Pensie întreţinere. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 13046/2015
DOSAR NR._ /245/2015 Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința din publică din data de 10.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. L. M. Ș.
GREFIER: G. R.
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant Pașaniuc D. și pe pârât Pașaniuc M. - Poliția oraș Târgu F., având ca obiect pensie întreținere majorare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 09.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, ce face parte integrantă din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 10.11.2015, când, instanța a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 10.06.2015 sub nr._, reclamanta Pașaniuc D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Pașaniuc M., ca instanța de judecată să dispună ca exercitarea autorității părintești cu privire la minorii Pașaniuc A. și Pașanhiuc Ș., să se realizeze în mod exclusiv, de către aceasta și să se dispună majorarea pensiei de întreținere ce le revine minorilor, pensie stabilită prin certificatul de divorț nr. 5118 din 30.04.2014, la 1/3 din toate veniturile pârâtului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că pârâtul nu își asumă responsabilitățile firești ale unui părinte, fiind o piedică în dezvoltarea și evoluarea minorilor, acesta adoptând o atitudine de sfidare și tăcere prin necolaborare, îngrădind minorilor ascensiunea și dezvoltarea lor.
În ceea ce privește pensia de întreținere, reclamanta a învederat instanței că pensia ce se cuvine minorilor a fost stabilită de comun acord cu pârâtul care s-a obligat verbal să plătească un credit de nevoi personale, datorie comună a soților iar începând cu luna decembrie 2014 acesta a încetat să mai achite ratele la bancă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 499, art. 525, art. 530 și art. 531 din Codul civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit dispozițiilor art. 15 lit. e OUG 80/2013.
La dosar, au fost anexate înscrisuri în copie conformă cu originalul.
Prin intermediul serviciului Registratură, la data de 29.06.2015, reclamanta a depus o cerere modificatoare, prin care a arătat că înțelege să solicite în contradictoriu cu pârâtul pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de acord parental, solicitându-se și eliberarea pașaportului pentru cei doi minori.
În fapt, reclamanta a învederat instanței că minorul Pașaniuc A. urmează să plece în cantonament cu echipa de baschet în Bulgaria și apoi în Chișinău iar lipsa de interes și de comunicare a pârâtului împiedică participarea și dezvoltarea pe plan educațional a minorilor.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
În data de 22.07.2015, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că solicită respingerea cererii de chemare în judecată, întrucât acesta achită rata la bancă iar după plata tuturor datoriilor, din salariu îi rămâne doar suma de 775 lei lunar pentru nevoile proprii.
În ceea ce privește exercitarea exclusivă a autorității părintești cu privire la minori, pârâtul a arătat că nu există temei legal pentru ca instanța de judecată să dispună în acest fel, această solicitare contravenind interesului superior al minorilor. Acesta a susținut că a menținut relații cu copiii, că i-a vizitat, reclamanta fiind cea care nu își arată disponibilitatea ca pârâtul să întrețină astfel de relații personale cu minorii.
În drept, întâmpinarea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 996-1001 Cod civil, art. 403, art. 503 și art. 504 Cod civil, art. 31 alin. 2 di Legea 272/2004, art. 529, art. 527 din Codul civil și art. 451 din Codul de proc. Civilă.
În apărare, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și anchetă socială.
La întâmpinare au fost anexate înscrisuri în copie conform cu originalul.
În cauză, au fost audiați minorii, procesele verbale fiind atașate la dosar, dispunându-se și emiterea unor adrese în vederea aflării veniturilor actuale ale pârâtului.
La termenul de judecată din data de 09.11.2015, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale absolute a Judecătoriei Iași cu privire la capetele de cerere vizând exercitarea exclusivă a autorității părintești cu privire la minori precum și pronunțarea unei hotărâri care să suplinească acordul pârâtului în vederea emiterii pașapoartelor minorilor și a deplasării acestora în străinătate și, în conformitate cu prevederile art. 130 alin. 1 C. pr. Civ., art. 131 alin. 2 și art. 132 alin. 1 din același act normativ, a rămas în pronunțare pe excepție, analizându-o cu prioritate potrivit art. 248 alin. 1 C. Pr. Civ.
Cu privire la excepția invocată instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art- 248 alin. 1 C. pr civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
De asemenea, potrivit art. 130 alin. 2 C. pr. Civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de către părți ori de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Astfel cum reiese din cererea de chemare în judecată și din verificările efectuate la DEPABD (fila 163), domiciliul efectiv al pârâtului este în oraș Tîrgu-F., în circumscripția Judecătoriei P..
Potrivit dispozițiilor art. 107 C.proc.civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel iar potrivit dispozițiilor art. 126 C.proc.civ., părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună, să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.
În consecință, din interpretarea per a contrario a textului art. 126 C.proc.civ., reiese că ori de câte ori este vorba de o cauză care nu se referă la bunuri și la alte drepturi de care părțile pot să dispună, normele care stabilesc competența teritorială sunt de ordine publică, părțile neputând deroga de la aceste norme.
Referitor la apărările reclamantei privitoare la aplicabilitatea dispozițiilor art. 114 alin. 1 Cod. Pr. Civ., care stabilesc că dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, instanța reține că aceste dispoziții legale au în vedere competența instanței de judecată în acele proceduri stabilite de Codul civil de ocrotire a persoanei fizice, acestea fiind cuprinse în Titlul III – Ocrotirea persoanei fizice - al Cărții I al Codului Civil, măsurile fiind instituirea tutelei, punerea sub interdicție, instituirea curatelei, astfel cum sunt cuprinse în acest titlu.
Potrivit dispozițiilor art. 107 alin. 2 C. pr. civ., instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul, interesând în stabilirea instanței competente, domiciliul pe care pârâtul îl are la momentul sesizării instanței de judecată. Astfel cum reiese din relațiile DEPABD de la fila 163 din dosar, pârâtul are reședința în orașul Tîrgu-F. din data de 05.06.2015, de altfel, chiar și reclamanta, în cererea de chemare în judecată introdusă în data de 10.06.2015 a învederat doar locul de muncă al pârâtului, arătând că nu cunoaște domiciliul de fapt al pârâtului (fila 85 din dosar).
Astfel, instanța reține că în cauzele privitoare la persoane, competența teritorială este exclusivă și, având în vedere că, în cauză, legiuitorul nu prevede expres instanța competentă din punct de vedere teritorial, se va aplica regula de drept comun înscrisă în dispozițiile art. 107 C. pr. Civ. și ținând cont că domiciliul pârâtului se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei P., în temeiul art. 107 C.proc.civ. și al art. 126 C.proc.civ., va admite excepția necompetenței teritoriale absolute a Judecătoriei Iași pe capetele de cerere privind exercitarea autorității părintești și suplinire acord parental, excepție invocată de către instanță, din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei având ca obiect exercitare autoritate părintească, suplinire acord parental, cerere formulată de reclamanta Pașaniuc D. în contradictoriu cu pârâtul Pașaniuc M., în favoarea Judecătoriei P..
Având în vedere soluția pronunțată anterior, instanța urmează a disjunge capătul de cerere având ca obiect majorare pensie de întreținere, formulat de reclamanta Pașaniuc D. în contradictoriu cu pârâtul Pașaniuc M. și înaintarea cererii la Serviciul Registratură în vederea repartizării manuale la același complet și acordă termen de judecată la data de 07.12.2015, cu citarea ambelor părți cu mențiunea de a depune cu cinci zile înainte de termen toate înscrisurile de care înțeleg să se folosească în cauză, în copie conform cu originalul.
În ceea ce privește proba cu martori solicitată de către reclamantă în dovedirea acordului verbal intervenit între părți cu privire la achitarea de către pârât a ratelor lunare în temeiul unei datorii comune a acestora și a nerespectării acestei obligații de către pârât, instanța reține că mijlocul de probă nu este concludent soluționării cauzei având ca obiect majorare pensie de întreținere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale absolute a Judecătoriei Iași pe capetele de cerere privind exercitarea autorității părintești și suplinire acord parental, excepție invocată de către instanță, din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect exercitare autoritate părintească, suplinire acord parental, cerere formulată de reclamanta Pașaniuc D., CNP_, cu domiciliul în ., ., jud. Iași în contradictoriu cu pârâtul Pașaniuc M., CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat G. L., situat în mun. Iași, .. 33, ., ., în favoarea Judecătoriei P..
Fără cale de atac.
Dispune disjungerea capătului de cerere având ca obiect majorare pensie de întreținere, formulat de reclamanta Pașaniuc D. în contradictoriu cu pârâtul Pașaniuc M. și înaintarea cererii la Serviciul Registratură în vederea repartizării manuale la același complet și acordă termen de judecată la data de 07.12.2015, cu citarea ambelor părți cu mențiunea de a depune cu cinci zile înainte de termen toate înscrisurile de care înțeleg să se folosească în cauză, în copie conform cu originalul.
Respinge proba cu un martor solicitată de către reclamantă, pe capătul de cerere privind majorare pensie de întreținere, ca nefiind concludentă soluționării cauzei.
Pronunțată în ședință publică azi 10.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. L. M. Ș. G. R.
Rd/ Thd: C.L.M.Ș. – 4 ex./15.12.2015
Comunicat:
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Pensie întreţinere. Hotărâre din 17-12-2015, Judecătoria IAŞI → |
|---|
