Plângere contravenţională. Sentința nr. 3503/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3503/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 23591/245/2014
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 10 Martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: I.-C. R.
Grefier: H. M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3503
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul VACNICIUC B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă matorul R. P.-P., lipsă părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Se legitimează în fața instanței martorul R. P.-P., fiind identificată cu C.I. ., nr._.
Se procedează la audierea martorului R. P. - P., după ce, în prealabil, a fost legitimată și a depus jurământul conform art.319 din Noul Cod de procedură civilă, depoziția acesteia fiind consemnată în declarația ce a fost semnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, nici probe de administrat, în temeiul art. 392 din Noul Cod de procedură civilă, instanța deschide dezbaterile, constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, că părțile nu sunt prezente la dezbateri, solicitându-se judecarea cauzei în lipsa reprezentantului intimatului, și, în temeiul art. 394 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și reține cauza spre deliberare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 30.06.2014, sub nr.de dosar_, petentul V. B. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 12.06.2014 de către intimatul I.P.J. Iași, solicitând anularea acestui act, ca nelegal și netemeinic, și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 200 RON.
În motivare, se arată că, la data de 12.06.2014, în timp ce își lua rămas bun de la colegii săi de serviciu, în jurul orelor 16, discuta amiabil cu aceștia în zona Gării Iași, timp în care doi agenți de poliție, văzând bagajele pe care le așeza petentul în mașina personală, au venit la ei și, fără a se legitima, i-au legitimat, iar unul dintre agenți și-a notat datele într-o agendă. Ulterior, la data de 16.06.2014, petentul a primit prin poștă procesul-verbal contestat, pentru faptul că ar fi consumat bere la doză la o măsuță aparținând S.C. F. SLAN S.R.L. Se susține că petentul nu consumă băuturi alcoolice, motivat de faptul că, zilnic, conduce autoturismul cu care se deplasează la serviciu (în Iași) și casă (în .). prin urmare, petentul apreciază că procesul-verbal a fost încheiat în mod abuziv și cu exces de putere, fără a avea vreo vină și fără să săvârșească fapta contravențională respectivă. Mai mult, actul a fost întocmit în lipsa petentului, cu încălcarea art.16 alin.7 din OG nr.2/2001, fără ca acesta să ia la cunoștință și fără a avea dreptul la obiecțiuni, iar martorul nu corespunde cu realitatea, întrucât domiciliul acestuia din . semne de întrebare, iar petentul nu a văzut în jurul său alte persoane.
În drept, au fost invocate dispozițiile legale cuprinse în art.16 alin.7 din OG nr.2/2001 coroborat cu Legea nr.61/1991.
În susținere, petentul a depus, în copie, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON.
Intimatul I.P.J. Iași a formulat întâmpinare, depusă la data de 11.09.2014, prin compartimentul registratură, act procedural prin care a reiterat temeiurile de fapt si de drept care au dus la sancționarea petentului și a solicitat respingerea plângerii întrucât sancțiunea a fost aplicată în mod legal.
Intimatul a depus la dosar, în original, raportul întocmit de agentul constatator la data de 15.09.2014.
Pe cale de consecință, la data de 17.10.2014 la dosar a fost înregistrat răspunsul la întâmpinare al petentului.
La solicitarea părților, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, precum și audierea martorului-asistent, în persoana numitei R. P.-P., ascultată la termenul de judecată din data de 10.03.2015.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 12.06.2014 de către intimatul I.P.J. Iași(fila 12), s-a reținut că, la aceeași dată, orele 16,15, petentul V. B., împreună cu numiții B. V. A. și G. I., au fost depistați pe . mun.Iași, în fața blocului L6, în timp ce consumau băuturi alcoolice, respectiv bere la doză, la o măsută aparținând S.C. F. PLAN S.R.L.
În consecință, s-a reținut săvârșirea, de către petent, a contravenției prevăzute de art.2 pct.23 din Legea nr.61/1991, pentru care i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 200 RON.
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal, conform art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Fiind învestită, potrivit art.34 alin.1 din același act normativ, cu verificarea legalității și a temeiniciei procesului-verbal . nr._, încheiat la data de 12.06.2014 de către intimatul I.P.J. Iași, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității, actul sancționator cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește motivele de nulitate invocate de petent, privind lipsa mențiunilor referitoare la ocupație și la locul său de muncă, conform dispozițiilor art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, acestea nu sunt de natură să atragă nulitatea actului, în condițiile în care agenții intimatului au precizat numele complet, numele părinților, domiciliul, cartea de identitate și codul numeric personal ale persoanei sancționate, aceste date fiind suficiente pentru a identifica contravenientul. Mai mult, instanța reține că inserarea acestor date nu reprezintă mențiuni a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută, iar textul legal nu prevede o nulitate expresă pentru acest caz, situație în care suntem în prezența unei nulități relative și virtuale, caz în care petentul trebuie să facă dovada unei vătămări cauzate prin omisiunile respective. Ori, petentul V. B. nu a făcut proba unei astfel de vătămări, nici a faptului că anularea procesului-verbal de contravenție este singura modalitate de înlăturare a acestei vătămări.
Instanța reține că dispozițiile legale general aplicabile în materie contravențională, cuprinse în O.G.nr.2/2001, nu impun obligativitatea încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor la momentul reținerii săvârșirii faptei respective. Acest aspect reiese și din interpretarea dispozițiilor art.13 alin.1 din O.G.nr.2/2001, conform cărora „Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.”
Prin urmare, atât timp cât se prevede un interval de timp maxim în care poate fi întocmit actul sancționator, rezultă că susținerea petentului, privind nelegalitatea procesului-verbal ca urmare a neîncheierii acestuia ulterior constatării faptei, este neîntemeiată.
De altfel, instanța observă că, potrivit mențiunilor făcute de agentul constatator al intimatului, petentul a refuzat să semneze procesul-verbal, reieșind că a fost de față la întocmirea acestuia, acesta fiind motivul pentru care, la rubrica Mențiuni (obiecțiuni) ale contravenientului s-a consemnat Nu are de făcut, actul fiind semnate și de un martor-asistent. În ceea ce îl privește pe acesta din urmă, din declarația dată în fața instanței la termenul de judecată din 10.03.2015 rezultă că martorul R. P.-P. a fost de față atât la incident, cât și la întocmirea actului contestat.
Se observă și faptul că petentul a avut posibilitatea să combată situația de fapt reținută în actul sancționator prin intermediul plângerii adresate instanței de judecată, în cadrul căreia a invocat apărările pe care le-a considerat de cuviință, astfel încât neconsemnarea unor eventuale obiecțiuni în cadrul procesului-verbal nu afectează valabilitatea acestuia.
De asemenea, instanța constată și faptul că întocmirea unui probatoriu suplimentar de către agentul constatator la momentul întocmirii procesului-verbal nu reprezintă o condiție de legalitate și temeinicie a actelor sancționatorii. Astfel, în cauza dedusă judecății, fiind vorba de sancționarea contravențională pentru nerespectarea dispozițiilor Legii nr.61/1991, pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și a liniștii publice, nu este necesară efectuarea unei testări a persoanei sancționate în ceea ce privește concentrația de alcool pur în aerul expirat, astfel cum susține petentul în răspunsul la interogatoriu.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, din analiza probelor administrate în cauză (procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției și declarația martorului R. P.-P.), rezultă că petentul V. B. se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat, instanța urmând să rețină situația de fapt așa cum este descrisă, având în vedere și faptul că procesul-verbal de contravenție are valoarea unui înscris autentic.
În acest sens, instanța reține că O.G.nr.2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției, condiții în care se apreciază, de către instanță, că actul sancționator face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de adevăr. Contravenientul poate, deci, să dovedească liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în procesul-verbal.
Mai mult, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par.2 din Convenție nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (a se vedea Cauza N. G. împotriva României - Hotărârea din data de 03 aprilie 2012), însă, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Cauza Janosevic împotriva Suediei – Hotărârea din data de 23 iulie 2002), fiind necesar ca aceste prezumții să se încadreze în niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și protejând dreptul la apărare (Cauza N. G.).
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art.6 par.2 din Convenție, deoarece autorului contravenției i se asigură, fără nici o îngrădire, dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, iar, într-o astfel de situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate, fără ca aceasta să însemne răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Instanța reține că petentului i s-a asigurat dreptul la un proces echitabil, acordându-i-se cuvântul pentru a propune probe.
Se constată, însă, că declarația martorului R. este în sensul vinovăției petentului. Astfel, martorul, care, la momentul incidentului, era vânzător la unitatea de la care petentul cumpărase berea, a arătat că persoana mai recalcitrantă, pe care a identificat-o drept petentul din prezenta cauză, consuma bere din doză la momentul controlului. Martorul a mai precizat că în fața fast-food-ului la care lucra erau niște mese, situate într-un loc public, pe o cale de trecere, în Gara M. din mun.Iași, iar cei trei tineri mâncau și aveau câte o doză de bere din care beau, vorbind mai tare și mai urât, acesta fiind motivul pentru care au venit polițiștii și le-au atras atenția să lase tonul mai jos.
De asemenea, instanța observă că petentul nu a probat nici o susținere din cele făcute în apărarea sa în plângere, referitoare la inexistența faptei pentru care a fost sancționat contravențional, nici măcar cu privire la locul său de muncă și faptul că se deplasa, în fiecare zi, inclusiv în ziua incidentului, cu autoturismul la serviciu, în mun.Iași.
Prin urmare, instanța consideră că situația de fapt consemnată în actul sancționator contestat este corectă, fapta fiind corect încadrată în drept (“Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: (…)
23.consumul de băuturi alcoolice în următoarele locuri publice: drumuri publice, parcuri, stadioane și terenuri sportive, instituții culturale, săli de spectacole, instituții sau unități economice, toate mijloacele de transport în comun, autogări, gări și aeroporturi, de stat și private, sau alte locuri prevăzute de lege. În incinta acestor locuri publice se pot consuma băuturi alcoolice prin delimitarea unor spații special amenajate pentru consumarea băuturilor alcoolice, prin hotărârea conducerilor locurilor publice respective. Sunt exceptate localurile de alimentație publică și turism, cum sunt: restaurante, baruri și discoteci”).
În ce privește sancțiunea aplicată, respectiv amendă în cuantum de 200 RON, instanța reține că art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art.21 alin.3 din același act normativ, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (Muller c. Franța, Handyside c. Regatul Unit).
Astfel, situația de fapt, așa cum a fost reținută nu absolvă întrutotul petentul de răspundere, iar sancțiunea efectiv aplicată (200 RON, față de limitele prevăzute de lege, 100 RON și 500 RON), a fost dozată în mod corespunzător de agentul intimatului, astfel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.
Ținând cont de prevederile art.21 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de modalitatea de comitere a contravenției, dar și de împrejurarea că petentul a avut o atitudine nesinceră și nu rezultă faptul că și-a însușit obligația de a respecta regulile de conviețuire socială, instanța apreciază că sancțiunea pecuniară aplicată este aptă să asigure atingerea scopului preventiv-educativ al sancțiunii.
Având în vedere considerentele de mai sus, urmează ca instanța să respingă plângerea, ca neîntemeiată.
Nu în ultimul rând, instanța va lua act, în temeiul art.451-453 N.C.proc.civ. și față de principiul disponibilității, că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul V. B., C.N.P._, cu domiciliul în ., Județul B. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, Cod Fiscal_, cu sediul în Iași, .. 6, Județul Iași, și împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, întocmit la data de 12.06.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.03.2015.
Președinte, Grefier,
I.C.R. M.H.
Red./Tehnored.I.C.R./M.H.
4ex./07.05.2015
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 2979/2015. Judecătoria IAŞI | Îndreptare eroare materială. Sentința nr. 3047/2015.... → |
|---|
