Plângere contravenţională. Sentința nr. 5032/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5032/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 41792/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5032/2015
Ședința publică de la 09 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. G.
Grefier M. G. P.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulate de petentul B. Ș. în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Iași, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța a reținut cauza spre soluționare în ședința publică din data de 26.03.2015, când, din lipsă de timp pentru deliberări, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24.11.2014, pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ petentul B. Ș. a solicitat anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 11.11.2014 de intimatul I.P.J. Iași.
In motivare petentul a arătat ca prin procesul verbal menționat a fost sancționat întrucât ar fi condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ fără a purta centura de siguranța si vorbea la telefonul mobil.
Arata petentul ca era venit in Iași la un control oncologic cu mama sa si ca a vorbit la telefon pentru a se informa cu privire la locația in care trebuia sa ajungă. Mai arata petentul ca firma la care lucrează are dificultăți financiare fiind posibil sa intre in insolvența astfel ca nu si-a mai primit salariul de aproximativ 3 luni.
Invoca petentul dispozițiile art. 7, 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 si a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
In drept au fost invocate dispozițiile O.G. 2/2001, O.U/G. 195/2002.
In dovedirea plângerii formulate petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Au fost anexate cererii: dovada achitării taxei de timbru.
Ca urmare a comunicării cererii de chemare în judecată, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii. S-a arătat că petentul a fost sancționat, pentru reținerea în sarcina sa a următoarelor pretinse fapte contravenționale: la data de 11.11.2014 a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe . mun. Iași fara a respecta obligația de a purta centura de siguranța pe durata deplasării si nu a utilizat un dispozitiv de tip mâini libere pentru convorbiri telefonice. S-a mai reținut ca petentul nu avea asupra sa documentele prevăzute de lege si ca autovehiculul prezenta defecțiuni minore la sistemul de iluminare.
S-a arătat ca faptele sunt prevăzuta de art. 108 alin. 1 lit. A pct. 3, art. 108 alin. 1 lit. A pct. 2, art. 101 alin. 1 pct. 18, art. 99 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. 195/2002.
În drept au fost invocate prevederile art. 148,205, 315 NCPC, OG 2/2001 OUG 195/2002 și Regulamentul de aplicare al acesteia.
La solicitarea instanței intimata a depus la dosar documentația aferenta procesului verbal (fila 18 din dosar).
In cauza a fost încuviințata administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal CP numărul_, încheiat la data de 11.11.2014, petentul a fost sancționat întrucât pe data de 11.11.2014 ar fi condus auto cu nr. de înmatriculare_ in Iași către M. Mall fără a purta centura de siguranța, vorbea la telefonul mobil fără a utiliza un dispozitiv de tip mâini libere. S-a mai reținut ca petentul nu avea asupra sa documentele prevăzute de lege iar autovehiculul avea defecțiuni la sistemul de iluminare S-a reținut ca faptele sunt prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. A pct. 3, art. 108 alin. 1 lit. A pct. 2, art. 101 alin. 1 pct. 18, art. 99 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. 195/2002.
Pentru faptele săvârșite petentului i-a fost aplica sancțiunea amenzii in cuantum de 360 lei.
Sub aspectul legalității, actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 si 17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, instanța retine ca agentul constatator a respectat dispozițiile legale și au întocmit procesul verbal în conformitate cu dispozițiile normative în vigoare, nefiind lovit de nulitate absolută, fiind cuprinse toate mențiunile obligatorii, respectiv completându-se atât numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator cât și numele și prenumele petentului a cărei lipsă atrage sancțiunea nulității absolute .
In ce privește temeinicia procesului verbal, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției, instanța urmând să rețină situația de fapt așa cum este descrisă în procesul verbal.
În acest sens, instanța reține că O.G. nr.2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției, condiții în care se apreciază, de către instanță, că actul sancționator face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de adevăr. Contravenientul poate, deci, să dovedească liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în procesul-verbal.
Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101).
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar . situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.
Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
Instanța reține că petentului i s-a asigurat dreptul la un proces echitabil, acordându-i-se posibilitatea de a propune probe.
În speță, petentul nu a dovedit o situație de fapt contară celei reținute prin procesul verbal.
Dimpotrivă, prin chiar plângerea formulata acesta a recunoscut ca vorbea la telefonul mobil fără a folosi un dispozitiv de tip mâini libere. In ce privește celelalte fapte reținute in sarcina sa acesta nu a contestat in nici un fel săvârșirea contravențiilor.
In ce privește sancțiunea aplicata instanța retine ca art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).
În cauza instanța retine ca sancțiunea a fost corect individualizata de către agentul constatator, petentului fiindu-i aplicata sancțiunea amenzii in cuantumul minim prevăzut de lege pentru primele doua fapte reținute in sarcina sa si sancțiunea avertismentului pentru celelalte doua.
Sub acest aspect instanța retine ca deși prin plângerea formulata petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului invocând starea de sănătate a mamei sale si dificultățile financiare pe care le întâmpinare, acesta nu a administrat in cauza nicio proba prin care sa dovedească aspectele invocate.
În aceste condiții, ținând cont de faptul că, pe de o parte, petentul nu a făcut contradovadă asupra celor reținute în procesul verbal, iar pe de alta parte, fata de dispozițiile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea formulată de către petenta.
Având in vedere si dispozițiile art. 453 Cod procedura civila instanța va lua act ca in cauza nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulata de petentul B. Ș. CNP_, domiciliat in V., ., ., împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 11.11.2014, plângere formulata in contradictoriu cu intimata I. de Politie al Județului Iași, cod fiscal_, cu sediul in Iași, .. 6, jud. Iași.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțata in ședința publica, azi, 09.04.2015.
Președinte, Grefier,
G.E. P.M.
RED./TEHNORED.: G.E
5 EX./11.05.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5889/2015. Judecătoria... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5033/2015.... → |
|---|
