Plângere contravenţională. Sentința nr. 218/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 218/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 218/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 218/2015
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. I.
Grefier C. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul C. I. în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI -SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contraventionala .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 07.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de fata, constata următoarele:
Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr._ petentul C. I. a solicitat in contradictoriu cu intimatul I. IASI-SERVICIUL RUTIER, anularea procesului verbal . nr._ incheiat de intimat la data de 31.05.2014.
In motivarea in fapt a plangerii petentul arata ca, fiind ingrijorat si preocupat de starea de sanatate a tatalui sau si circuland pentru prima data pe sectorul de drum respectiv, nu a observat indicatorul cu limitarea de viteza, crezand ca se afla in afara localitatii, fiind si alte masini care circulau cu aceeasi viteza.
In drept, au fost invocate disp. art. 118 si urm. din OUG 195/2002.
Plangerea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru.
Intimatul, a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii aratand faptul ca sustinerile petentului nu sunt intemeiate, astfel cum rezulta din probatoriul administrat, iar sanctiunea a fost aplicata in mod legal.
In drept, au fost invocate disp. art. 148, 205, 315 C.pr.civ., OG 2/2001, OUG 195/2002, HG 1391/2006.
In cauza, a fost administrata proba cu inscrisuri in cadrul careia a fost depusa intreaga documentatie care a stat la baza intocmirii procesului verbal contestat.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de contraventie . nr._ incheiat de intimat la data de 31.05.2014, petentul a fost sanctionat contraventional, pentru faptul ca in ziua de 31.05.2014, a condus autoturismul cu viteza de 114 km/h, pe sector de drum cu limita de viteza de 60 km/h, abaterea fiind inregistrata de aparatul radar si nu a respectat indicatiile politistului.
Procesul verbal a fost semnat de catre petent cu obiectiuni.
Fiind investita, potrivit art.34 al.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu verificarea legalitatii si temeiniciei procesului verbal instanta retine urmatoarele:
Asupra legalitatii procesului verbal, instanta retine ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor prevazute de art. 17 din OG 2/2001 cuprinzand toate mentiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute.
Astfel, potrivit art.17 din OG 2/2001,, Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savirsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal,,.
Din cuprinsul procesului verbal . nr._/31.05.2014 se poate observa ca agentul constatator a indicat toate mentiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute.
Asupra temeiniciei procesului verbal de contraventie, instanta va analiza acest aspect prin prisma probatoriului administrat in cauza.
In cuprinsul procesului verbal de contraventie se mentioneaza ca fapta privind depasirea de viteza pe sectorul de drum respectiv, a fost constatata cu un mijloc tehnic, fiind inregistrata si filmata pe caseta.
Prin urmare, in speta, plângerea contravențională cu privire la savarsirea acestei fapte atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003).
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general iar amenda aplicată, dublată de o sancțiune complementară, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentului cu privire la depasirea de viteza constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților.
In acest caz, sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului, dat fiind faptul ca depasirea de viteza nu a fost constatata prin propriile simturi de agentul constatator ci printr-un mijloc tehnic omologat.
Instanța notează că în cauză, asa cum s-a aratat, fapta contraventionala privind depasirea de viteza retinuta in sarcina petentului, a fost constata cu un mijloc tehnic, fiind inregistrata si filmata pe caseta.
Obiectul plângerii în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către petent.
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea faptei reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Prin urmare, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatului.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
In speta, instanta retine ca intimatul a facut dovada vinovatiei petentului in ceea ce priveste depasirea vitezei legale, cele consemnate in cuprinsul procesului verbal de contraventie fiind confirmate atat de inregistrarea video, cat si de buletinul de verificare metrologica a aparatului radar, de atestatul de operator radar al agentului constatator, precum si de celelalte inscrisuri aflate la dosarul cauzei.
Astfel, materialul probatoriu administrat în prezenta cauză reflectă într-o manieră de necontestat existența reală si obiectivă a faptei reținute.
Instanța notează de asemenea, sub aspectul laturii subiective a contravenției, faptul că semnele de circulație și marcajele existente sunt suficient de clare, astfel încât să permită oricărui conducător auto o interpretare conformă, cu manifestarea unei diligențe normale.
In ceea ce priveste cea de a doaua fapta retinuta in sarcina petentului, respectiv nerespectarea indicatiilor politistului rutier, instanta constata faptul ca petentul nu a adus nici o critica procesului verbal sub acest aspect, fapt de natura a echivala cu o recunoastere a savarsirii acestei contraventii.
Mai mult, cat priveste savarsirea acestei contravetii, desi nu a fost contestata de catre petent, instanta constata ca, din inscrisurile aflate la dosarul cauzei rezulta ca agentul constatator, prin propriile simturi a perceput savarsirea acestei contraventii de catre petent, respectiv a faptului ca nu a respectat indicatiile politistului.
Or, in situatia in care fapta a fost constata personal de catre agentul constator ( si nu printr-un mijloc tehnic omologat ), procesul verbal de contraventie, ca act administrativ jurisdictional, incheiat cu respectarea tuturor conditiilor legale de forma si de fond se bucura de o prezumtie relativa de adevar si face dovada savarsirii faptei pana la proba contrara, sarcina probei revenind petentului, in conformitate cu principiul potrivit caruia, cel care face o propunere in fata judecatii este dator sa o probeze.
Instanta retine faptul ca, aceasta prezumtie nu este interzisa de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care in cauza C. Neata contra României, Plangerea nr._/03, Decizia CEDO, Camera a treia, 18 noiembrie 2008, nu a aplicat garantiile oferite de latura penala a art.6, retinind lipsa prevederii in legea ntionala a inchisorii contraventionale. S-a aratat expres in considerentele hotaririi ca, atata timp cat organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului si analizeaza mijloacele de proba pertinente si utile cauzei, in conditii de contradictorialitate si nemijlocire, petentul se bucura de toate garantiile necesare, astfel cum acestea sunt interpretate de Curte, prin prisma art.6 din CEDO.
Din jurisprudenta constanta a Curtii, trebuie retinut ca celui sanctionat contraventional nu i se recunoaste ab initio si in orice situatie prezumtia de nevinovatie si, implicit, incidenta principiului „in dubio pro reo”.
Concursul dintre cele doua prezumtii (legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumtia de nevinovatie a celui „acuzat”), care nu au un caracter absolut impune ca solutia sa fie determinata de probatiunea administrata in cauza.
Instanta constata ca petentul nu a administrat nici un mijloc de proba cu care sa rastoarne prezumtia relativa de adevar de care se bucura procesul verbal de contraventie, referitor la fapta privind nerespectarea indicatiilor politistului rutier.
In baza acestor considerente, retinand faptul ca petentul se face vinovat de savarsirea contraventiilor retinute in sarcina sa prin procesul verbal contestat, instanta va respinge plangerea formulata, ca neintemeiata si va mentine ca legal si temeinic procesul verbal de contraventie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plangerea contraventionala formulata de petentul C. I. – CNP_, cu domiciliul in mun. Bârlad, .. 17, ., ., jud. V., in contradictoriu cu intimatul I. IASI-SERVICIUL RUTIER, ca neintemeiata.
Mentine ca legal si temeinic procesul verbal . nr._ intocmit de intimat la data de 31.05.2014.
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare, calea de atac urmand a fi depusa la Judecatoria Iasi.
Pronuntata in sedinta publica azi, 14.01.2015.
Președinte, Grefier,
I. A. A. C.
Re./tehnored. I.A./ 24.04.2015/4 ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 239/2015. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 216/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
