Plângere contravenţională. Hotărâre din 22-12-2015, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-12-2015 în dosarul nr. 15687/2015
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 22 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Judecător I.-C. R.
Grefier: M. I.
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul A. I., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22.12.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 10.09.2015, sub nr.de dosar_, petentul A. I. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 31.08.2015 de către intimatul I.P.J. Iași, inclusiv a efectelor acestuia (suspendarea permisului pe o perioadă de 30 de zile și amendă de 420 RON).
În motivare, se arată că, la data de 31.08.2015, în jurul orelor 15,30, în timp ce conducea autoturismul cu nr._, petentul a fost oprit de un echipaj de poliție, în zona gării, pe motiv că nu ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare pe trecerea de pietoni, în zona autogării de vest.
Petentul susține că, la trecerea de pietoni în cauză, petentul nici măcar nu ajunsese pe axul drumului când el deja o depășea. Prin urmare, față de dispozițiile art.100 alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002, neacordarea priorității de trecere pietonilor aflați pe sensul opus nu constituie contravenție, astfel încât aplicarea dispoziției legale respective la situația de fapt prezentată este nelegală. Cu alte cuvinte, susține petentul, în momentul în care pietonul ajunsese pe sensul de mers al autoturismului condus de petent, acesta deja trecuse de trecerea de pietoni.
Nu în ultimul rând, se arată că, deși petentul a semnat procesul-verbal de contravenție cum că ar fi de acord cu cele menționate, nu este de acord cu susținerile agentului rutier, ci a semnat din greșeală într-o altă căsuță.
În susținere, petentul A. I. a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, cartea sa de identitate și trei planșe fotografice.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON.
Intimatul I.P.J. Iași a formulat întâmpinare, depusă la dosar la data de 01.10.2015, prin compartimentul registratură, prin care a reiterat temeiurile de fapt si de drept care au dus la sancționarea petentului și a solicitat respingerea plângerii întrucât sancțiunea a fost aplicată în mod legal.
Intimatul a depus la dosar, în original, raportul întocmit de agentul constatator la data de 25.10.2015, două planșe fotografice și suport CD cu înregistrarea săvârșirii faptei.
În temeiul art.223 și art.411 alin.2 teza finală C.proc.civ., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentanților intimatului.
Petentul nu a mai depus răspuns la întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 15.12.2015, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri pentru ambele părți, precum și a mijloacelor materiale de probă depuse, pentru intimat, procedându-se la vizionarea, în ședință publică, a înregistrării video înaintate de IPJ Iași.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 31.08.2015 de către intimatul I.P.J. Iași – Poliția Mun.Iași, s-a reținut că, la aceeași dată, orele 15:34, petentul A. I. a condus autoturismul marca Dacia L., echipat taxi, cu nr. de înmatriculare_ pe . din mun.Iași, dinspre Autogara de Vest P. spre Gară, iar la trecerea de pietoni din dreptul Autocenter, nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii prin loc semnalizat cu marcaj și indicator, din dreapta spre stânga conducătorului auto.
În consecință, s-a reținut săvârșirea, de către petent, a contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit.b din O.U.G. nr.195/2002, pentru care i-au fost aplicate sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 420 RON și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice o perioadă de 30 de zile.
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la înmânarea procesului-verbal, conform art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Fiind învestită, potrivit art.34 alin.1 din același act normativ, cu verificarea legalității și a temeiniciei procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 03.10.2013 de către intimatul I.P.J. Iași, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității, actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G.nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța observă că susținerile petentului privind nulitatea procesului-verbal privesc, de fapt, netemeinicia acestuia, nefiind invocate motive de nelegalitate propriu-zisă.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, din analiza probelor administrate în cauză (procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției –fila 8, raportul întocmit de agentul de poliție la data de 25.10.2015 – fila 22, mai ales planșele fotografice și înregistrarea video pe CD – filele 23 și 24), rezultă că petentul A. I. se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat, instanța urmând să rețină situația de fapt așa cum este descrisă, având în vedere și faptul că, în ceea ce privește constatările personale ale agentului intimatului, procesul-verbal de contravenție are valoarea unui înscris autentic.
În acest sens, instanța reține că O.G.nr.2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției, condiții în care se apreciază, de către instanță, că actul sancționator face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de adevăr. Contravenientul poate, deci, să dovedească liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în procesul-verbal.
Mai mult, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par.2 din Convenție nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (a se vedea Cauza N. G. împotriva României - Hotărârea din data de 03 aprilie 2012), însă, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Cauza Janosevic împotriva Suediei – Hotărârea din data de 23 iulie 2002), fiind necesar ca aceste prezumții să se încadreze în niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și protejând dreptul la apărare (Cauza N. G.).
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art.6 par.2 din Convenție, deoarece autorului contravenției i se asigură, fără nici o îngrădire, dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, iar, într-o astfel de situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate, fără ca aceasta să însemne răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
În ceea ce privește aspectele consemnate în procesul-verbal și care nu au fost rezultatul constatărilor personale ale agentului de poliție, acestea trebuie dovedite de către intimat, prin orice mijloc de probă.
În cauza dedusă judecății, instanța reține că dovezile prezentate de intimatul IPJ Iași, respectiv înregistrarea video și planșele fotografice, susțin în mod neîndoielnic vinovăția petentului în ceea ce privește săvârșirea contravenției constând în neacordarea priorității de trecere unui pieton angajat în mod regulamentar în traversare, pe sensul de mers al autovehiculului condus de petent. Astfel, din înregistrarea video rezultă că autoturismul condus de petent începe manevra de întoarcere la 15:34:50, intrând pe banda de lângă axul drumului, cu vizibilitate foarte bună pe întregul sens de mers pe care, ulterior, intră și pietonul, la 15:34:53, astfel încât, față de poziția autoturismului cu nr._ și de unghiul vizual determinat de manevra de schimbare a sensului de mers, petentul A. I. avea, în opinia instanței, posibilitatea atât de a observa pietonul, cât și de a opri pentru a-i acorda prioritate de trecere. Mai mult, instanța reține faptul că, în ciuda susținerilor petentului, autobuzul care circula pe banda a doua nu i-a obturat vederea, atât timp cât autoturismul său venea de pe sensul contrar, prin întoarcere, iar nu din spatele autobuzului, de pe banda de lângă axul drumului.
Împrejurarea semnării, din greșeală sau nu, a procesului-verbal cu mențiunea „Nu am obiecții. Recunosc fapta” nu are relevanță pentru instanță în stabilirea situației de fapt reale, atât timp cât mijloacele de probă administrate în cauză au fost suficiente pentru a-i forma convingerea privind temeinicia aspectelor consemnate în procesul-verbal contestat.
În lumina considerentelor de mai sus, față și de dispozițiile art.249 N.C.proc.civ., instanța apreciază că reprezentanții intimatului au probat vinovăția petentului A. I. cu privire la această contravenție.
Analizând și sancțiunile aplicate prin procesul-verbal în cauză, instanța constată că acestea respectă dispozițiile art.21 alin.3 din O.G.nr.2/2001, conform cărora la aplicarea sancțiunii se ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, precum și de urmarea produsă, astfel încât sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, petentului fiindu-i aplicată sancțiunea pecuniară minimă.
În ceea ce privește sancțiunea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, aceasta însoțește în mod obligatoriu și automat sancțiunea principală aplicată pentru contravenția prevăzută de art.100 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002, indiferent de natura acestei sancțiuni (amendă sau avertisment).
Având în vedere considerentele de mai sus, instanța va respinge plângerea formulată, ca neîntemeiată.
Nu în ultimul rând, față de dispozițiile art.451-453 N.C.p.civ. și de principiul disponibilității, instanța ia act că nu au fost solicitate, de către părți, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul A. I., CNP_, cu domiciliul în Iași, ., ..5, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, cod fiscal_, cu sediul în Iași, ..6, Județul Iași, și împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, întocmit la data de 31.08.2015.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată astăzi, 22.12.2015, iar soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Pentru grefier aflat în c.m.,
I.C.R. Semnează grefierul șef al secției civile, P.F.L.
Red./Tehnored.I.C.R./M.I.
4 ex/03.03.2016
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7950/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6616/2015.... → |
|---|
