Plângere contravenţională. Sentința nr. 3615/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3615/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 27774/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 3615/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I.
Grefier C. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul P. A. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. IAȘI -SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contraventionala.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 04.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de fata, constata următoarele:
Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr._ petentul P. A. a solicitat in contradictoriu cu intimatul I. IASI-SERVICIUL RUTIER, in principal, anularea procesului verbal . nr._ incheiat de intimat la data de 17.07.2014, iar in subsidiar, inlocuirea sanctiunii amenzii aplicate cu sanctiunea avertisment.
In motivarea in fapt a plangerii petentul arata ca, nu se face vinovat de savarsirea contraventiei retinute in sarcina sa, intrucat nu a circulat cu viteza de 111 km/h pe un sector de drum pe care viteza maxima era limitata la 60 km/h, iar in procesul verbal nu este mentionata . radar, autoturismul pe care era montat si daca acesta se afla sau nu in miscare, in cauza fiind aplicabile NML 021-05/2005, referitoare la eroarea pe care o are aparatul radar, eroare care profita contraveninetului.
Petentul mai arata ca, raportat la jurisprudenta CEDO, intimatul este cel care trebuie sa faca dovada vinovatiei sale si avand in vedere imprejurarile efective in care a fost savarsita contraventia, respectiv faptul ca indicatorul de limitare a vitezei nu era vizibil, solicita inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment.
In drept, au fost invocate prevederile OUG 195/2002, OG 2/2001.
Plangerea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru.
Intimatul, a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii aratand faptul ca sustinerile petentului nu sunt intemeiate, astfel cum rezulta din probatoriul administrat, iar sanctiunea a fost aplicata in mod legal.
In drept, au fost invocate disp. art. 148, 205, 315 C.pr.civ., OG 2/2001, OUG 195/2002, HG 1391/2006.
In cauza, a fost administrata proba cu inscrisuri in cadrul careia a fost depusa intreaga documentatie care a stat la baza intocmirii procesului verbal contestat.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele
Prin procesul verbal . nr._ incheiat de intimat la data de 17.07.2014, petentul a fost sanctionat cu amenda contraventionala in cuantum de 810 lei, retinandu-se in sarcina sa ca, la data de 17.07.2014, a condus autoturismul cu viteza de 111 km/h pe un sector de drum limitat la 60 hm/
Fiind investita, potrivit art.34 al.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu verificarea legalitatii si temeiniciei procesului verbal instanta retine urmatoarele:
Asupra legalitatii procesului verbal, instanta retine ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor prevazute de art. 17 din OG 2/2001 cuprinzand toate mentiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute.
Astfel, potrivit art.17 din OG 2/2001,, Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savirsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal,,.
Din cuprinsul procesului verbal . nr._/17.07.2014 se poate observa ca agentul constatator a indicat toate mentiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute.
Instanta apreciaza ca, neindicarea in cuprinsul procesului verbal a seriei aparatului radar, a autoturismului pe care era montat si daca acesta se afla sau nu in miscare nu sunt de natura sa atraga nulitatea procesului verbal de contraventie, legea neprevazand nimic in acest sens.
De altfel, instanta apreciaza ca si in conditiile in care criticile aduse de petent modalitatii de intocmire a procesului verbal ar fi reale, lipsa unor mentiuni care potrivit art.17 din OG 2/2001, nu sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii, pot determina anularea procesului verbal de contraventie numai daca se dovedeste existenta unei vatamari, ca efect al omisiunii, care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului constatator. Ori, in cauza de fata, petentul nu a facut dovada unei vatamari care sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea procesului verbal, neadministrand nici un mijloc de proba in acest sens.
Referitor la marja de eroare de + - 4 km/h sau de + - 3 km/h pe care o are aparatul radar, instanta retine ca potrivit Normei de Metrologie Legala 021-05 ,, Aparate pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor ( cinemometre ),, pct. 3.1.1 b), pentru cinemometrele care lucreaza in regim stationar eroarea tolerata este +/- 3 km/h pentru viteze pana la 100 km/h si de +/- 3% pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h. Pentru cinemometrele care functioneaza in regim de deplasare a autovehiculului pe care sunt instalate, eroarea tolerata este de +/- 4 km/h pentru viteze de pana la 100 km/h si de +/- 4% pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h. Potrivit Normei de Metrologie Legala 021-05, in urma verificarii cinemometrului, dupa analiza rezultatelor obtinute conform procedurii de verificare metrologica, se elibereaza buletinul de verificare cu mentiunea ADMIS. Aceasta inseamna ca cinemometrul respectiv s-a incadrat in limitele admise si functioneaza corect.
Masurarile efectuate cu respectivul cinemometru, dupa verificarea metrologica a acestuia, sunt legale si asupra lor nu se poate interveni, nu se adauga si nu se scade nici o eroare, operatorul cinemometrului nefacand decat sa constate valoarea masurata de cinemometru.
Asupra temeiniciei procesului verbal de contraventie, instanta va analiza acest aspect prin prisma probatoriului administrat in cauza.
In cuprinsul procesului verbal de contraventie se mentioneaza ca fapta privind depasirea de viteza pe sectorul de drum respectiv, a fost constatata cu un mijloc tehnic, fiind inregistrata si filmata pe caseta.
Prin urmare, in speta, plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003).
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general iar amenda aplicată (în cuantum de 810 lei, dublată de o sancțiune complementară), nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentului constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților.
In acest caz, sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului, dat fiind faptul ca aceasta nu a fost constatata prin propriile simturi de agentul constatator ci printr-un mijloc tehnic omologat.
Instanța notează că în cauză, asa cum s-a aratat, fapta contraventionala retinuta in sarcina petentului, a fost constata cu un mijloc tehnic, fiind inregistrata si filmata pe caseta.
Obiectul plângerii în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către petent.
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea faptei reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatului.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Studiind înregistrarea video, se poate observa faptul că petentul nu se face vinovat de savarsirea contraventiei retinute in sarcina sa, dat fiind faptul ca cea mai mare viteza inregistrata de aparatul radar este de 107 km/h si nu de 111 km/h, asa cum s-a retinut in cuprinsul procesului verbal, iar potrivit relatiilor inaintate la dosarul cauzei de catre DRDP Iasi, pe DN 28, km 62+500, viteza de circulatie maxima admisa era de 60 km/h.
Prin urmare, instanta constata faptul ca, desi petentul a depasit viteza legala pentru sectorul de drum respectiv, fapta acestuia se incadreaza . de contraventii si cu alte limite de sanctiuni prevazute de legiuitor decat cele retinute prin procesul verbal contestat.
Or, instanta apreciaza ca, in cadrul unei plangeri contraventionale nu se poate analiza decat legalitatea si temeinicia actului sanctionator, fara a fi posibila schimbarea incadrarii juridice a contraventiei retinute in sarcina contravenientului si de a hotara care ar fi sanctiunea ce ar fi trebuit aplicata, functie de limitele prevazute de lege.
Este adevarat faptul ca, in cadrul unei plangeri contraventionale, instanta are posibilitatea de a reinvidualiza sanctiunea aplicata contravenientului, insa numai in situatia in care aceasta s-ar fi incadrat in limitele prevazute de textul de lege in baza caruia a fost sanctionat petentul, nu si atunci cand este vorba despre alte sanctiuni prevazute de alte texte de lege decat cele retinute prin procesul verbal de contraventie.
In baza acestor considerente, retinand faptul ca petentul nu se face vinovat de savarsirea contravetiei retinute in sarcina sa prin procesul verbal contestat, instanta va admite plangerea formulata si va dispune anulare procesului verbal . nr._ incheiat de intimat la data de 17.07.2014.
In temeiul disp. art. 453 C.pr.civ., instanta va lua act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plangerea contraventionala formulata de petentul P. A. domiciliat in Bacău, ., ., . cu intimatul I. IASI-SERVICIUL RUTIER.
Dispune anularea procesului verbal . nr._ incheiat de intimat la data de 17.07.2014.
Ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare, calea de atac urmand a se depune la Judecatoria Iasi.
Pronuntata in sedinta publica azi, 11.03.2015.
Președinte, Grefier,
I. A. A. C.
Red./ tehnored. I.A. / 4 ex / 30.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3167/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 4014/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
