Plângere contravenţională. Sentința nr. 3252/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3252/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 3252/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. D. C.
Grefier L. Irimița
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 3252/2015
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe petent S. C. - D. și pe intimat AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, având ca obiect plângere contraventionala .
Dezbaterile asupra excepției nulității și pe fondul cauzei au avut loc în ședința de la 26.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 05.03.2015, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Sub nr._ s-a înregistrat la Judecătoria Iași plângerea formulată de către petenta S. C. în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE împotriva procesului-verbal ..N.I. nr. 320/08.10.2014.
Plângerea a fost legal timbrată, fiind formulată în termenul legal.
În motivare, referitor la legalitatea procesului-verbal, petenta a arătat că agentul constatator a omis să menționeze data săvârșirii faptei, motiv pentru care procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută, raportat la prev. art. 17 din O.G. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia actului constatator, petenta a precizat că membrii senatului universitar nu sunt funcționari sau demnitari, iar prevederile Lg. 176/2010 nu le sunt aplicabile. Analizând categoriile de persoane cărora li s-ar putea aplica prevederile actului normativ, se constată că la punctul 32 al art. 1, se face referire la „persoanele cu funcții de conducere și control în cadrul universităților din cadrul unităților sistemului de învățământ de stat”. Contravenția nu poate fi săvârșită de un membru al senatului, deoarece acesta a dobândit calitatea de membru al unui organ colegial de conducere, nu o funcție. Calitatea de membru al senatului nu este echivalentă cu o funcție de conducere sau de control în cadrul unităților sistemului de învățământ de stat.
S-a mai menționat că Lg. 176/2010 nu este aplicabilă niciunei situații de incompatibilitate sau conflict de interese din învățământul superior, având în vedere referirea din disp. art. 1 al. 1 pct. 32, la „persoanele cu funcții de conducere și control din cadrul unităților sistemului de învățământ de stat”. Legea educației naționale nr. 1/2011 face distincție clară între unități de învățământ și instituții de învățământ, primele fiind cele din învățământul preuniversitar. Prin urmare, Lg. 176/2010 nu se aplică decât unităților din sistemul de învățământ de stat nu și instituțiilor de învățământ, cum este cazul universităților.
Petenta a mai arătat că senatul universitar nu aplică sancțiunea disciplinară rectorului, cum greșit a considerat agentul constatator și nici nu a fost sesizat în acest sens de instituția din care face parte acesta. A.N.I. nu a sesizat U.M.F. Iași și nici Senatul instituției, ci Ministerul Educației Naționale, în vederea aplicării sancțiunii disciplinare. Potrivit art. 312 al. 3 din lege, rectoul sau decanul aplică sancțiunea. Nu există nici un text de lege care să îndreptățească senatul universitar să aplice sancțiunea disciplinară rectorului universității.
A menționat petenta că și în cazul în care s-ar stabili că senatul ar putea să aplice o sancțiune disciplinară rectorului, termenul acordat de lege, în art. 26 al. 3, este de 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv de la data de 03.07.2014.
Au fost invocate prev. art. 312-315 din Lg. 1/2011, O.G. 2/2001, Lg. 176/2010.
Au fost depuse înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal, întrucât a fost legal și temeinic întocmit.
S-a menționat că, în cf. cu prev. art. 29 al. 3 din Lg. 176/2010, neaplicarea sancțiunii disciplinare sau neconstatarea încetării funcției publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv, constituie contravenție și se sancționează cu amendă, dacă fapta nu constituie infracțiune. Rapoartele de evaluare nr._/G/II/14.12.2011 și nr._/G/II/19.12.2011, prin care a fost constatată încălcarea regimului conflictelor de interese de către rectorul U.M.F. Iași, au rămas definitive la data de 03.07.2014, prin decizia nr. 3118/03.07.2014 a ICCJ – Secția de C. Administrativ și Fiscal. La data de 24.07.2014, Ministerul Educației Naționale a solicitat Senatului U.M.F. să aplice sancțiunea disciplinară, respectiv să demită rectorul. Fapta are caracter instantaneu, putând fi constatată și sancționată oricând după data rămânerii definitive a raportului de evaluare, iar vinovăția rezultă din omisiunea îndeplinirii obligației.
S-a mai precizat că petenta nu a fost sancționată contravențional din postura apartenenței la vreuna dintre categoriile de persoane enumerate de art. 1 al. 1 din Lg. 176/2010, ci pentru că face parte din entitatea cu atribuții în aplicarea sancțiunii disciplinare.
Totodată, a precizat că, din coroborarea prev. art. 312, 313, 212 al. 2 din Lg. 1/2011, contrar susținerilor petentei, rezultă că Senatul avea nu numai atribuția de a stabili sancțiunea disciplinară, dar și atribuția de a-l demite pe rector și că, în speță, sunt întrunite condițiile legale și de procedură pentru aplicarea acestei sancțiuni disciplinare de către petentă, în calitatea sa de membră a acestei entități.
În ceea ce privește termenul în care se poate aplica sancțiunea, intimata a menționat că, în art. 26 al. 3 din Lg. 176/2010, se arată că sancțiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare. Pe parcursul acestui termen, entitățile competente să aplice sancțiunea trebuie să dovedească bună credință și să-și manifeste intenția de a aplica sancțiunea, prin declanșarea procedurilor corespunzătoare. Or, în speță, Senatul U.M.F. mu a dovedit că ar intenționa să îl demită pe rectorul Universității, nedepunând nicio diligență în acest sens.
Au fost invocate dispozițiile Lg. 176/2010, O.G. 2/2001, Lg. 1/2011.
Au fost depuse înscrisuri, respectiv copia documentației care a stat la baza întocmirii procesului-verbal.
S-a solicitat judecarea cauzei i în lipsă, conform prevederilor art. 411 C.pr.civ.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal ..N.I. nr. 320/08.10.2014, a fost sancționată petenta cu amendă, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 25 și 26 din Lg. 176/2010.
S-a reținut că, urmare a rămânerii definitive și irevocabile (decizia nr. 3118/03.07.2014 a ICCJ – Secția de C. Administrativ și Fiscal) a rapoartelor de evaluare nr._/G/II/14.12.2011 și nr._/G/II/19.12.2011 emise de către A.N.I. (prin care a fost constatată încălcarea regimului conflictelor de interese de către A. V., rector al Universității de Medicină și farmacie „G. T. P.” Iași), în calitate de membru al Senatului universitar din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „G. T. P.” – entitate cu atribuții în sensul demiterii, nu a aplicat (în baza solicitării nr. 8808MD/24.07.2014 emisă de Ministerul Educației Naționale) sancțiunea disciplinară, în tem. art. 25 și 26 din Lg. nr. 176/2010.
Instanța constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001 modif., a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută.
Având în vedere că fapta are caracter instantaneu, putând fi constatată și sancționată oricând după data rămânerii definitive a raportului de evaluare, data săvârșirii acesteia este cea din momentul întocmirii procesului-verbal, astfel că nu subzistă motivul de nulitate invocat de către petentă, referitor la lipsa înscrierii datei săvârșirii contravenției în actul constatator.
Prin urmare, instanța va respinge excepția nulității procesului-verbal invocată de către petentă, ca nefondată.
În ceea ce privește temeinicia, instanța reține că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției.
Astfel, în art. 1 al. 1 al Lg. 176/2010, sunt enumerate categoriile de persoane care au obligația depunerii declarațiilor de avere și de interese. Petenta nu a fost sancționată contravențional din postura unei persoane ar care aparține uneia dintre categoriile enumerate de textul de lege menționat, astfel cum susține, ci pentru că face parte din entitatea cu atribuții de aplicare a sancțiunii disciplinare (respectiv de demitere a rectorului), în acord cu disp. art. 26 al. 1 lit. k din acest act normativ, atribuție pe care nu și-a îndeplinit-o.
Conform art. 29 (3) din Lg. 176/2010, neaplicarea sancțiunii disciplinare sau neconstatarea încetării funcției publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune.
Conform art. 26 (1) lit. k din lege, Agenția va comunica raportul de evaluare, pentru celelalte persoane prevăzute de prezenta lege - comisiilor de disciplină, autorității ori instituției competente, care vor aplica o sancțiune disciplinară, potrivit legii.
Obiectul faptei contravenționale nu îl reprezintă existența unei situații de incompatibilitate sau a unui conflict de interese în care s-ar găsi petenta, ci neaplicarea de către entitatea din care face parte aceasta, a unei sancțiuni disciplinare față de o persoană, cu privire la care a fost constatată încălcarea regimului confictelor de interese, printr-un raport de evaluare definitiv.
Prin urmare, susținerile petentei, în sensul că membrii senatului universitar nu sunt funcționari sau demnitari, iar prevederile Lg. 176/2010 nu le sunt aplicabile și că acest act normativ nu este aplicabil niciunei situații de incompatibilitate sau conflict de interese din învățământul superior, nu prezintă relevanță, neavând legătură cu obiectul prezentei cauze și cu motivul pentru care a fost sancționată.
De asemenea, urmează a fi înlăturate și susținerile petentei referitoare la faptul că senatul universitar nu aplică sancțiunea disciplinară rectorului, raportat la prev. art. 212 al. 2, art. 312-313 din Lg. 1/2011.
Astfel, cf. disp. art. 312 (1), personalul didactic și de cercetare, personalul didactic și de cercetare auxiliar, precum și cel de conducere, de îndrumare și de control din învățământul superior răspunde disciplinar pentru încălcarea îndatoririlor ce îi revin potrivit contractului individual de muncă, precum și pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învățământului și prestigiului unității/instituției. Normele de comportare sunt stabilite în Carta universitară, fără a aduce atingere dreptului la opinie, libertății exprimării și libertății academice.
(2) Sancțiunile disciplinare care se pot aplica personalului didactic și de cercetare sunt următoarele:
a) avertisment scris;
b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizația de conducere, de îndrumare și de control;
c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcții didactice superioare ori a unei funcții de conducere, de îndrumare și de control, ca membru în comisii de doctorat, de master sau de licență;
d) destituirea din funcția de conducere din învățământ;
e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Conform art. 313 (1), în instituțiile de învățământ superior, propunerea de sancționare disciplinară se face de către șeful de departament sau de unitate de cercetare, proiectare, microproducție, de către decan ori rector sau de cel puțin 2/3 din numărul total al membrilor departamentului, consiliului facultății sau senatului universitar, după caz. Aceștia acționează în urma unei sesizări primite sau se autosesizează în cazul unei abateri constatate direct.
(2) Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 312 alin. (2) lit. a) și b) se stabilesc de către consiliile facultăților. Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 312 alin. (2) lit. c) - e) se stabilesc de către senatele universitare.
De asemenea, cf. disp. art. 212 (2), rectorul poate fi demis de către senatul universitar, în condițiile specificate prin contractul de management și Carta universitară.
În ceea ce privește termenul de aplicare a sancțiunii, de reține că, în cf. cu prev. art. 26 (3) din Lg. 176/2010, prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale.
Prin urmare, legea nu stabilește un termen fix de aplicare a sancțiunii, ci doar o limită maximă a acestuia, termenul începând să curgă de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare.
Prin urmare, față de situația reținută, constatând că procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit, văzând și disp. art. 249 N.C.pr.civ., instanța va respinge plângerea, ca nefondată.
Va respinge cererea petentei referitoare la cheltuielile de judecată, ca nefondată, nefiind întrunite condițiile art. 453 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția nulității procesului-verbal invocată de către petentă, ca nefondată.
Respinge plângerea contravențională formulată de către petenta S. C. D., CNP_, domiciliată în Iași, . în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE cu sediul în București, .. 15, sector 1, C.I.F. . nr._/30.11.2007, C.U.I._, împotriva procesului – verbal de constatare a contravenției ..N.I. nr. 320/08.10.2014, ca nefondată.
Respinge cererea petentei referitoare la cheltuielile de judecată, ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.03.2015.
Președinte, A. D. C. | ||
Grefier, L. Irimița |
Red/Teh.C.A.D
4ex-02.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 834/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3203/2015.... → |
|---|
