Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 12/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 11389/2015
Cod operator 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 12 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile Minori și familie privind pe reclamanta A. M. și pe pârâtul A. C., având ca obiect ordonanță președințială atribuire beneficiu folosință apartament.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, data de 12.10.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Iași și înregistrată sub nr._ la data de 12.06.2015, reclamanta A. M. a solicitat pe cale de ordonanță președințială în contradictoriu cu pârâtul A. C., prin hotărârea ce se va pronunța, să-i fie atribuit beneficiul folosinței apartamentului bun comun până la finalizarea dosarului_/245/2015 al Judecătoriei Iași.
În motivarea cererii a arătat că este căsătorită cu pârâtul, părțile fiind separate în fapt din anul 1995, când acesta a plecat la părinții săi în .. În prezent este înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași dosarul nr._/245/2015, având ca obiect divorț și partaj bunuri comune și se impune să-i fie atribuit beneficiul folosinței apartamentului bun comun imobilul fiind ocupat în prezent de ea și de trei nepoți care se află în grija sa, pârâtul fiind consumator de băuturi alcoolice și provocând scandal.
În drept au fost invocate prevederile art. 919, 996 N.C.proc.civ., 324 Cod civil
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și a probei testimoniale cu un martor. Reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri, în copie certificată.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtul a fost legal citat și a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca nefondată și cerere reconvențională solicitând reintegrarea sa în apartamentul în litigiu prin atribuirea către el a unei camere cu acces la dependințe.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Articolul 996 al. 1 Cod procedură civilă, prevede că „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din cuprinsul textului de lege sus-menționat reiese că trei sunt condițiile specifice exercitării acestei proceduri, respectiv aparența unui drept și urgența – condiții specifice, generale și nerezolvarea fondului cauzei – condiție specifică și generală, această din urmă condiție decurgând din caracterul vremelnic al măsurii.
Ordonanța președințială nu are scopul de a rezolva fondul litigiului, urmând ca instanța investită să stabilească, în raport cu probele administrate, dacă subzistă aparența de drept in cazul in care se solicita atribuirea în întregime a locuinței către una din părți sau partajarea în natură . Prin urmare, instanța nu poate să ia, pe calea ordonanței președințiale, măsuri definitive, care să rezolve fondul litigiului dintre părți.
S-a decis pe cale jurisprudențială că în materie de ordonanță președințială, urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărei caz în parte și, orice susținere trebuie dovedită în condițiile și cu respectarea dispozițiilor legale, în caz contrar, fiind doar simple afirmații de natură a motiva prezenta cerere, dar care nu pot duce la aprecierea lor ca adevărată, fără nici un suport probatoriu adecvat.
Din punctul de vedere al probatoriului, nici reclamanta nici pârâtul nu au dovedit urgența prezentei acțiuni, nici în ceea ce privește acțiunea principală,nici în ceea ce privește cererea reconvențională precum și paguba care s-ar produce dacă ar încerca valorificarea dreptului invocat pe calea unei acțiuni de drept comun.
Instanța reține că părțile sunt separate în fapt din anul 1995 și până la data de 29.05.2015 când reclamanta a depus cererea de chemare în judecată în dosarul_/245/2015 niciuna din ele nu a făcut vreun demers legal în vederea soluționării situației maritale și a bunurilor comune.
Este adevărat, există situații în care legea prezumă existența urgenței, astfel încât nu s-ar impune verificarea acestei condiții, iar una din aceste situații o reprezintă și luarea, în timpul procedurii judiciare de divorț, a unor măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei, astfel cum reiese din dispozițiile art. 919 C. pr. Civ. Această prezumție este una relativă și trebuie raportată la specificul faptic al fiecărui litigiu în parte, mai ales că textul de lege anterior menționat prevede posibilitatea instanței de a lua aceste măsuri și nu instituie o obligativitate expresă.
Așadar, instanța constată că nu există vreo urgență în prezenta speță în luarea acestor măsuri, urmând a respinge ca inadmisibile atât cererea principală cât și cererea reconvențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta A. M., CNP_ cu domiciliul în Iași, . în contradictoriu cu pârâtul A. C. CNP_ cu domiciliul ales în Ploiești, . ca inadmisibilă.
Respinge cererea reconvențională ca inadmisibilă.
Cu drept de apel în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red/tehn:jud. C.I.
4ex; 20.10.2015
| ← Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 9/2015.... | Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 16/2015.... → |
|---|
