Plângere contravenţională. Sentința nr. 2062/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2062/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 37525/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2062/2015
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. G.
Grefier M. G. P.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulate de petenta . în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR –I. TERITORIAL NR. III – MUN. SUCEAVA, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2015, susținerile apărătorului ales al petentei fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte din hotărâre, din lipsă de timp pentru deliberări, s-a amânat pronunțarea la data de 05.02.2015 și pentru azi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 20.10. 2014 sub nr._ petentul . a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR, anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 02.10 2014.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat ca nu a existat rea credința din partea societății. Susține petenta ca in acesta perioada de criza economica este dificila găsirea comenzilor de transport, astfel ca veniturile sale sunt reduse.
Invoca petenta împrejurarea ca obținerea autorizațiilor de transport este dificila întrucât operatorul SIAE care eliberează aceste autorizații colaborează greu cu operatorii de transport.
Susține petenta ca a solicitat doua autorizații de transport de tip CEMT întrucât deține doar doua autovehicule cu care efectuează transport rutier de mărfuri si ca nu a putut folosi in termen una din aceste doua autorizații întrucât unul din camioane a fost implicat . astfel ca nu a putut fi utilizat in perioada cat au fost efectuate reparațiile.
Susține petenta ca nu a fost notificata sa returneze autorizațiile
In continuare petenta a arătat ca de la . H.G. 1173/2003 nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 30, astfel ca aceste dispoziții legale au căzut in desuetudine, ieșind din vigoare. Aplicarea unei sancțiuni . de ridicat după 11 ani in care sancțiunea nu a fost aplicata pentru neutilizarea/nereturnarea in termen a autorizațiilor de transport pentru Rusia sau Turcia, provoacă grave prejudicii operatorilor de transport care efectuează transport internațional de marfa spre destinații si dinspre adrese din afara spațiul UE.
Arata petenta in continuare ca fapta pentru care a fost sancționata este de gravitate redusa astfel ca sancțiunea aplicata este cu mult mai mare decât gradul de pericol social al faptei. Prin aplicarea la plata amenzii . de ridicat se afla in imposibilitate de a-si continua activitatea, împrejurare ce poarte duce la falimentul societății.
Invoca petenta dispozițiile art. 5 alin. 5, art. 7, art. 21 alin. 3 si 34 din O.G. 2/2001 si a arătat ca in cauza se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
Potrivit art. 19 OUG nr. 80/2013, privind taxele de timbru plângerea contravențională a fost legal taxată, făcându-se dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei.
Fiindu-i legal comunicată cererea de chemare în judecată, intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale iar pe fond a solicitat respingerea plângerii arătând că, sancțiunea a fost aplicată în mod legal. Întâmpinarea a fost motivată în drept, pe dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă, OG nr. 2/2001, HG nr. 1137/2003, ordinul MTI nr. 980/2011, ordinul MTI nr. 995/2011, iar în temeiul dispozițiilor art. 223 și art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă s-a cerut judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului intimatului.
În dovedire, intimatul a înaintat la dosar în copie împuternicire de reprezentare, procesul verbal contestat, precum și întreaga documentație care a stat la baza întocmirii procesului verbal.
Excepția tardivității formulării plângerii a fost pusa in discuția parților la termenul de judecata din data de 29.01.2015, fiind respinsa pentru considerentele reținute in încheierea de la acel termen de judecata.
În cadrul cercetării judecătorești, instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrarile dosarului de fata instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 02.10.2014, s-a reține că la data de 02.10.2014 în urma controlului efectuat în intervalul orar 11.00-13.00, la sediul societății petente s-a constatat neutilizarea autorizației de transport Rutier internațional de marfă, cu excepția autorizațiilor de tip CETM anuale, pentru o perioadă ce depășește 15 zile calendaristice de la eliberarea acestora. In concret s-a reținut ca petenta nu a utilizat in termen de 15 zile autorizațiile de transport rutier internațional de marfa valabile pentru Turcia, cu nr._/_ care au fost eliberate la data de 03.03.2014.
S-a reținut in consecința ca faptă este prevăzută de art. 30 alin. 1 HG 1173/2003 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 1 lit. a din aceeași Hotărâre. Petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 12.000 lei. Procesul-verbal a fost semnat și ștampilat de un reprezentant al societății.
La momentul controlului a fost întocmită nota de constare nr. 2085/IS/02.10.2014, în care sunt înscrise deficiențele constate și măsurile dispuse.
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.
Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 3 HG 1173/2003 „Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de către inspectorii din cadrul Inspectoratului de S. pentru Controlul în Transportul Rutier, la sesizarea operatorului SIAE.”
Din documentația aferentă procesului verbal, instanța reține că procesul verbal a fost încheiat urmare a controlului efectuat de inspectorii ISCTR – I. Teritorial 3 Iași, control efectuat la solicitarea Agenției pentru Agenda Digitală a României, care a sesizat intimata cu privire la epuizarea autorizațiilor de transport, observând o practică a operatorilor de transport de a solicita și de a ține în stocul propriu, fără a le utiliza, autorizații considerate deficitare, în defavoarea altor operatori ce pot efectua curse.
In ce privește temeinicia procesului verbal, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției, instanța urmând să rețină situația de fapt așa cum este descrisă în procesul verbal.
În acest sens, instanța reține că O.G. nr.2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției, condiții în care se apreciază, de către instanță, că actul sancționator face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de adevăr. Contravenientul poate, deci, să dovedească liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în procesul-verbal.
Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101).
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar . situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.
Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
Instanța reține că petentului i s-a asigurat dreptul la un proces echitabil, acordându-i-se cuvântul pentru a propune probe.
În speță, petenta nu a dovedit o situație de fapt contară celei reținute prin procesul verbal.
Raportat la susținerile părților, instanța reține din ansamblul probelor administrate, că la data de la data de 02.10.2014, societatea petentă deținea mai multe autorizații de transport internațional de marfă neutilizate, respectiv autorizațiile nr._/_ eliberate la 03.03.2014.
Instanța observă că deși petentul are sarcina probării unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal de contravenție contestat, acesta nu a probat în nici un fel o altă situație, aptă să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat. Mai mult petenta a recunoscut prin chiar plângerea formulata săvârșirea contravenției.
Criticile aduse ce către petent actului normativ, privitoare la vechimea acestuia și necorelarea cu celelalte acte normative din domeniul transporturilor, vor fi înlăturate de către instanță, fiind doar susțineri și aprecieri personale ale petentului, fără susținere juridică.
În drept, instanța reține că potrivit art. 30 alin. 1 HG 1173/2003 constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 12.000 lei la 40.000 lei ”neutilizarea autorizației de transport rutier internațional de marfa, cu excepția autorizațiilor de tip CEMT anuale, pentru o perioada ce depășește 15 zile calendaristice de la eliberarea acesteia”.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute art. 30 alin. 1 HG 1173/2003, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.
În consecință, instanța va reține legalitatea și temeinicia actului administrativ analizat.
Referitor la individualizarea sancțiunii instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel fiind, dată fiind situația de fapt reținută și gradul de pericol social semnificativ al faptei contravenționale, instanța apreciază că sancțiunile aplicate de agentul constatator îndeplinesc cerința proporționalității în sensul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și că o sancțiune nepecuniară, nu ar fi justificată.
Având în vedere cele consemnate anterior și faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat sau a unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, instanța constată că procesul-verbal contestat se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În baza acestor considerente, reținând că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat, raportat la dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea formulată, ca neîntemeiată și va menține ca legal si temeinic procesul verbal de contravenție.
Față de dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă și de principiul disponibilității, instanța va lua act că nu au fost solicitate, de către părți, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulata de petenta S.C. M. T. S.R.L., cu sediul in Iași, .. 57, ., ., jud. Iași, înregistrata la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, împotriva procesului verbal . nr._ întocmit la data de 02.10.2014 de intimata I. de S. pentru Controlul in Transportul Rutier - ISCTR cu sediul in București, .. 38, sector 1, București si având sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura la ISCTR I. Teritorial nr. 3, din Suceava, .. 16, jud. Suceava.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțata in ședința publica, azi, 12.02.2015.
Președinte, Grefier,
GE PM
RED/TEHNORED:GE
5EX/12.03.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1644/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1419/2015.... → |
|---|
