Plângere contravenţională. Sentința nr. 1195/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1195/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 23729/245/2014
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 30 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: I.-C. R.
Grefier: M. H.
SENTINȚA Nr.1195
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul ȘOLOT M., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 27.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30.01.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 30.06.2014, sub nr.de dosar_, petentul Șolot M. a solicitat anularea parțială a procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 15.06.2014 de către intimatul I.P.J. Iași, în ceea ce privește stabilirea contravenției constând în depășirea coloanei care staționa la semaforul în funcțiune, pentru care s-au aplicat sancțiunea amenzii și cea complementară constând în reținerea permisului de conducere.
În motivare, petentul arată că, la data de 15.06.2014, circula pe segmentul de drum individualizat în procesul-verbal contestat, iar la intersecția Bdului Independenței cu . semafor, unde staționau mai multe autoturisme, s-a încadrat pe partea stângă a coloanei, între autoturisme și axul drumului, fără a stânjeni circulația. Întrucât pe partea de carosabil pe care s-a poziționat nu se aflau autovehicule, se susține că petentul nu a pătruns înaintea unei alte mașini staționate la semafor, nesăvârșind contravenția pentru care a fost amendat și pentru care s-a dispus reținerea permisului de conducere pentru 30 de zile.
În drept, au fost invocate dispozițiile legale cuprinse în OUG nr.195/2002.
În susținere, petentul a depus procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 15.06.2014.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON.
Intimatul I.P.J. Iași a formulat întâmpinare, depusă la dosar la data de 10.07.2014, prin compartimentul Registratură, prin care a reiterat temeiurile de fapt si de drept care au dus la sancționarea petentului și a solicitat respingerea plângerii întrucât sancțiunea a fost aplicată în mod legal.
Intimatul a depus la dosar, în original, raportul întocmit de agentul constatator la data de 23.07.2014, precum și fișa de evidență auto a petentului.
În temeiul art.223 alin.3 și art.411 alin.2 teza finală N.C.p.civ., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentanților intimatului.
La termenul de judecată din data de 07.10.2014, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, pentru ambele părți, precum și a probei testimoniale, constând în audierea martorului Ș. M. I., pentru petent, martor audiat în ședința publică din data de 27.01.2015.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 15.06.2014 de către intimatul I.P.J. Iași, s-a reținut că, la aceeași dată, orele 20,00, petentul Șolot M. a condus autoturismul marca Mercedes cu nr.de înmatriculare_ pe ..Iași, iar la intersecția semaforizată cu . depășit coloana de autovehicule care așteptau la culoarea roșie a semaforului electric, poziționându-se în fața acestora. De asemenea, petentul nu purta centura de siguranță pe timpul deplasării.
În consecință, s-a reținut săvârșirea, de către petent, a contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit.a din OUG nr.195/2002 și a celei reglementate de art.108 alin.1 lit.a pct.3 din același act normativ, pentru care i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum total de 510 RON (echivalentul a 6 puncte-amendă), precum și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la înmânarea procesului-verbal, conform art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Față de dispozițiile art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității, actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că O.G.nr.2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției, condiții în care se apreciază, de către instanță, că actul sancționator face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de adevăr, în condițiile art.327 și art.328 raportat la art.269 N.C.proc.civ. Contravenientul poate, deci, să dovedească liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par.2 din Convenție nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (a se vedea Cauza Salabiaku c. Franța – Hotărârea din 07.10.1988). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Cauza Janosevic c. Suedia, par.101).
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art.6 par.2 din Convenție, deoarece autorului contravenției i se asigură, fără nici o îngrădire, dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, iar, într-o astfel de situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate, fără ca aceasta să însemne răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Instanța reține că petentului i s-a asigurat dreptul la un proces echitabil, acordându-i-se cuvântul pentru a propune probe, însă acesta a depus în susținerea plângerii doar procesul-verbal de contravenție.
Față de toate aceste considerente și date fiind probele administrate în cauză (înscrisuri constând în procesul-verbal de contravenție și raportul întocmit de agentul de poliție), față și de dispozițiile art.268 alin.1 și art.249 N.C.proc.civ., instanța apreciază că situația de fapt descrisă în procesul-verbal de contravenție, rezultat al constatărilor personale ale agentului de poliție rutieră, este conformă realității.
Nu în ultimul rând, analizând sancțiunile aplicate prin procesul-verbal în cauză, instanța constată că acestea respectă dispozițiile art.21 alin.3 din O.G.nr.2/2001, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, se ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, precum și de urmarea produsă, astfel încât sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, petentului fiindu-i aplicate două amenzi în cuantum minim. În ceea ce privește sancțiunea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, aceasta însoțește în mod obligatoriu și automat sancțiunea principală aplicată pentru contravenția prevăzută de art.100 alin.3 lit.a din O.U.G. nr.195/2002, indiferent de natura acestei sancțiuni (amendă sau avertisment).
Având în vedere considerentele de mai sus, instanța va respinge plângerea formulată, ca neîntemeiată.
Față de dispozițiile art.451-453 N.C.p.civ. și de principiul disponibilității, instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul ȘOLOT M., CNP_, cu domiciliul în ., Județul Bacău, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, cu sediul în Iași, ..6, jud.Iași, cod fiscal_, și împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, întocmit la data de 15.06.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.01.2015.
Președinte, Grefier,
I.C.R. M.H.
Red./Tehnored.I.C.R./M.H.
4 ex./02.03.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 539/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 621/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
