiți cu bunicii paterni, că bunicii materni nu sunt bolnavi astfel cum arată reclamantul și că relația dintre aceștia s-a deteriorat înainte de plecarea acesteia la muncă, în străinătate. A mai menționat că ambii minori au fost înscriși la școală, respectiv la grădiniță, fiind conduși atât la plecare, cât și la întoarcere de bunicii materni. Totodată, a mai arătat că minorii sunt bine îngriiți, iar bunicii materni nu i-au interzis reclamantului să își vadă copiii, din contră, minorii nu vor să îl vadă și să vorbească cu acesta.
Pentru dovedirea temeiniciei susținerilor, pârâta a solicitat proba cu înscrisurile după cum urmează: certificat medico-legal M. G. – f. 88, certificat medico-legal M. E. – f. 89, certificat de încadrare a minorului M. E.-A. în gradul de handicap mediu – f. 111, copie carte de identitate pârâtă – f. 120, contract individual de muncă pârâtă – f. 154, proba testimonială cu martorul S. C. – f. 91, raport de evaluare psihosocială a minorilor și anchete sociale la domiciliul ambelor părți.
În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 201 alin. (1), (2) Cod de procedură civilă.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că și-a luat copiii de la bunicii materni, minorii locuind actualmente cu acesta și bunicii paterni, cu care se înțeleg foarte bine. A mai precizat că minorii nu au condiții adecvate de igienă la bunicii materni, având în vedere lipsa apei curente și a gazului.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 Cod de procedură civilă, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, ancheta socială la domiciliul ambelor părți, raport de evaluarea psihosocială a minorilor, proba testimonială cu martorul M. A. și pentru pârâtă proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul S. C., raport de evaluarea psihosocială a minorilor și anchete sociale la domiciliul ambelor părți, considerându-le admisibile și concludente.
La termenul din data de 06 septembrie 2015, reclamantul a renunțat la judecata cauzei în raport de pârâții M. G. și M. E. având în vedere faptul că și-a luat copiii de la bunici, astfel încât acest capăt de cerere a rămas fără obiect, instanța luând act de cererea de renunțare la judecată în contradictoriu cu pârâții M. G. și M. E. prin încheierea de ședință de la acest termen de judecată (f. 44-45).
Instanța a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantului (f. 63-66) și la domiciliul pârâtei (f. 67-68), depunându-se la dosarul cauzei și raportul de evaluare psihologică a celor doi minori.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit în anul 2007, căsătoria fiind înregistrată în Registrul de Stare Civilă al Primăriei Iași, jud. Iași sub numărul 1521/28.07.2007, astfel cum rezultă din copia certificatul de căsătorie . nr._, aflată la dosarul cauzei (f. 10). Din căsătoria părților a rezultat minorul M. E.-A., născut la data de 27.05.2010, după cum reiese din copia certificatului de naștere al acestuia (f. 11) și minorul M. Darius-G., născut la data de 23.07.2008, astfel cum rezultă din copia certificatului de naștere al acestuia (f. 12). Între părți există un litigiu pe rolul Judecătoriei Iași (D. nr._/245/2014), având ca obiect divorțul – exercitare autoritate părintească, stabilire domiciliu minori, pensie de întreținere, după cum reiese din copiile acțiunii de divorț (f. 8-9, 16-18), litigiu care nu a fost încă soluționat pe fondul cauzei.
În temeiul art. 920 Cod de procedură civilă, instanța reține că, pe tot timpul procesului, pe cale de ordonanță președințială, se pot lua măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor și la obligația de întreținere.
În ceea ce privește capătul de cerere privind exercitarea exclusivă a autorității părintești cu privire la minorii M. E.-A. și M. Darius-G., instanța reține că regula în materie este reprezentată de autoritatea părintească comună, care a fost instituită de legiuitor în scopul promovării și protejării unei bune dezvoltări a copilului, prin luarea în comun a deciziilor importante privitoare la creșterea și educația copilului.
Instanța apreciază că, în cauză, nu s-a dovedit incidența unor motive întemeiate pentru a se decide ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte, respectiv de către reclamant, astfel cum prevede art. 36 alin. (7) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Susținerile reclamantului conform cărora acestuia ar trebui să-i revină în mod exclusiv exercitarea autorității părintești asupra celor doi minori nu sunt întemeiate, plecarea pârâtei în străinătate pentru o scurtă perioadă de timp nereprezentând un motiv temeinic pentru ca instanța să dispună exercitarea exclusivă a autorității părintești asupra minorilor. De asemenea, instanța constată că, în urma probatoriului administrat, nu s-a făcut dovada că pârâta ar putea periclita în vreun fel dezvoltarea fizică, psihică, spirituală, morală sau socială a celor doi minori.
De asemenea, instanța constată că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 507 C.civ. în prezenta cauză, niciunul dintre părinți nefiind decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau în neputință de a-și exprima voința, ipoteze obiective de natură a conduce la exercitarea autorității părintești de către un singur părinte.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 920 Cod de procedură civilă, având în vedere că este în interesul superior al minorilor să aibă relații apropiate cu ambii părinți, instanța urmează să dispună exercitarea autorității părintești cu privire la minorii M. E.-A., născut la data de 27.05.2010 și M. Darius-G., născut la data de 23.07.2008 în comun, de către ambii părinți.
Referitor la capătul de cerere privind stabilirea locuinței minorilor după divorț, instanța reține că, din data de 15.12.2014, minorii locuiesc împreună cu reclamantul și părinții acestuia, într-un apartament cu două camere situat în mun. Iași, ., ., ., aspect care rezultă din referatul de anchetă socială (f. 63-66, 67) și din declarația martorei M. A. (f. 90). Totodată, instanța constată că minorul M. Darius-G. este înscris în clasa zero la Școala Gimnazială A. Russo din Iași (f. 116), iar minorul M. E.-A. este înscris la grupa mijlocie în cadrul Grădiniței nr. 25 Iași (f.119). Mai reține instanța că, în perioada 17.10._14, minorii au locuit împreună cu bunicii materni în ., fiind retrași de la unitățile de învățământ din mun. Iași, perioadă în care minorul M. Darius-G. a fost înscris la Școala din . în clasa zero, iar minorul M. E.-A. nu a fost înscris la grădiniță din cauza distanței mari (3.5 km) față de aceasta, astfel cum reiese din declarațiile martorilor M. A. (f. 90), S. C. (f. 91) și referatul de anchetă socială (f. 67).
Având în vedere dispozițiile art. 496 alin. (3) Cod civil, art. 2 alin. (6) și art. 21 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în cazul în care părinții nu se înțeleg cu privire la locuința copilului, instanța va stabili locuința acestuia la unul dintre ei, ținând cont de interesul superior al copilului. În acest sens, instanța va proceda la analizarea criteriilor enunțate pentru determinarea interesului superior al copiilor, în vederea stabilirii locuinței acestora.
În ceea ce privește nevoile celor doi minori de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate, stabilitate și apartenență la o familie, instanța apreciază că cei doi minori se bucură de un mediu propice unei dezvoltări armonioase, atât din punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere psihic, la domiciliul tatălui. Instanța reține că, actualmente, ambii minori sunt înscriși la o școală, respectiv o grădiniță din mun. Iași, în timp ce, în perioada în care aceștia s-au aflat la bunicii materni, numai minorul M. Darius-G. a fost înscris la școala din ., minorul M. E.-A. nefiind înscris la grădinița din ., instanța apreciază, pe baza planșelor fotografice depuse la dosar (f. 56-62) și a certificatului medico-legal nr. 9385 din 29.06.2015, că ambii minori au suferit mai multe pișcături de insecte în perioada în care au locuit alături de bunicii materni, aspecte de natură să evidențieze lipsa unei îngrijiri adecvate a celor doi copii.
Mai reține instanța că, din raportul de evaluare psihologică a celor doi minori, se remarcă nevoia acestora de stabilitate și apartenență la o familie, apreciindu-se totodată ca fiind necesară conviețuirea acestora în mediul în care locuiesc momentan, aspect benefic în vederea menținerii echilibrului afectiv și emoțional al celor doi copii.
Cu privire la capacitatea părinților de a răspunde nevoilor concrete ale celor doi minori, instanța reține că reclamantul se implică în creșterea și îngrijirea copiilor, astfel cum rezultă din declarația martorei M. A. (f. 90), locuind împreună cu minorii și părinții acestuia într-un apartament cu două camere, curat și bine întreținut. Mai reține instanța că reclamantul este angajat al . pe post de frezor (f. 71-72) având un venit mediu lunar de 1981 lei, iar în timp ce acesta se află la serviciu, cei doi minori se află în grija celor doi bunici paterni, după cum reiese din referatul de anchetă socială (f. 63-66). Instanța constată că, în perioada în care cei doi minori au locuit împreună cu bunicii materni în ., aceștia nu s-au bucurat de prezența mamei acestora, care a fost plecată la muncă în Germania, fiind îngrijiți exclusiv de părinții pârâtei, astfel cum rezultă din referatul de anchetă socială (f. 67). Mai reține instanța că pârâta are un nou loc de muncă în cadrul magazinului Mathilde din Carrefour F. Iași, nefiind depuse la dosar înscrisurile doveditoare ale calității de salariat și ale veniturilor obținute lunar.
Referitor la disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite menținerea relațiilor personale cu copilul, instanța reține că această disponibilitate există din partea reclamantului, care a permis pârâtei să își viziteze copiii la domiciliul acestuia, astfel cum rezultă din referatul de anchetă socială (f. 63-66), din declarația martorei M. A. (f. 90) și a martorului S. C. (f. 91). De asemenea, instanța reține că a existat această disponibilitate și din partea pârâtei, după cum reiese din declarația martorului S. C. (f. 91).
Potrivit rapoartelor de anchetă socială efectuate la locuințele părților (f. 63-66, 67), ambii părinți dispun de condiții materiale adecvate pentru dezvoltarea propice a celor doi minori.
Luând în considerare concluziile rapoartelor de anchetă socială și ale raportului de evaluare psihologică a celor doi minori, instanța apreciază că este propice dezvoltării fizice, emoționale și educaționale a celor doi minori ca locuința acestora să fie stabilită la tată, având în vedere interesul constant al acestuia în dezvoltarea armonioasă a celor doi copii. Instanța reține că reclamantul le poate asigura minorilor condiții favorabile din punct de vedere material și îi poate sprijini afectiv, după cum rezultă din materialul probatoriu administrat în cauză. Mai constată instanța implicarea reclamantului în menținerea echilibrului emoțional al minorilor, generând pentru aceștia un sentiment de stabilitate și siguranță, necesar dezvoltării desăvârșite a celor doi minori de vârstă fragedă, respectiv 5 și 7 ani.
Pentru toate aceste motive, luând în considerare interesul superior al copiilor, instanța urmează să stabilească locuința minorilor M. E.-A. și M. Darius-G. la tată.
Cu privire la capătul de cerere referitor la plata unei contribuții la creșterea și educarea minorilor, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 499 alin. (1) Cod civil, tatăl și mama sunt obligați să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională, iar conform prevederilor art. 402 coroborat cu art. 529 alin. (1) Cod civil, instanța stabilește contribuția fiecărui părinte la creșterea și educarea minorului în raport de nevoile personale ale minorului și ținând cont de mijloacele materiale ale părinților.
Din analiza probatoriului existent, instanța reține că reclamantul este angajat al . Iași pe post de frezor, cu un venit mediu lunar de 1981 lei (f. 71-72), în timp ce pârâta este angajată pe post de vânzătoare la magazinul Mathilde din cadrul complexului comercial Carrefour F. Iași. Minorii au vârsta de 5, respectiv 7 ani și nu realizează venituri.
Privitor la nevoile personale ale minorilor, instanța constată că minorul M. E.-A. este înscris la Grădinița nr. 25 Iași în grupa mijlocie, fiind încadrat în gradul de handicap mediu (f. 103), iar minorul M. Darius-G. este elev în clasa pregătitoare la Școala Gimnazială A. Russo din Iași (f. 116), având probleme medicale (defect septal atrial, hipocalcemie, afecțiuni oftalmologice – f. 108-110)
În ceea ce îl privește pe reclamant, având în vedere că la domiciliul acestuia urmează să se stabilească locuința minorilor, contribuția acestuia privind cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională ale copiilor se va realiza în natură, potrivit art. 530 alin. (1) Cod civil, prin asigurarea celor necesare traiului.
În ceea ce o privește pe pârâtă, instanța are în vedere prevederile art. 529 alin. (2) Cod civil, care prevăd că pensia de întreținere nu poate depăși o treime din venitul net lunar obținut de cel care urmează a fi obligat la plată, pentru doi copii. Instanța constată că nu s-a depus la dosar dovada veniturilor nete medii lunare obținute de pârâtă la noul loc de muncă din cadrul magazinului Mathilde – Carrefour F. Iași.
Pentru aceste motive, proporțional cu nevoile minorilor și cu venitul pârâtei, instanța va stabili în sarcina pârâtei și în beneficiul minorului M. E.-A. o pensie de întreținere în cuantum de 1/6 din venitul lunar net, iar în beneficiul minorului M. Darius-G. o pensie de întreținere în cuantum de 1/6 din venitul lunar net, ambele fiind necesare pentru acoperirea costurilor de școlarizare, creștere și îngrijire ale minorilor.
Cu privire la data de la care urmează a fi acordată pensia de întreținere, potrivit regulii instituite de art. 532 alin. (1) Cod civil, aceasta se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată. Instanța constată că părțile nu au solicitat acordarea pensiei de întreținere de la un moment anume, motiv pentru care urmează să dispună obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere de la data introducerii cererii de emitere a ordonanței președințiale. În conformitate cu prevederile art. 499 alin. (1) Cod civil, mama și tata sunt obligați să dea întreținere copilului lor minor, astfel că pensia de întreținere stabilită în beneficiul minorilor urmează a fi plătită până la majoratul acestora, dată de la care este instituită prezumția legală de muncă a acestora.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 920 Cod de procedură civilă raportat la art. 499 alin. (1), art. 529, art. 530, art. 532 alin. (1) Cod civil, instanța urmează să oblige pârâta la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 1/3 din venitul lunar net, respectiv 1/6 în favoarea minorului M. E.-A. și 1/6 în favoarea minorului M. Darius-G., de la data introducerii cererii de emitere a ordonanței președințiale și până la majoratul acestora.
Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, instanța constată că, potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură civilă, partea care a pierdut procesul este în culpă procesuală și va fi obligată la cheltuieli la cererea părții care a câștigat, iar în conformitate cu art. 453 alin. (2) Cod de procedură civilă, când cererea este admisă numai în parte, instanța va stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Or, având în vedere că instanța urmează să admită în parte cererea reclamantului de emitere a unei ordonanțe președințiale, se remarcă faptul că partea care a pierdut procesul este pârâta, aceasta urmând a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, pentru a se proceda la acordarea cheltuielilor de judecată este necesară dovedirea acestora, astfel cum prevede art. 452 Cod de procedură civilă. În acest sens, reclamantul a făcut dovada achitării taxelor judiciare de timbru în cuantum de 40 lei (chitanța de la fila 6) și a onorariului de avocat în cuantum de 300 lei (chitanța nr. 15/06.11.2014 de la fila 93).
Pentru aceste motive, în temeiul art. 453 alin. (2) Cod de procedură civilă, instanța urmează să oblige pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor judiciare în cuantum de 250 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat, proporțional cu căderea sa în pretenții.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită în parte cererea reclamantului M. A. de emitere a unei ordonanțe președințiale în contradictoriu cu pârâta M. G.-M., să dispună exercitarea autorității părintești cu privire la minorii M. E.-A., născut la data de 27.05.2010 și M. Darius-G., născut la data de 23.07.2008 în comun, de către ambii părinți, să stabilească locuința minorilor la tată, să oblige pârâta la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 1/3 din venitul lunar net, respectiv 1/6 în favoarea minorului M. E.-A. și 1/6 în favoarea minorului M. Darius-G., de la data introducerii cererii de emitere a ordonanței președințiale și până la majoratul acestora și să oblige pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 250 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de către reclamantul M. A., CNP_, cu domiciliul ales în Iași, Al. Rozelor nr. 5 . in contradictoriu cu parata M. G. M., CNP 2_ cu domiciliul ales în Iași, ., ., ..
Stabilește domiciliul minorilor M. Darius G. născut la 23.07.2008 și M. E. A. născut la 27.05.2010 la reclamant, autoritatea părintească față de minori urmând să fie exercitată de ambele părți.
Obligă pârâta la plata în favoarea minorilor a unei pensii de întreținere în cuantum de 1/3 din venitul lunar net –câte 1/6 pentru fiecare minor, care se va plăti de la data introducerii cererii de chemare în judecată ?i până la majoratul acestora.
Obligă pârât la plata către reclamant a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red/tehn:jud. C.I.
4ex; 06._
| ← Cerere necontencioasa. Hotărâre din 26-10-2015, Judecătoria IAŞI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 3530/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
