Cerere necontencioasa. Hotărâre din 26-10-2015, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 12089/2015
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică de la data de 26 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. T. S.
Grefier - M. A.-S.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află judecarea cauzei de minori și familie privind pe reclamantul L. I. S. C. și pe pârâtii G. C., G. M., având ca obiect pretentii, acțiune în răspundere declictuală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părtilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul ca procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 24.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 8.10.2015, ulterior pentru 22.10.2015 si pentru astăzi, 26.10.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 18.12.2013, sub nr._, reclamantul LEUA Ș. a solicitat obligarea pârâților G. C. și G. M. la plata sumei de 1000 lei reprezentând daune materiale și a sumei de_ lei reprezentând daune morale, ca urmare a prejudiciului suferit în urma agresiunilor fizice săvârșite de către numitul G. P..
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 18.06.2013 L. Ș. a fost agresat fizic de către numitul G. P. în incinta Colegiului C. N. din Iași, ulterior fiind transportat la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Sf. M. din Iași și diagnosticat cu fractură liniară subcapitală humerus stâng. . a fost tratată ortopedic prin aplicarea unui dessault de ghips pentru o perioadă de 14 zile. Reclamantului i-a fost eliberat Certificatul medico-legal nr.4171/19.06.2013. În perioada tratamentului medical a fost parțial imobilizat, fiind privat de activitățile zilnice specifice vârstei și a fost marcat de durerea fizică suferită în urma traumatismelor provocate.
În drept, au fost invocate prevederile art.1372 C.civ., art.1381 și următoarele C.civ.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori, planșe foto. A depus înscrisuri, în copie certificată.
Minorul LEUA Ș. și-a însușit cererea de chemare în judecată formulată de tatăl său LEUA Ș. C. (fila 40).
Prin întâmpinarea formulată, pârâții au solicitat respingerea cererii, arătând că la momentul incidentului o altă persoană avea obligația de a supraveghea minorul. La data de 18.06.2013 era în vigoare Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar aprobat prin Ordinul MEC 4925/2005 publicat în Monitorul Oficial al României partea I, nr.874 din 29.09.2005. Potrivit art. 36 al.2 lit.g din Regulamentul intern al Colegiului C. N., obligația de a supraveghea elevii pe timpul pauzelor revine cadrului didactic de serviciu. Pârâții au arătat că rezultatul vătămător (.) nu s-a produs ca urmare a loviturii, ci ca urmare a unei căderi.
În drept, au fost invocate prevederile art.205 și următoarele C.proc.civ.
În dovedirea celor susținute, pârâții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri, cu martori, înregistrare video.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din declarația martorului, la data de 18 iunie 2013, în incinta Colegiului N. Iași, într-o pauză, numitul P. G. l-a tras pe reclamantul L. Ș. pe hol, după care l-a lovit cu pumnul în umăr. A doua zi, la festivitatea de premiere, reclamantul era trist și avea ghips pe toată mâna, inclusiv în zona umărului și a pieptului. În același an școlar numitul P. G. l-a lovit de mai multe ori pe reclamant, dar nu atât de grav și a avut conflicte și cu alți colegi de clasă, respectiv bătăi fără sens și certuri.
Din fișa de examinare întocmită la data de 18.06.2013 de medici din cadrul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Sf. M. Iași, reclamantul L. Ș. a fost diagnosticat cu fractură liniară subcapitală humerus stâng tratată ortopedic, fiind aplicat dessault de ghips pentru 14 zile.
Potrivit Certificatului medico-legal nr.4171/19.06.2013, reclamantul a suferit o fractură liniară subcapitală humerus stâng care s-a putut produce prin lovire urmată de cădere și poate data din 18.06.2013, necesitând pentru vindecare 23-25 zile de îngrijire medicală.
Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, emisă la data de 19.03.2014, în dosarul penal nr.8827/P/2013, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art.193 al.2 N.C.P. cu aplicarea art.5 N.C.P., deoarece există o cauză de neimputabilitate, respectiv minoritatea făptuitorului G. P.. În motivare, s-a reținut că la data de 18.06.2013, pe fondul unei dorințe de răzbunare, numitul G. P. a aplicat pe holul din fața clasei o lovitură în zona mâinii stângi a persoanei vătămate L. Ș., provocându-i o fractură.
Potrivit art.1357 N.C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare.
Astfel cum prevede art.1372 al.1 N.C.civ., cel care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătorești este obligat să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicție răspunde de prejudiciul cauzat altuia de către aceste din urmă persoane. Alineatul 3 prevede că cel obligat la supraveghere este exonerat de răspundere numai dacă dovedește că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă. În cazul părinților sau, după caz, al tutorilor, dovada se consideră a fi făcută numai dacă ei probează că fapta copilului constituie urmarea unei alte cauze decât modul în care și-au îndeplinit îndatoririle decurgând din exercițiul autorității părintești.
Dispozițiile art.1374 al.1 N.C.civ. prevăd că părinții nu răspund dacă fac dovada că sunt îndeplinite cerințele răspunderii persoanei care avea obligația de supraveghere a minorului.
Pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală a părinților pentru fapta copilului minor este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: comiterea unei fapte ilicite de către minor, existența unui prejudiciu și a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Victima prejudiciului beneficiază de trei prezumții, care îi vizează pe părinți: prezumția că în exercitarea obligației de creștere și educare au existat abateri, prezumția existenței vinovăției părinților în privința acestor abateri, prezumția existenței raportului de cauzalitate între aceste abateri și fapta prejudiciabilă săvârșită de minor, în sensul că neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligației de creștere și educare a făcut posibilă săvârșirea faptei respective de către minor.
Angajarea răspunderii părinților pentru fapta minorului presupune și o condiție specială, negativă și anume ca la data săvârșirii faptei prejudiciabile minorul să nu se fi aflat în supravegherea altei persoane.
Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.
Prejudiciul constă în rezultatul negativ suferit ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană. Prejudiciul poate fi material sau moral (atunci când nu este evaluabil în bani). Prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Și un prejudiciu viitor poate fi cert dacă este sigur că se va produce.
Analizând modul concret de săvârșire a faptei, se poate observa că legătura de cauzalitate rezultă din acțiunea săvârșită de către numitul G. P..
Deși pârâții au susținut că nu poate fi angajată răspunderea lor delictuală pentru fapta copilului minor, întrucât la momentul săvârșirii faptei acesta se afla sub supravegherea cadrului didactic de serviciu, instanța reține pe de o parte că elevii erau în pauză și se aflau în clasă anterior incidentului, iar, pe de altă parte, pârâții nu au făcut dovada faptului că ar fi îndeplinite cerințele răspunderii persoanei care ar fi avut obligația de supraveghere a minorului, astfel cum prevede art.1374 al.1 N.C.civ.
Sub aspectul prejudiciului material, din chitanța de la fila 15 dosar, eliberată de I.M.L. Iași, rezultă că valoarea acestuia este de 40 lei.
În ceea ce privește prejudiciul moral, instanța reține că leziunea produsă reclamantului de către numitul G. P. a fost de natură să producă suferințe de ordin fizic, precum și suferințe psihice.
Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic si afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, etc. Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs și principiului reparării integrale a acestuia, în scopul repunerii victimei, pe cât posibil, în situația anterioară, fără a se ajunge însă în situația îmbogățirii fără just temei.
Față de solicitarea reclamantului și prejudiciul moral suferit de acesta, astfel cum a fost reținut pe baza probatoriului, numărul de 23-25 zile de îngrijiri medicale necesare reclamantului pentru vindecare, instanța apreciază că suma de 15.000 lei reprezintă o justă și echitabilă reparare a prejudiciului moral suferit și este proporțională cu acesta.
Față de considerentele ce preced, având în vedere că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii părinților pentru fapta minorului, iar pârâții, în calitate de părinți ai făptuitorului minor, nu au făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere și există prezumția vinovăției acestora prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligației de creștere și educare, instanța va admite în parte cerere urmând a obliga pârâții la plata către reclamant sumei de 40 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de_ lei cu titlu de daune morale. Potrivit art.1382 N.C.civ., cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat.
În temeiul art.453 N.C.proc.civ., instanța îi va obliga pe pârâți la plata către reclamant a sumei de 2.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul LEUA Ș., asistat de ocrotitor legal LEUA Ș. C., CNP_, cu domiciliul ales la cabinet avocat R. C. din Iasi, ., . jud.Iasi în contradictoriu cu pârâții G. C. și G. M., ambii domiciliati în Iași, ., ., ..
Obligă pârâții G. C. și G. M. să plătească reclamantului LEUA Ș., asistat de ocrotitor legal LEUA Ș. C., suma de 40 lei cu titlu de daune materiale și suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 2.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.10.2015.
Președinte, Grefier,
S. A.-TeodoraAndronache-S. M.
Red./Tehnored.A.T.S/A.T.S.
4 ex./12.01.2016
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 16/2015. Judecătoria IAŞI | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 26/2015.... → |
|---|
