Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 14562/2015
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 08 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: R. R.
Grefier: A.-E. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul M. IAȘI - SERVICIUL ENERGETIC SI DE UTILITATI PUBLICE - PRIN PRIMAR în contradictoriu cu pârâta A. DE P. CAZARMILOR NR 3, PT 3 PACURARI, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 13.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 24.11.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 02.12.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 29.06.2015, reclamantul M. IAȘI a chemat în judecată pe pârâta ASOCIAȚIA DE P. CAZĂRMILOR NR.3 PT3 P., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 5159,40 lei – contravaloarea energiei termice pentru perioada noi.2011 - apr.2012; 2216,64 lei – penalități de întârziere calculate până la 30.06.2015; obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,03% pe zi de întârziere de la data de 01.07.2015 până la achitarea efectivă.
În motivare, acesta a arătat, în esență, că Unitatea administrativ-teritorială M. Iași este titulara licenței pentru producerea energiei electrice și a licenței pentru producerea energiei termice, prin Protocolul din 17.12.2012, calitatea de operator al serviciului de alimentare cu energie termică (producție, transport, distribuție și furnizare) în M. Iași fiind preluată de către numita . SA.
Reclamantul a mai arătat că pârâta a semnat cu . contractul de furnizare a energiei termice nr.673/16.04.2010, precum și că la data de 10.10.2011 această societate a încheiat cu reclamantul acordul nr._, prin care . cesionează reclamantului contractul de furnizare a energiei termice. Începând cu data de 20.10.2011, consumul de energie electrică a fost facturat și încasat de M. IAȘI - SERVICIUL ENERGETIC ȘI DE UTILITĂȚI PUBLICE.
Reclamantul a mai arătat că deși în baza convenției încheiate, pârâta în perioada noi.2011 – apr.2012 a beneficiat de energie termică, nu a înțeles să achite contravaloarea acesteia, acumulând restanțele pretinse prin cerere, că penalitățile de întârziere sunt calculate în conformitate cu art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, în cuantum de 0,04%, respectiv, 0,03% pe zi de întârziere.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr.326/2006, Legea nr.51/2006, art. 1270 Cod civil.
În susținerea cererii, au fost anexate înscrisuri.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru, conform art. 30 din OUG 80/2013.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare în termen legal și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a face apărări.
În cauză, instanța a încuviințat, la solicitarea reclamantului, și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, la data de 16.04.2010, numita ., în calitate de furnizor, și pârâta, în calitate de consumator, au încheiat contractul de furnizare a energiei termice nr.673, având ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzire și apă caldă de consum (filele 9-12).
La data de 10.10.2011, reclamantul și . au încheiat un acord în legătură cu contractul de concesionare a serviciului public de producere, transport și distribuție a energiei termice produse în sistem centralizat în municipiul Iași, potrivit căruia la data notificată de reclamant, 21.10.2011, contractul de concesiune încetează, fiind cesionate toate contractele de furnizare încheiate cu consumatorii. Reclamantul a avut calitatea de operator al serviciului de alimentare cu energie termică în perioada 21.10.2011 – noi.2012.
În schimbul serviciilor prestate de reclamant, pârâta avea obligația de a achita contravaloarea energiei termice furnizate, potrivit prevederilor art.18 din contractul de furnizare, conform scadenței menționate în cuprinsul facturilor – 15 zile lucrătoare de la data emiterii.
Potrivit art. 18 alin.2 din contract, neplata facturilor în termen de 30 zile de la data scadenței obligațiilor, atrage după sine calcularea de penalități de întârziere egale cu nivelul majorării datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, începând cu prima zi după data scadenței, fără a depăși valoarea facturii restante la plată.
În temeiul contractului, au fost emise facturi fiscale cu titlu de contravaloare a facturilor de utilități energie termică aferente perioadei noi. 2011 - apr. 2012, pe care pârâta nu le-a achitat decât parțial, restul rămas neachitat fiind de 5159,40 (filele 15, 52-57). De asemenea, reclamantul a calculat până la data de 30.06.2015 penalități de întârziere în cuantum de 2.216,64 lei, emițând facturi de penalități, raportat la facturile de utilități - energie termică aferente perioadei noi. 2011-apr.2012, astfel cum rezultă din componență sold clienți și facturile fiscale cu titlu de penalități depuse.
În ceea ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, văzând dispozițiile art.6 din Noul Cod Civil, potrivit cărora actele juridice încheiate sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele în vigoare la data încheierii sau după caz producerii lor, legea aplicabilă în cauza de față, având în vedere data încheierii convenției de facturare - 2010, este dată de dispozițiile vechiului cod civil 1864.
În drept, sunt incidente prevederile art. 969 Cod civil potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, precum și ale art. 1073 Cod civil conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.
Instanța reține că în speță sunt incidente și prevederile art. 1169 din vechiul Cod civil, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, astfel că reclamantul care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul trebuie să facă dovada stingerii acestei obligații prin mijloacele de probă admise de lege sau unul din cazurile prevăzute de lege pentru neexecutarea justificată.
Potrivit art. 662 Cod procedură civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În speță, față de regulile răspunderii civile contractuale, instanța reține că reclamantul M. IAȘI a făcut dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractul depus la dosar, împreună cu convenția de cesiune intervenită între . acesta, precum și facturile emise pentru perioada 11._. Pe de altă parte, pârâta nu a făcut dovada executării integrale și la termen a acestei obligații de plată.
Coroborat cu faptul că pârâta nu a prezentat dovezi în sensul că ar fi contestat valoarea facturilor emise astfel cum prevedea contractul de furnizare, instanța conchide că în cauză nu există dubii în ceea ce privește caracterul cert, lichid și exigibil al creanței pretinse.
Față de cele arătate mai sus, instanța va admite primul capăt al cererii astfel cum a fost formulat.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente prețului serviciilor, față de prevederile art. 18 alin.2 din contract, instanța reține că neplata facturilor în termen de 30 zile de la data scadenței obligațiilor, atrage după sine calcularea de penalități de întârziere egale cu nivelul majorării datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, începând cu prima zi după data scadenței și până la data achitării ei inclusiv, fără a se depăși cuantumul facturii restante. Așadar, părțile au procedat la momentul încheierii contractului la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi produs creditorului în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate - clauză penală în accepțiunea art. 1066 Codul civil.
Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale, instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiile angajării răspunderii civile contractuale constând în vina debitorului, existența unui prejudiciu și punerea în întârziere a debitorului.
Cum primele două condiții au fost analizate în momentul stabilirii obligației pârâtei de plată a contravalorii facturilor emise, instanța reține în plus că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1079 alin. 2 din Codul civil, pârâta fiind de drept în întârziere întrucât a contractat expres că neplata facturilor în termen de 30 zile de la data scadenței obligațiilor, atrage după sine calcularea de penalități de întârziere egale cu nivelul majorării datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, începând cu prima zi după data scadenței.
Instanța apreciază că reclamantul a dovedit prin facturile fiscale emise și componența sold clienți cuantumul exact al penalităților de întârziere facturate, aplicând un coeficient de penalizare prevăzut de legile în vigoare la momentul emiterii facturilor, astfel că va admite și acest capăt de cerere. Totodată, în temeiul clauzei penale încheiate, pârâta va plăti reclamantului în continuare penalități de întârziere raportat la debitul principal obiect al primului capăt de cerere, în continuare, până la data plății efective, cu respectarea prevederilor contractuale de la art. 18 alin.2.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. IAȘI, CF_, cu sediul în Iași, . Și Sfânt, nr. 11, județul Iași, împotriva pârâtei ASOCIAȚIA DE P. CAZĂRMILOR NR.3 PT 3 P., C._, cu sediul în Iași, ., ..
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 5159,40 lei – contravaloarea energiei termice consumate și facturate în perioada nov.2011 – apr.2012, 2216,64 lei – penalități de întârziere aferente, calculate și facturate în perioada feb.2012 – iun.2015, precum și penalități de întârziere aferente debitului de 5159,40 lei, în continuare, de la data de 01.07.2015 și până la data achitării efective a debitului principal, cu respectarea prevederilor art. 18 alin.2 din contractul de furnizare nr.673/16.04.2010.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în condițiile art. 396 alin.2 C.p.c., astăzi, 08.12.2015.
Președinte, Grefier,
R. R. B. A.-E.
RED./TEHNORED. R.R./B.A.E.
4 EX./16.01.2016
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2015/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
