Pretenţii. Sentința nr. 839/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 839/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 36585/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 839/2015
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. Z.
Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant S.C. "S." S.A. și pe pârât B. N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din data de 12.01.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi, 23.01.2015, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 13.10.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. S.A., prin care se solicita instanței pronunțarea unei hotărâri prin care pârâtul B. N. să fie obligat la plata sumei de 129,26 lei cu titlu de preț și 33,08 lei cu titlul de penalități. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapta acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul de salubritate nr._/2011, prin care reclamanta s-a obligat să colecteze, să transporte și să depoziteze reziduurile menajere pentru pârât, aceasta având obligația de a achita prețul serviciilor prestate pe baza facturilor emise de reclamantă. S-a susținut totodată că în baza art. 8 pct. 4 din contract, la acest debit au fost calculate penalități în cuantum de 33,08 lei, aplicându-se un coeficient de penalizare de 0,04 %, conform Legii nr. 51/2006, că respectivul contract îl obligă pe pârât la respectarea clauzelor sale și că reclamanta a încercat rezolvarea amiabilă, convocând pârâtul la conciliere.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1516 din Noul Cod Civil.
Acțiunea a fost legal timbrată.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate copii xerox de pe următoarele înscrisuri: contractul de salubritate nr._/2011, invitație la conciliere, dovada primirii acesteia de către pârât, fișă calcul majorări de întârziere, facturi fiscale.
Deși legal citat, conform relațiilor S.E.I.P. (fila 25 dosar), pârâtul B. N. nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță personal pentru a-și preciza poziția procesuală .
Instanța a administrat proba cu înscrisuri pentru reclamant.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamanta S.C. S. S.A. și pârâtulB. N. s-a încheiat contractul de prestări servicii nr._/2011prin care reclamanta se obliga să ridice și să transporte reziduurile menajere pentru persoanele care locuiesc la adresa menționată, iar pârâtul se obliga să achite prețul serviciilor prestate pe baza facturilor emise de reclamantă.
Cu privire la capătul 1 de cerere privind prețul serviciilor de salubrizare, instanța reține că, potrivit art. 8 pct. 3 din contractul părților, plata se efectuează în termen de 15 de zile de la data primirii facturii.
Potrivit art. 969 din Codul civil ( art. 1169 Noul cod civil), convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Instanța reține că potrivit facturilor fiscale depuse la dosar pârâtul datorează reclamantei suma de 129,26 lei cu titlu de contravaloare a facturilor emise în perioada septembrie 2011– martie 2014.
Din analiza prevederilor art. 1169 din vechiul cod civil, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, rezultă că reclamantul - creditor care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul - debitor care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.
În speță, instanța reține că reclamanta-creditoare a făcut dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractul depus la dosar și facturile sus-menționate, iar pârâtul – debitor nu a făcut dovada executării acestei creanțe.
În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept prezentate, instanța urmează a admite acest capăt de cerere și a obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 129,26 lei cu titlu de preț.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente prețului serviciilor, instanța reține că potrivit art. 8 pct. 4 din contractul părților, în cazul neîndeplinirii obligației de plată, de la data scadenței beneficiarul va plăti în afara sumei datorate și majorări de întârziere conform legilor în vigoare.
Față de aspectele învederate anterior instanța reține că părțile au procedat la momentul încheierii contractului la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate.
Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiilor angajării răspunderii civile contractuale.
Față de aceste considerente, instanța reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1079 din vechiul cod civil (1523 din Noul cod civil), debitorul fiind de drept în întârziere, părțile contractând expres că debitorul va fi în întârziere la momentul scadenței.
În speță, instanța reține că reclamanta a efectuat un calcul corect al penalităților de întârziere pentru sumele datorate de pârât, aplicând un coeficient de penalizare prevăzut de legile în vigoare la momentul emiterii facturilor –0,04% pentru fiecare zi de întârziere conform Legii nr. 51/2006.
Pentru motivele de drept și de fapt expuse, instanța urmează a admite și capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere și a-l obliga pe pârâtul B. N. la plata către reclamantă a sumei de 33,08 lei cu titlu de penalități aferente aceleiași perioade.
În ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 451 din Codul de procedură civilă, instanța reține că B. N. este în culpă în ceea ce privește declanșarea prezentului proces și urmează a-l obliga la plata către reclamantă a sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S. S.A. cu sediul în Iași, Șoseaua Națională, nr. 43, în contradictoriu cu pârâtul B. N., CNP:_, domiciliat în IAȘI, ., ., ., J. IAȘI
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 129,26 lei, cu titlu de debit, aferenta perioadei septembrie 2011– martie 2014 și 33,08 lei cu titlul de penalități de întârziere aferente aceleiasi perioade.
Obliga pârâtul la plata sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentate de taxa de timbru.
Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusa la Judecătoria Iasi.
Pronunțată în ședință publică azi 23.01.2015 .
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. Z.I./Tehnored. L.C. 4 ex/18.02.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 621/2015. Judecătoria IAŞI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 92/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
