Plângere contravenţională. Sentința nr. 1975/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1975/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 14309/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 11 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier A. M.
SENTINȚA Nr. 1975/2015
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe petent C. M. și pe intimat I. IAȘI, având ca obiect plângere contraventională.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 10.02.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ petentul C. M. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 2.04.2014 de către intimatul I.P.J. Iași – BDNE, prin care a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, constând în aceea că la data menționată a condus autoturismul, cu număr de înmatriculare_, pe DE 583 localitatea C. Morii și a fost înregistrat de aparatul radar cu o viteză de 103 km/h pe un sector de drum cu limita de viteză de 50 km/h.
Plângerea a fost legal timbrată.
În motivarea plângerii petentul a susținut că sectorul de drum pe care circula avea limita de viteză de 70 km/h și nu 50, așa cum s-a reținut, i s-a refuzat de către agentul de poliție consemnarea obiecțiunilor în actul sancționator și nu au fost avute în vedere erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei.
Alăturat plângerii petentul a depus copia procesului-verbal de contravenție contestat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal fiind legal și temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa. Totodată a depus documentația care a stat la baza întocmirii acestuia, respectiv raportul agentului de poliție, suportul video, planșe foto, atestatul operatorului radar și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar.
Petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile că sectorul de drum pe care circula avea limita de viteză de 70 km/h și că nu au fost avute în vedere erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, planșe foto și înregistrarea pe suport video.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 2.04.2014 de către intimatul I.P.J. Iași – BDNE petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, constând în aceea că la data menționată a condus autoturismul, cu număr de înmatriculare_, pe DE 583 localitatea C. Morii și a fost înregistrat de aparatul radar cu o viteză de 103 km/h pe un sector de drum cu limita de viteză de 50 km/h.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art. 34 al.1 din O.G. nr.2/2001 legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută.
Potrivit art. 16 alin 1 și 7 din OG nr. 2/2001 modificată și completată privind regimul juridic al contravențiilor: „(1) Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea...” în timp ce alin 7 al aceluiași articol din OG nr. 2/2001 modificată și completată privind regimul juridic al contravențiilor: „„7) In momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.””.”
Din acest punct de vedere agentul constatator a respectat dispozițiile legale și a întocmit procesul verbal în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, nefiind lovit de nulitate absolută, fiind cuprinse toate mențiunile obligatorii, făcându-se astfel aplicarea corectă a dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001 modificată și completată, susținerile petentului, neavând susținere în situația din prezenta speță .
Mai mult decât atât, nulitatea prevăzută de art. 16 din OG nr. 2/2001 modificată și completată este o nulitate relativă și nu absolută .
Fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 105 Cod procedură civilă doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, iar petentul nu a dovedit că ar fi suferit vreo vătămare, procesul verbal comunicându-i-se în mod legal .
Petentului nu i s-a încălcat dreptul la apărare în condițiile în care a avut posibilitatea să formuleze plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar în cursul procesului sa-și formuleze apărările pe care le considera necesare.
De altfel, acest aspect a fost reținut și de către Înalta Curte de Casație și Justiție care prin decizia nr. XXII din 19.02.2007, admițând recursul în interesul legii, s-a stabilit că: „În aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.”
Instanța reține de asemenea, că motivele de nulitate absolută ale procesului verbal sunt limitativ prevăzute în art. 17 din OG nr. 2/2001 modificată și completată, astfel că nu se poate adăuga la lege .
Deși petentul a susținut că nu i s-au consemnat obiecțiunile, acesta a semnat actul sancționator.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului nu rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal atacat.
Potrivit art. 249 Cod proc. civilă cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
Referitor la îndeplinirea conditiilor de fond, prin art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a prevazut obligatia conducatorilor de vehicule de a respecta viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus. Potrivit art. 49, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, limita maxima de viteza în localitati este de 50 km/h .Instanta constata ca, în mod corect, fapta contraventionala retinuta în sarcina petentului a fost încadrata în dispozitiile art. 102, alin. 3, lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 republicata, care stabileste ca reprezinta contraventie depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum, respectiv pentru categoria din care face parte vehiculul condus.
Potrivit art. 102, alin. 3, lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, depasirea vitezei legale cu mai mult de 50 km/h se constata cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic. Din aceasta dispozitie reiese ca sarcina probei cu privire la temeinicia faptei revine intimatului, acesta fiind utilizatorul mijloacelor tehnice prevazute de lege. Aceeasi concluzie se desprinde si din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 6, paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia si jurisprudenta Curtii fac parte din dreptul intern, în conformitate cu dispozitiile art. 11, alin. 2 si art. 20 din Constitutia României), în care s-a aratat ca, si în materie contraventionala, în cazul unor sanctiuni de o anumita gravitate, precum suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule, sarcina probei savârsirii faptei apartine acuzarii (cauza A. contra României, hotarârea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 4 oct. 2007, cauza Neata contra României, decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la admisibilitate din 18 noi. 2008). Astfel, obligatia dovedirii vinovatiei apartine acuzarii, iar îndoiala îi profita celui acuzat (in dubio pro reo).
Sub acest aspect, instanta constata ca intimatul a depus la dosarul cauzei: planșe fotografica, atestatul operatorului radar, buletinul de verificare metrologica . Faptul ca petentul nu a respectat viteza legala este probat cu înregistrarea efectuata cu aparatul radar, omologat si verificat metrologic (buletin de verificare metrologica fiind depus la dosarul cauzei).
Or, în speță petentul nu a dovedit o situație de fapt contrară, susținerea sa că pe acel sector de drum limita de viteză ar fi fost de 70 km/h nu are nici un suport probator.
Cu privire la susținerea că nu au fost avute în vedere erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei - verificarea cerintelor Normei de Metrologie Legala 021-05, aprobata prin Ordinul nr. 301 din 2005, printre care se numara si erorile tolerate conform punctului 3.1.1., se realizeaza numai cu ocazia verificarilor periodice la care sunt supuse cinemometrele. Aceste cerinte nu se aplica în functionarea propriu-zisa a cinemometrelor. Astfel, daca cinemometrul afiseaza viteza de 103 km/h, se considera ca autovehiculul are aceasta viteza si nu se mai fac alte ajustari, iar operatorul nu face decât sa constate valoarea masurata si afisata de cinemometru.
Din analiza probelor administrate în cauză (procesul verbal, raportul agentului de poliție, înregistrarea video, planșele foto), rezultă că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției, instanța urmând să rețină situația de fapt așa cum este descrisă în procesul verbal, având în vedere că acesta este încheiat în conformitate cu dispozițiile art. 269 Cod proc. civil, având valoarea unui înscris autentic .
Cu privire la sancțiunea aplicată - art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite - fapta imputata petentului este o fapta de pericol, ratiunea instituirii ei fiind, în primul rând, prevenirea accidentelor de circulatie, iar limitele ridicate ale amenzii contraventionale (între 9 si 20 de puncte amenda), cele mai mari ce pot fi aplicate persoanei fizice, denota un pericol social ridicat, iar petentul a depasit viteza legala în localitate cu 53 de km/h – adica a circulat cu mai mult decât dublul vitezei legale admise pe acel sector de drum – reducând cu mult posibilitatea de frânare, în caz de nevoie si punându-i în pericol, precum și de modalitatea de săvârșirii a acesteia, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este corespunzătoare .
Pentru toate aceste considerente, urmează a fi respinsă plângerea ca neîntemeiată .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. M., cu domiciliul procesual ales la SCPA M. & M. din Iași, ., ., parter în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Iași – BDNE.
Cu apel (care se depune la Judecătoria Iași) în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.02.2015.
Președinte, Grefier,
B. M. M. A.
Red/tehnored. M.B.
07.03.2015 4ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2478/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2414/2015.... → |
|---|
