Ordin de protecţie. Sentința nr. 1418/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1418/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 1418/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 1418/2015
Ședința din camera de consiliu de la 04 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. C.
Grefier L. L.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. O.
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant G. I. și pe pârât M. C., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de consiliu au lipsit părtile.
Procedura de citare este legal îndeplinită..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 03.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta sentință, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ., a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 04.02.2015, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31.07.2013, sub nr. de dosar_, reclamanta G. I., în contradictoriu cu pârâta M. C., a solicitat instanței emiterea unui ordin de protecție.
În motivare, a arătat că, din dorința de a o determina să renunțe la un drept de abitație, în ultimii șase ani, pârâta a încercat să o interneze pe reclamantă la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Socola” Iași, înscenându-i acte de distrugere a locuinței și complotând cu organele de poliție și cu diverși medici. A adăugat că pârâta locuiește în Italia, dar când se întoarce în România este extrem de violentă.
În drept, a invocat dispozițiile art. 27 și urm. din Legea nr. 25/2012.
Sub aspect probatoriu, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a probei cu interogatoriu.
În temeiul art. 29 alin. 1 lit. l din O.U.G. nr. 80/2013 rap. la art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003, cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea și cererea reconvențională înregistrată la data de 05.12.2013, pârâta M. C. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată. A arătat că nu se impune emiterea unui ordin de protecție, întrucât nu locuiește în țară, iar venirile sale sporadice în România au avut ca scop verificarea stării imobilelor și verificarea stării sănătății mamei sale. Ea a negat susținerile reclamantei privind presupusele acte de violență.
Pe cale reconvențională a solicitat internarea medicală nevoluntară a reclamantei, subliniind că aceasta prezintă probleme de sănătate mintală, de natură să o pună în pericol.
Sub aspect probatoriu, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul, cu ancheta socială și cu expertiza medico-legală psihiatrică.
Prin răspunsul la întâmpinare și întâmpinarea la cererea reconvențională înregistrate la data de 07.01.2013, reclamanta a contestat cele invocate de pârâtă, arătând că fiica ei încearcă să o determine să elibereze imobilul asupra căruia are un drept de abitație și recunoscând că cele două au avut numeroase conflicte din această pricină.
La termenul de judecată din 11.02.2014, instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale de cererea principală.
În temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile anexate la dosar și proba testimonială, considerându-le admisibile și concludente.
La termenul de judecată din 11.03.2014, instanța a procedat la audierea martorilor A. M. (f. 416 vol. I) și Niculină O.-N. (f. 417 vol. I).
Prin notele de concluzii scrise, reclamanta a reiterat cele susținute în cererea de chemare în judecată, solicitând ca, prin emiterea ordinului de protecție, instanța să impună pârâtei să păstreze o distanță minimă față de aceasta și față de locuința ei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub 1306/24.08.2004 (f. 11 vol. I), reclamanta G. I., în calitate de vânzătoare, a transmis fiicei sale, pârâta M. C., în calitate de cumpărătoare, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Iași, ., jud. Iași, reclamanta rezervându-și dreptul de abitație asupra imobilului până la sfârșitul vieții.
Reclamanta a solicitat emiterea unui ordin de protecție, prin care să se impună pârâtei să păstreze o distanță minimă față de aceasta și față de locuința ei, arătând că pârâta dorește s-o determine să renunțe la dreptul de abitație, prin exercitarea de violențe și prin încercarea de a o interna la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iași.
În drept, conform art. 23 alin. 1 lit. d din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată în 2014, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței, ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să dispună, cu caracter provizoriu, (...) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victima (...) ori față de reședința persoanei protejate.
Așadar, persoana care solicită luarea cu caracter provizoriu a unei astfel de măsuri trebuie să probeze că este victima actelor de violență exercitate de un membru de familie și că prin actele de violență se creează o stare de pericol cu privire la viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea acesteia.
Referitor la condiția privind exercitarea unor acte de violență de către un membru de familie, în cauza dedusă judecății, reclamanta arată că, în ultimii șase ani, fiica sa a agresat-o fizic și verbal, din dorința de a determina să renunțe la dreptul de abitație.
Afirmațiile reclamantei nu au susținere probatorie. Martora A. M., deși confirmă cele astfel relatate, admite că nu a asistat la vreun act de agresiune și că declarațiile ei se bazează exclusiv pe cele povestite de către G. I. (f. 416 vol. I). În plus, cu toate că reclamanta a mai introdus plângeri la organele de poliție, în urma cercetărilor, nu s-a descoperit că pârâta ar fi fost violentă.
Având în vedere cele expuse, precum și dispozițiile articolului 249 C.proc.civ. care statuează că cel ce face o susținere în cursul procesului, trebuie să o dovedească, instanța nu va reține susținerile privind actele de agresiune repetată din ultimii șase ani.
Reclamanta mai semnalează că, la data de 09.03.2013, pârâta, sprijinită de organele de poliție, a încercat să o interneze cu forța la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Socola” Iași.
Dosarul electronic al pacientului (f. 22 vol. I) atestă că, la 09.03.2013, reclamanta a fost supusă unui examen medical în cadrul Spitalului de Psihiatrie.
Totuși, din cercetările efectuate în dosarul penal nr. 4159/P/2013 a reieșit că, în ziua de 09.03.2013, în jurul orelor 16:00, pârâta s-a deplasat la domiciliul său, situat în ., mun. Iași, pentru a verifica starea imobilului pe care l-a achiziționat cu drept de abitație de la reclamantă, în baza contractului de vânzare cu nr. 1306/24.08.2004. Întucât reclamanta nu îi permitea accesul, amenințând că va da foc la casă și apoi se va sinucide cu un cuțit pe care îl avea în mână, pârâta a pătruns în imobil, distrugând lacătul de la poartă și spărgând geamul de la ușa de acces cu ajutorul unui clește. Între timp s-au prezentat și organele de poliție, care au surprins-o pe reclamantă ieșind în curte și strigând că vrea să se arunce în fața mașinilor. Ele au încercat să o liniștească verbal, dar fără succes. Pentru a preveni un incident major, ei au imobilizat-o cu cătușele, fără să o agreseze în alt fel, și apoi, la solicitarea lui M. C., au condus-o la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Socola” Iași în vederea efectuării unui control medical. (f. 308-310 vol. II)
Față de cele menționate anterior, instanța reține că, în ziua de 09.03.2013, reclamanta nu a fost victima unor violențe din partea unui membru de familie așa cum aceasta este definită de Legea nr. 217/2003, întrucât pătrunderea prin efracție în locuința lui G. I. și transportarea ei la spital s-a făcut scopul de a o apăra împotriva unor acte autodistructive, iar potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autopărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Reclamanta mai invocă și violența economică exercitată de către fiica sa, prin neîndeplinirea obligației de întreținere asumată în baza contractului autentificat sub nr. 2344/18.05.2006 (f. 10 vol. I).
Instanța nu va reține această susținere, întrucât neîndeplinirea unei obligații asumate printr-un contract reprezintă o problemă de răspundere civilă contractuală și nu o formă de violență economică, care, conform art. 4 lit. e din Legea nr. 217/2003, presupune interzicerea activității profesionale, privarea de mijloace economice, inclusiv lipsirea de mijloace de existență primară (...), acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar.
Referitor la condiția privind starea de pericol cu privire la viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea victimei actelor de violență din familie, instanța constată că pârâta s-a stabilit în Italia de peste 6 ani, aspect relatat de ambele părți din dosar. Această situație împiedică în chip obiectiv exercitarea unor agresiuni directe asupra reclamantei. În plus, prezentul proces a debutat la 31.07.2013 și nu există indicii că de atunci pârâta ar fi atentat în vreun fel la integritatea fizică sau psihică a mamei sale.
Ținând cont de cele prezentate, instanța apreciază că nu este îndeplinită condiția privind iminența pericolului.
Pentru aceste considerente, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 271/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată cererea de emitere a unui ordin de protecție formulată de reclamanta G. I., în contradictoriu cu pârâta M. C..
În baza art. 19 alin. 1 din O.U.G. nr. 51/2008, cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, N. D., respectiv suma de 350 lei (150 lei conform delegației nr._/18.09.2013 anexată la fila 73 vol. I și 200 lei conform delegației nr._/08.10.2013 anexată la fila 90 vol. I), vor fi suportate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de emitere a unui ordin de protecție formulată de reclamanta G. I., CNP _, cu domiciliul în municipiul Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta M. C., CNP_, cu domiciliul în mun. Iași, ., jud. Iași, f.f.l. în mun. Iași, ., ., ..
Cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, N. D., respectiv suma de 350 lei, rămân în sarcina statului.
Cu recurs, în 3 zile de la pronunțare, care se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2014.
Președinte: Grefier:
C. I. L. L.
Red./tehn/C.I./L.L./6ex./16.02.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1627/2015. Judecătoria IAŞI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 4035/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
