Pretenţii. Sentința nr. 360/2015. Judecătoria IAŞI

Sentința nr. 360/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 360/2015

Dosar nr._ Cod operator: 3171

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

Ședința Publică din data de 19 ianuarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE – Judecător: E. L. A.

Grefier: S. M. G.

SENTINȚA CIVILĂ NR. 360

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta .> în contradictoriu cu pârâtul D. C. având ca obiect pretenții.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, părțile au lipsit.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 12.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.01.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_ din 05.06.2014, reclamanta . solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului D. C. la plata sumei de 534,97 lei din care 450 lei cu titlu de contravaloare a facturilor de salubritate emise în perioada 08._ și 84,97 lei cu titlu de penalități aferente acestora calculate până la data de 15.09.2013 și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată (taxă judiciară de timbru și cheltuieli de mediere).

În motivare, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul de prestări servicii salubritate nr._/02.06.2008, în baza căruia a colectat, transportat și depozitat deșeurile municipale, însă pârâtul nu a mai achitat valoarea facturilor emise în perioada 08._, înregistrând un debit de 450 lei. La aceste sume s-au calculat penalități de întârziere de 84,97 lei calculate până la data de 15.09.2013.

Reclamanta a mai arătat că a invitat pârâtul la sediul său în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă cât și pe calea medierii, solicitări cărora pârâtul nu le-a dat curs.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 1516 Cod civil.

În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată, somație fila 6, contract de prestării servicii salubritate nr._/02.06.2008 fila 6bis, fișă calcul penalități fila 7, factură fiscală 01.2013 fila 8, proces verbal de informare fila 9, chitanță nr.153/09.12.2013 fila 10.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 43 lei stabilită conform prevederilor art.3 alin.1 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În temeiul dispozițiilor art. 411 alin.1, pct.2 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În cauză, s-a realizat regularizarea acțiunii în acord cu prevederile art.200 Cod procedură civilă, în care reclamanta a făcut dovada calității de reprezentant convențional și legal și a indicat datele sale de identificare filele 13-15 și a depus facturile fiscale aferente perioadei solicitate filele 16-24.

Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare pentru a-și preciza poziția procesuală.

Prin încheierea din 11.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._/245/2014 a fost admisă excepția litispendenței față de cauza ce face obiectul prezentului dosar, pentru considerentele ce acolo au fost arătate.

Prin încheierea din 12.01.2015, instanța a constatat reunirea celor două cauze.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_/245/2014 din 20.08.2014, reclamanta . solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului D. C. la plata sumei de 589,51 lei din care 450 lei cu titlu de contravaloare a facturilor de salubritate emise în perioada 08._ și 139,51 lei cu titlu de penalități aferente acestora și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată (taxă judiciară de timbru).

În motivare, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul de prestări servicii salubritate nr._/02.06.2008, în baza căruia a colectat, transportat și depozitat deșeurile municipale, însă pârâtul nu a mai achitat valoarea facturilor emise în perioada 08._, înregistrând un debit de 450 lei. La aceste sume s-au calculat penalități de întârziere de 139,51 lei calculate până la data de 15.07.2014.

Reclamanta a mai arătat că a invitat pârâtul la sediul său în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă cât și pe calea medierii, solicitări cărora pârâtul nu le-a dat curs.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 1516 Cod civil.

În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată, somație fila 5, contract de prestării servicii salubritate nr._/02.06.2008 fila 6, fișă calcul penalități fila 7, facturile fiscale aferente perioadei solicitate filele 8-16.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 47 lei stabilită conform prevederilor art.3 alin.1 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În temeiul dispozițiilor art. 411 alin.1, pct.2 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În cauză, nu s-a realizat regularizarea acțiunii în acord cu prevederile art.200 Cod procedură civilă.

Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare pentru a-și preciza poziția procesuală.

Prin serviciul registratură de la data de 14.11.2014, reclamanta a depus precizări prin care a invocat excepția litispendenței față de cauza ce face obiectul prezentului dosar.

Prin serviciul registratură de la data de 08.01.2015, reclamanta a depus precizări în prezenta cauză prin care a arătat că urmare a atașării dosarului nr._/245/2014 solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 589,51 lei din care 450 lei cu titlu de contravaloare a facturilor de salubritate emise în perioada 08._ și 139,51 lei cu titlu de penalități aferente acestora și la plata sumei de 47 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

La termenul din 12.01. 2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului la care a fost reunit dosarul nr._/245/2014, instanța reține următoarele:

În fapt, reclamanta . calitate de prestator, și pârâtul D. C., în calitate de beneficiar, au încheiat contractul de prestării servicii salubritate nr._/02.06.2008 având ca obiect colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale pentru un număr de 2 persoane, pe o perioadă nedeterminată, astfel cum rezultă din contract de prestării servicii salubritate nr._/02.06.2008 fila 6.

În schimbul serviciilor prestate, pârâtul și-a asumat obligația de a achita contravaloarea serviciilor prestate, potrivit prevederilor art.6 pct.6 din contract, în termen de 15 zile de la data primirii facturii, potrivit prevederilor art.8 pct.2 din contract.

Părțile au convenit că neachitarea facturii în termen de 30 zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii legale datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, potrivit prevederilor art. 8 pct.3 din contract.

Potrivit mențiunilor de pe facturile fiscale, neachitarea facturii în termen de 45 zile calendaristice de la data emiterii conduce la perceperea penalităților, în cuantum de 0,04% începând cu prima zi după scadență, până la data achitării integrale a facturii, facturile fiind o formă simplificată de contract, mențiuni care sunt de natură să modifice termenul de calcul și procentul penalităților.

Așadar, factura acceptată de destinatar face dovada în favoare emitentului asupra elementelor operațiunii și anume preț, cantitate marfă, condiții de predare, recepție.

În temeiul contractului au fost emise facturile fiscale (filele 8-16) pentru valoarea totală de 450 lei, aferente perioadei 08._, așa cum rezultă din facturi fiscale filele 8-16. La suma neachitată de către pârât au fost calculate penalități de întârziere în cuantum de 139,51 lei calculate până la data de 15.07.2014, astfel cum rezultă din fișă calcul penalități fila 7.

În ceea ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, văzând dispozițiile art.6 din Noul Cod Civil, potrivit cărora actele juridice încheiate sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele în vigoare la data încheierii sau după caz producerii lor, legea aplicabilă în cauza de față, având în vedere data încheierii contractului de prestări servici, este dată de dispozițiile vechiului cod civil 1864.

În drept, sunt incidente prevederile art. 969 Cod civil potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, precum și ale art. 1073 Cod civil conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.

Instanța reține că în speță sunt incidente și prevederile art. 1169 din vechiul Cod civil, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, astfel că reclamantul care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.

Potrivit art. 662 Cod procedură civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

În speță, față de regulile răspunderii civile contractuale, instanța reține că reclamanta . făcut dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractul depus la dosar și facturile emise pentru perioada 08._, iar pârâtul nu a făcut dovada executării acestei creanțe.

Față de cele arătate mai sus, instanța reține că reclamanta deține o creanță certă și lichidă, în conformitate cu dispozițiile art. 662 Cod procedură civilă în cuantum de 450 lei cu titlu de contravaloare a facturilor de salubritate emise în perioada 08._ și va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 450 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de salubritate.

Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente prețului serviciilor, față de prevederile art. 8 pct.3 din contract, instanța reține că neachitarea facturii în termen de 30 zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii legale datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.

Potrivit mențiunilor de pe facturile fiscale, neachitarea facturii în termen de 45 zile calendaristice de la data emiterii conduce la perceperea penalităților, în cuantum de 0,04% începând cu prima zi după scadență, până la data achitării integrale a facturii, facturile fiind o formă simplificată de contract, mențiuni care sunt de natură să modifice termenul de calcul și procentul penalităților.

Interpretând această clauză contractuală, instanța constată că părțile au procedat la momentul încheierii contractului la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate, inserându-se astfel o clauză penală în accepțiunea art. 1066 Codul civil.

Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiile angajării răspunderii civile contractuale constând în vina debitorului, existența unui prejudiciu și punerea în întârziere a debitorului.

Cum primele două condiții au fost analizate în momentul stabilirii obligației pârâtului de plată a contravalorii facturilor emise în perioada 08._, instanța reține în plus că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1079 alin. 2 din Codul civil, pârâtul fiind de drept în întârziere întrucât au contractat expres că neachitarea facturii în termen de 45 zile calendaristice de la data emiterii conduce la perceperea penalităților, în cuantum de 0,04% începând cu prima zi după scadență, până la data achitării integrale a facturii, creanța cu privire la acest capăt de cerere, fiind deci, exigibilă.

Instanța apreciază că reclamanta a efectuat un calcul corect al penalităților de întârziere în fișa depusă la dosar (fila 7), aplicând un coeficient de penalizare prevăzut de legile în vigoare la momentul emiterii facturilor, respectiv de 0,04 %.

Pentru motivele de drept și de fapt expuse, având în vedere și modul de soluționare a capătului principal de cerere, instanța urmează a admite și capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere și a-l obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 139,51 lei cu titlu de penalități calculate până la data de 15.07.2014.

În temeiul art. 451 Cod procedură civilă, având în vedere că pârâtul urmează a cădea în pretenții, instanța îl va obliga și la plata sumei de 47 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.

În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 35 lei reprezentând contravaloare contract pregătiri mediere, chitanță nr.153/09.12.2013 fila 10 apare ca neîntemeiată, prin raportare la prevederile art. 2 alin.1 coroborat cu art.2 alin.1 indice 4 din Legea 192 din 2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator potrivit cărora părțile sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă în condițiile prevăzute de lege; serviciile prestate sunt gratuite, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferente de titlul cu care s-ar putea solicita, sens în care instanța va respinge această solicitare și nu va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloare contract pregătiri mediere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Constată că la prezenta cauza a fost reunită cauza ce face obiectul dosarului nr._/245/2014 ca urmare a admiterii excepției litispendenței.

Admite acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta .> înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI_, cont bancar RO51BRDE240SV_, cu sediul în Iași, ., județul Iași prin reprezentant legal I. A., prin reprezentant convențional consilier juridic A. M., C. D. în contradictoriu cu pârâtul D. C., CNP_, domiciliat în Iași, ., județul Iași.

Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 589,51 lei din care 450 lei cu titlu de contravaloare a facturilor de salubritate emise în perioada 08._ și 139,51 lei cu titlu de penalități aferente acestora calculate până la data de 15.07.2014.

Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 47 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.01.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A. E.-LoredanaSimona M. G.

Red.Tehnored.

E.L.A.-23.02.2015

4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 360/2015. Judecătoria IAŞI