Plângere contravenţională. Sentința nr. 7413/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7413/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 41878/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 02 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – B. M.
Grefier – C. D. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7413/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul B. F., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, având ca obiect plângere contravențională .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, pentru a acorda posibilitatea petentului să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru 19.05.2015, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 02.06.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ petentul B. F. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 11.11.2014 de către intimatul I.P.J. Iași, prin care a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prev. de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, constând în aceea că la data de 11.11.2014 a condus autoturismul, cu număr de înmatriculare_, pe .. Iași, iar la trecerea de pietoni din dreptul agenției Fidelia Casa nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în mod regulamentar în traversare, aflat pe sensul de deplasare al petentului.
Plângerea a fost legal timbrată.
În motivarea plângerii petentul a susținut că actul sancționator este lovit de nulitate absolută întrucât nu este menționat numele agentului constatator, respectiv a acelei persoane care a constata săvârșirea contravenției prin propriile simțuri sau prin mijloace tehnice omologate, ci a altui agent de poliție, care a primit niște informații prin stație de la o persoană necunoscută, fiind astfel încălcate disp. art. 21 din OG 2/2001.
Totodată a susținut că actul administrativ nu se bucură de o prezumție de legalitate și nu a fost respectată proporția dintre sancțiunea aplicată și gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina sa, apreciază că se impunea aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, aplicarea sancțiunii complementare îl pune în imposibilitatea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, putând avea ca urmare concedierea sa.
În drept petentul a invocat OUG 195/2002, OG 2/2001.
Alăturat plângerii petentul a depus copia procesului-verbal contestat și dovada de circulație eliberată.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal fiind legal și temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Din oficiu, instanța de judecată a dispus atașarea documentației care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție, sens în care intimatul a depus raportul agentului de poliție, planșe foto și înregistrarea video.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri,planșe foto și înregistrarea video.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 11.11.2014 de către intimatul I.P.J. Iași petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prev. de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, constând în aceea că la data de 11.11.2014 a condus autoturismul, cu număr de înmatriculare_, pe .. Iași, iar la trecerea de pietoni din dreptul agenției Fidelia Casa nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în mod regulamentar în traversare, aflat pe sensul de deplasare al petentului.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 al.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanta nu poate retine critica petentului în sensul ca agentul care a încheiat procesul-verbal nu avea calitatea de agent constatator, nefiind si operatorul radarului, întrucât, potrivit art. 15, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contraventiilor, contraventia se constata printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevazute în actul normativ care stabileste si sanctioneaza fapta, denumite în mod generic agenti constatatori. Din aceasta dispozitie reiese ca agentul constatator nu este, astfel cum sugereaza petentul, persoana care percepe fapta contraventionala prin propriile simturi, ci persoana care constata contraventia prin încheierea procesului-verbal – verbul „a constata“ având întelesul de stabilire si descriere a faptei contraventionale în cuprinsul procesului-verbal.
De altfel, art. 21, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 instituie regula ca agentul constatator decide si asupra sanctiunii, însa, nu conditioneaza calitatea de agent constatator de perceperea faptei prin propriile simturi .O interpretare contrara, ce ar impune identitate între persoana care percepe în mod nemijlocit fapta si persoana care încheie procesul-verbal, ar avea drept consecinta imposibilitatea agentului constatator de a proceda la încheierea procesului-verbal în toate acele situatii în care nu a fost de fata la savârsirea faptei contraventionale. Daca ne referim numai la circulatia pe drumurile publice, aceasta concluzie ar duce, spre exemplu, la imposibilitatea încheierii procesului-verbal si a sanctionarii conducatorului auto vinovat de producerea unui accident rutier, având în vedere ca, în regula generala, agentul de politie nu este de fata la momentul producerii accidentului si deci, nu constata (percepe) prin propriile simturi faptele contravenționale.
Pe de alta parte, chiar daca s-ar împărtăși opinia petentului, instanta constata ca, potrivit art. 180, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, în cazul în care constata încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției.
Când însa fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 181, alin. 1, polițistul rutier este cel care încheie un proces-verbal de constatare a contravenției. Din interpretarea gramaticala si coroborata a celor doua texte reiese ca, în situația în care fapta contravenționala a fost constatata cu un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, legiuitorul nu a mai prevăzut expres ca procesul-verbal va fi încheiat de agentul constatator, ci de polițistul rutier, deci o persoana care are competenta de a proceda potrivit art. 177 din H.G. nr. 1391/2006.
În cauza, agentul care a efectuat înregistrarea radar este atestat sa desfășoare activități cu sistemul de supraveghere a traficului si măsurare a vitezei, iar procesul-verbal a fost întocmit de un agent de politie folosit la oprire, după ce i s-a comunicat prin stație fapta contravențională, fiind respectate, deci, dispozițiile legale amintite mai sus.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la fapta contravențională potrivit art. 72 alin 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice modificată prin Legea nr. 49/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 „(2) Pietonii au prioritate de trecere fata de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați in traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate si semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor ;”.
De asemenea, art. 135 alin 1 lit. h din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice stipulează: „Conducătorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere si în următoarele situații: h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului nu rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal atacat.
Potrivit art. 249 Cod proc. civilă cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
Or, în speță petentul nu a dovedit o situație de fapt contrară, de altfel nici nu a negat că nu ar fi săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, rezumându-se doar la a invoca motive de nelegalitate ale procesului-verbal, precum și disproporționalitatea sancțiunii ce i s-a aplicat.
Din analiza probelor administrate în cauză (procesul verbal, raportul agentului de poliție, înregistrarea video, planșele fot), rezultă că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției, instanța urmând să rețină situația de fapt așa cum este descrisă în procesul verbal, având în vedere că acesta este încheiat în conformitate cu dispozițiile art. 269 Cod proc. civil, având valoarea unui înscris autentic .
Cu privire la sancțiunea aplicată - art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de modalitatea de săvârșirii a acesteia, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este corespunzătoare .
Pentru toate aceste considerente, urmează a fi respinsă plângerea ca neîntemeiată .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. F., CNP_, domiciliat în Iași, .. 71, ., apt. 6 în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Iași – Poliția mun. Iași.
Cu apel (care se depune la Judecătoria Iași) în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.06.2015.
Președinte, Grefier,
B. M. C. D. C.
Red.B.M.
19.06.2015/4EX.
| ← Cerere de ajutor public judiciar. Sentința nr. 8958/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8152/2015. Judecătoria... → |
|---|
