Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 14657/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 09 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE T. G.
Grefier M. C. M.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe petent M. M. și pe intimat I.P.J. IAȘI, având ca obiect plângere contravențională ., nr._.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 04.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 18.11.2015 la 25.11.2015 apoi la 02.12.2015 și ulterior pentru astăzi când, pentru același motiv, a, hotărât:
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale, reține:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 13.03.2015 petentul M. M. a contestat în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI procesul-verbal . nr._/27.02.2015.
În motivare, petentul a arătat în timp ce se deplasa pe . direcția Copou, a fost reținută verbal în trafic de un domn în civil care se afla în autoturismul cu nr. de înmatriculare_ . Acesta din urmă i-a făcut semn să coboare geamul și i-a comunicat faptul că nu a acordat prioritate de trecere suficientă unor pietoni în dreptul intersecției semaforizate din zona BCR, intersecție care era foarte aglomerată la acel moment. Susține petentul că se deplasa pe banda nr. 2, iar persoana care i-a atras atenția circula pe banda de lângă trotuar.
Mai menționează petentul că persoana cu care a discutat în trafic a încălcat regulile de circulație, în sensul că a trecut în fața autoturismului pe care îl conducea, încălcând linia continuă.
Ulterior, când a ajuns pe . oprită de un agent de circulație care, fără a se prezenta, i-a solicitat actele la control. Afirmă petentul că a recunoscut în agentul de poliție persoana în civil cu care a avut disputa în trafic.
Petetul a refuzat să semneze procesul-verbal contravențional, întrucât nu a înțeles scrisul agentului constatator.
De asemenea, petentul invocă nulitatea procesului-verbal contravențional, motivat de faptul că refuzul său de a semna actul de sancționare nu a fost confirmată de un martor și nu se reține nicio situație specială care să fi determinat imposibilitatea identificării unui martor asistent.
Mai arată petentul că sancțiunea reținerii permisului de conducere nu menționează toate datele impuse de lege, întucât nu se precizează pentru ce perioadă a fost suspendat dreptul de a conduce.
În drept au fost invocate prevederile art. 19 din OG nr. 2/2001.
Petentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat repingerea plângerii contravenționale.
În argumentare, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. b din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, la data de 27.02.2015, a condus auto marca Mazda, cu nr. de înmatriculare_, pe . Mun. Iași, din direcția P. R. spre . în dreptul agenției BCR nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni angajați în traversarea regulamentară a străzii prin loc semnalizat cu marcaj și indicator.
Intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La dosarul cauzei intimatul a depus raportul agentului constatator.
Din dispoziția instanței, au fost depuse relații cu privire la proprietarul autoturismului marca Audi A4, cu nr. de înmatriculare_ (f. 26).
Instanța a încuviințat și administrat probele cu înscrisuri și cu declarația martorului asistent O. I..
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele aspecte:
Prin procesul-verbal contestat petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. b din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, la data de 27.02.2015, a condus auto marca Mazda, cu nr. de înmatriculare_, pe . Mun. Iași, din direcția P. R. spre . în dreptul agenției BCR nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni angajați în traversarea regulamentară a străzii prin loc semnalizat cu marcaj și indicator.
Conform mențiunilor din cuprinsul actului sancționator, coroborate și de afirmațiile petentului din cuprinsul întâmpinării, fapta a fost constatată cu propriile simțuri de chiar agentul de poliție rutieră care a întocmit procesul-verbal.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.
Potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu”.
Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu referire la motivele de nulitate relativă, instanța notează că petentul a criticat faptul că agentul constatator nu a indicat un martor constatator care să fi atestat refuzul său de a semna procesul-verbal.
În primul rând, motivele de nulitate relativă afectează legalitate procesului-verbal condiționat de invocarea de către petent a faptului că suferit o vătămare și că vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de sancționare. În cauză, petentul nu a indicat și nici nu a dovedit vătămarea produsă prin neindicarea de către agentul constatator a unui martor asistent.
În al doilea rând, cercetând cuprinsul procesului-verbal, instanța a constatat că a fost indicat un martor asistent, acesta din urmă fiind audiat în instanță și declarând că recunoaște semnătura din dreptul numelui său, astfel încât critica petentului este neîntemeiată.
Nu în ultimul rând, instanța reține și faptul că petentul a recunoscut că a refuzat să semneze procesul-verbal contravențional, astfel încât invocarea criticii referitoare la lipsa martorului asistent are un caracter pur formal.
De asemenea, este lipsit de relevanță faptul că agentul de poliție rutieră a efectuat oprirea petentului la un moment ulterior constatării săvârșirii contravenției, cât timp legea permite agenților de poliție să procedeze în această modalitate.
Cel mai probabil, agentul constatator a procedat astfel având în vedere traficul foarte aglomerat din zona centrală a municipiului Iași, preferând să oprească autoturismul petentului în condiții de siguranță sporită într-o zonă unde traficul nu este foarte aglomerat.
De altfel, nici petentul nu a formulat o critică pertinentă cu privire la modalitatea în care a fost oprit și sancționat.
Simpla împrejurare că nu a fost oprit și sancționat în chiar momemtul ulterior săvârșirii și constatării faptei nu poate constitui per se un motiv temeinic de nelegalitate a actului de sancționare.
Nici faptul că, la momentul opririi, agentul de poliție rutieră nu s-a prezentat nu poate constitui un motiv de nelegalitate a procesului-verbal contravențional, ci poate să atragă, dacă se va dovedi adevărat, cel mult consecințe în planul răspunderii disciplinare.
De asemenea, împrejurarea că agentul de poliție i-a atras atenția în trafic asupra săvârșirii unei contravenții nu poate acționa împotriva intimatului și în favoarea contravenientului, cât timp legea nu interzice agenților de poliție rutieră să procedeze astfel. Din contră, agentul de poliție a procedat corespunzător aducând de îndată la cunoștința contravenientului fapta săvârșită, iar oprirea și sancționarea ulterioară a acestuia din urmă a fost determinată, astfel cum am arătat mai sus, de condițiile de trafic din zona unde a fost săvârșită contravenția.
În concluzie, instanța apreciază că motivele de nelegalitate invocate de petent sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește temeinicia actului de sancționare, instanța reține următoarele aspecte:
Întrucât fapta contravențională a fost constatată de agentul constatator prin propriile simțuri, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură condițiile specifice pentru exercitarea efectivă și eficientă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
După cum am arătat, prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenție nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 parag. 2 din Convenție. Trebuie analizat dacă modul în care operează prezumția nu aduce atingere dreptului la apărare al petentului.
În prezenta cauză, instanța a acordat petentului posibilitatea să formuleze apărări și a ascultat varianta acestuia cu privire la fapta reținută în sarcina sa.
Instanța consideră petentul nu a reușit să răstoarne prezumția relativă de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contravențional.
Un rol determinant pentru reținere acestei concluzii l-a avut și împrejurarea că petentul nu a formulat nicio critică la momentul sancționării sale cu privire la existența sau nu a faptei imputate, cât timp obiecțiunile sale, consemnate amplu de către agentul constatator, se referă la apecte conexe constatării săvârșirii contravenției.
Practic, prin obiecțiunile formulate la momentul întocmirii procesului-verbal petentul critică exclusiv modalitatea de constatare a faptei, fără a contesta săvârșirea contravenției. Astfel cum am arătat mai sus, modalitatea în care a procedat agentul constatator nu înfrânge garanțiile prevăzute de art. 6 CEDO, ci, din contră, este conformă cu acestea, cât timp agentul constatator care a constatat cu propriile simțuri săvârșirea contravenției a adus de îndată la cunoștința contravenientului acuzația care i se aduce.
În ceea ce privește legalitatea sancțiunii complementare, instanța reține că, deși nu se precizează expres aplicarea sancțiunii și durata acesteia, aceste elemente se regăsesc în cuprinsul textului de lege indicat expres în procesul-verbal contestat.
Astfel, agentul constatator a indicat clar textul de lege în care a încadrat fapta săvârșită de petent, respectiv art. 100 alin. (3) lit. b din OUG nr. 195/2002, text de lege care face referire atât la sancțiunea principală, cât și la cea complementară, inclusiv la durata măsurii complementare.
De asemenea, atât legea, cât și jurisprudența, sunt unanime în a aprecia că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce se aplică ope legis în situația reținerii săvârșirii unei contravenții pentru care legea prevede expres această sancțiune.
De altfel, se poate observa că formularul procesului-verbal nu are o rubrică specială pentru sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, aspect care coroborează concluzia că această sancțiune se aplică ope legis și are conținutul și limitele astfel cum sunt prevăzute în norma de incriminare. În plus, această sancțiune este absolut determinată, în sensul că sancțiunea e precis stabilită și nu poate fi modificată - micșorată sau mărită - de organul de aplicare.
Deci, simpla împrejurare că nu a fost menționată expres sancțiunea complementară în cuprinsul actului sancționator nu afectează legalitatea sancționării.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii principale, instanța reține că agentul constatator a aplicat petentului minimul amenzii contravenționale, astfel încât a realizat o justă dozare a pedepsei, motiv pentru care nu se impune reindividualizarea acesteia.
În raport de toate argumentele reținute mai sus, instanța respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. M., CNP-_, domiciliată în Iași, Bld. .Țuțora nr. 8, ., . în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI cu sediul în Municipiul Iași, .. 6, jud. Iași..
Menține dispozițiile procesului-verbal . nr._/27.02.2015.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, pentru ambele părți. Cererea de apel va fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2015.
Președinte, Grefier,
RED.G.T./TEH .G.T./4ex/08.02.2016
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Fond funciar. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
