Plângere contravenţională. Sentința nr. 9008/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9008/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 9008/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 01.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A.-M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9008
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petenta S.C. S. AS S.R.L., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI - SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 17.06.2015 fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data,care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astazi,01.07.2015, când:
INSTANȚA:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 03.12.2014 sub număr de dosar_, petenta S.C. S. As S.R.L. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.11.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, solicitând înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment și restituirea sumei plătite cu titlu de amendă în valoare de 4000 lei.
În fapt, petenta a arătat că fapta contravențională săvârșită prezintă un grad de pericol social scăzut, având în vedere că singurul act ce a lipsit de la controlul efectuat a fost obținut la diferență de câteva ore.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 – 32 din OG nr. 2/2001
A fost anexată plângerii copie de pe procesul-verbal contestat.
La data de 20.01.2015, petenta a formulat cerere de renunțare la capătul de cerere având ca obiect „pretenții”. Prin încheierea din 13.02.2015, instanța a anulat în temeiul art. 200 alin 2 și 3 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 acest capăt de cerere accesoriu, iar prin încheierea din 06.05.2015 a constatat că cererea de renunțare a rămas fără obiect.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001, cele menționate fiind conforme realității, astfel cum dovedesc înscrisurile atașate.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal . nr._/13.11.2014, petenta a fost sancționată cu 8000 lei amendă, pentru faptul că pe data de 13.11.2014, ora 00:31, pe DE 583, localitatea P. Iloaiei, efectua un transport de mărfuri fără ca tahograful utilizat să aibă verificarea periodică în termen, fiind expirată din data de 08.11.2014, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 8 alin. 1 pct.14 și art. 9 alin. 1 lit. a din O.G. 37/2007.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată la oficiul poștal în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cele reținute în sarcina petentei, au caracter general (O.G. 37/2007 se adresează tuturor persoanelor) și amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentei i s-a adus la cunoștință, prin comunicarea procesului-verbal, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea în fața unui organ ce îndeplinește toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție. De asemenea, petentului i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Instanța constată că fapta reținută în sarcina petentei a fost constatată în mod nemijlocit și direct de către agentul constatator prin propriile simțuri, făcând astfel dovada până la proba contrară. Pe cale jurisprudențială Curtea Europeană (cauzele Salabiaku contra Franței - Hotărârea din_ ) a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței unor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național. Prezumția de veridicitate a procesului-verbal în măsura în care cele consemnate au fost constatate de către agentul constatator în mod direct și nemijlocit prin propriile simțuri trebuie să respecte însă un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege (consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori) și mijloacele utilizate, acest raport fiind respectat în prezenta cauză, petentului asigurându-i-se dreptul de administra probe contrare celor reținute de către agentul constatator.
Totodată, instanța constată că petenta a recunoscut săvârșirea faptei, fiind astfel dovedită săvârșirea cu vinovăție a faptei reținute în sarcina sa.
Cu privire la sancțiunea aplicată petentei, instanța constată că potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar art. 7 alin. 2 arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de o gravitate redusă. De asemenea, conform art. 21 alin. 3 din același act normativ, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Analizând ansamblul acestor elemente, instanța reține că fapta săvârșită de către petentă este de o gravitate redusă, având în vedere remedierea imediată a lipsurilor prin întocmirea verificării periodice, filele 9-10, sancțiunea contravențională nereprezentând un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate. Constatând că acest scop poate fi atins și prin aplicarea sancțiunilor avertismentului, instanța va dispune înlocuirea sancțiunii cu amendă cu sancțiunea avertismentului.
În acest sens, în temeiul art. 7 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța va atenționa petentul asupra pericolului social al faptei săvârșite, asupra faptului că, potrivit legii, are obligația de nu utiliza tahografe neomologate, nesigilate, necalibrate, defecte sau care au termenul de valabilitate al verificării/calibrării periodice depășit.
Având convingerea că petenta va înțelege îngăduința instanței, subliniind faptul că avertismentul nu se justifică decât o singură dată, la prima abatere de la normele legale, instanța va atrage atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite și a obligației de a respecta dispozițiile legale.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va admite în parte plângerea contravențională, va înlocui sancțiunea amenzii de 8000 lei prevăzută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.11.2014 cu sancțiunea avertismentului, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. S. As S.R.L., având CUI RO15347823, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură in loc.B., Incubator de afaceri,corp U2C2,..144,jud.B., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.11.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, cu sediul in Iasi,..6,judetul Iasi.
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 8000 lei prevăzută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.11.2014 cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și a obligației de a respecta dispozițiile legale.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile ce se depune la Judecătoria Iași, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.07.2015.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Pentru grefier aflat în CO,
semnează grefier secție civilă, P. F. L.
Red/teh.I.C.
4 ex/01.09.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5718/2015. Judecătoria IAŞI | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 9010/2015.... → |
|---|
