Pretenţii. Sentința nr. 2365/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2365/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 40293/245/2014
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2365
Ședința publică din data de 18 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul M. IAȘI - PRIN REPREZENTANT LEGAL și pe pârâta ASOCIAȚIA DE L. PT TĂTĂRAȘI . ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 18.02.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 6.11.2014, reclamantul M. Iași, prin reprezentant legal Primarul Municipiului Iași, N. G., în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE L. PT TĂTĂRAȘI ., a solicitat instanței obligarea acesteia din urmă la plata sumei de_,81 lei reprezentând: 8365,36 lei facturi utilități energie termică pentru perioada 31.01.2012 – 30.11.2012 și 3054,45 lei facturi penalități pentru perioada 29.02._14, cu acordarea penalităților de întârziere în continuare, în valoare de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, de la 29.02.2012 la data plății efective a debitului.
În motivare, s-a arătat că în conformitate cu Legea 325/2006, serviciul public de alimentare cu energie termică centralizat face parte din sfera serviciilor comunitare de utilități publice și cuprinde totalitatea activităților privind producerea, transportul, distribuirea furnizarea energiei. Prin HCL nr. 274/2011, Consiliul Local al Municipiului Iași a hotărât încetarea contractului de concesiune a sistemului public de transport și distribuție în sistem centralizat. Contractul încheiat cu CET Iași a fost reziliat cu începere din 21.10.2011. Operatorul serviciului are obligația asigurării continuității serviciului public de alimentare cu energie termică, pe o perioadă determinată, dar nu mai mult de 12 luni. UAT este titulara licenței de producere a energiei electrice și de producere a energiei termice.
Astfel, M. Iași a fost operatorul serviciului public de producere, transport, distribuire energie termică în sistem centralizat,în perioada decembrie 2011- noiembrie 2012, contractul cu . S.A fiind semnat abia la data de 17.12.2012. Mai subliniază reclamantul că prin art.. 38 din legea 325/2006 au fost stabilite obligațiile utilizatorilor, printre care se numără achitarea la timp a facturilor și plata eventualelor penalități de întârziere. Penalitățile au fost calculate în acord cu prevederile art. 42 alin. 10 din legea 51/2006 și sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, de 0,04% pe zi de întârziere.
Pârâta deține spațiul din Iași, ., .>
Se invocă în drept art. 1165 Cod civil, 30 din OUG 80/2013, legea 273/2006, legea 51/2006 . Reclamantul a solicitat de asemenea și judecarea cauzei în lipsă.
Au fost anexate cererii: proces verbal de informare mediere, licența pentru producerea energiei termice, deciziile din 2011 și 2012 de acordare a licenței, contract de servicii octombrie 2011 semnat de municipiul Iași și Dalkia, actul adițional din februarie 2012, HCL de aprobare a încetării concesiunii a serviciului public de producere, transport și distribuție a energiei termice și preluarea lui în gestiune directă, convenția cadru pe care este întemeiată acțiunea, semnată la data de 13.04.2011 ( anterior intrării în vigoare a noului cod) între pârâtă și CET Iași, înștiințare pârâtă, componență sold clienți, mod calcul penalități, copie facturi fiscale aferente perioadei februarie 2012- august 2014, separat pentru debite și penalități.
Deși legal citată pârâta nu s-a prezenta în instanță și nici nu a formulat întâmpinare în procedura prealabilă.
La primul termen de judecată fixat în prezenta cauză, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și a reținut cererea spre competentă soluționare. Pronunțarea a fost amânată pentru o perioadă de 7 zile.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
La data de 19.01.2011,, între furnizorul inițial de energie termică (CET Iași) și pârâta din prezenta cauză, s-a încheiat contractul de furnizare energie termică, CET figurând în calitate de prestator servicii, iar pârâta în calitate de beneficiar ( fila 15 dosar).
Convenția a fost încheiată pe o durată nedeterminată, fiind semnată de ambele părți; Obiectul acesteia a fost reprezentat de repartizarea cotei părți din consumul total de energie termică, înregistrat de grupul de contoare, precum și reglementarea raporturilor furnizor-beneficiar individual privind furnizarea, condițiile de consum și plata energiei termice puse la dispoziție.
În cap VI din contract au fost stabilite modalitățile de facturare și plată. Astfel, contravaloarea energiei furnizate se încasează pe bază de factură, emisă în conformitate cu legislația fiscală în materie. Facturile și documentele de plată se transmit la adresa indicată de furnizor. Factura trebuie să aibă conținutul minim descris de art. 13 contract, iar termenul de scadență este de 15 zile calendaristice de la emiterea facturilor fiscale. Furnizorul practică tarifele în vigoare, iar orice modificare a acestora este adusă la cunoștința utilizatorului în minimum 15 zile înainte de începerea perioadei de facturare sau în termen de 3 zile de la aprobarea noului tarif.
Potrivit art. 23 contract, pentru neexecutarea în tot sau în parte a obligațiilor contractuale, prestatorul este îndreptățit la perceperea penalităților de întârziere, de la prima zi a scadenței la data plății efective, fără a putea depăși valoarea debitului principal. Cuantumul penalităților de întârziere – este potrivit contractului, egal cu dobânda datorată pentru neachitarea la termen a obligațiilor către bugetul de stat.
Contractul a fost asumat pe bază de semnătură de ambele părți și nu a fost denunțat până la momentul pronunțării, pârâta neinvocând excepția de neexecutare sau alte probleme ce țin de îndeplinirea obligațiilor reclamantului, în calitate de prestator.
La data de 1.12.2011, între CET Iași și M. Iași, în baza Hotărârii de Consiliu Local ( privind preluarea serviciului de furnizare de UAT), a intervenit un contract de cesiune drepturi, M. Iași urmând asigura, în baza licenței de care beneficiază, a mențiunilor din HCL și a legii continuitatea serviciului de furnizare agent termic și, în mod corespunzător de încasare a contravalorii prestării acestui serviciu. În acest sens, au fost emise facturi fiscale pentru sumele devenite scadente ulterior momentului cesiunii, facturate cu titlul de debit respectiv pentru segmentul temporal 31.01.2012 – 30.11.2012, ( limita maximă până la care M. Iași a asigurat gestiunea sistemului de furnizare energie termică, din decembrie 2012, continuitatea serviciului fiind asigurată prin operatorul Dalkia). Pe de altă parte, în privința penalităților reclamantul a înțeles să le pretindă pentru toată perioada subsecventă, până la introducerea cererii și în continuare, până la data achitării efective a debitelor la care au fost raportate.
Rezultă așadar că în prezenta cauză reclamantul se prevalează de un caz de răspundere civilă contractuală, în baza unui contract cadru semnat în ianuarie 2011. Cu privire la legea de drept material ( substanțial) aplicabilă, fiind vorba de efecte ce se produc, ale unui contract încheiat sub vechea lege, se va reține aplicarea acesteia.
În drept, sunt incidente prevederile art. 969 cod civil potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, precum și ale art. 1073 Cod civil conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.
Instanța reține că în speță sunt incidente și prevederile art. 1169 din vechiul Cod civil, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, astfel că reclamantul care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.
Potrivit art. 662 Cod procedură civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Instanța va nota existența unui contract valabil încheiat,în care sunt stabilite condițiile răspunderii, clauza penală, termenele de plată, emiterea unor facturi fiscale conforme cu setul mențiunilor pe care trebuie să le cuprindă ( date de identificare părți, perioada pentru care a fost emisă factura, termenul de plată, locul de furnizare, serviciul prestat, cantitatea consumată, valoarea în lei a acesteia, restanțe anterioare, mențiunea perceperii penalităților).
Se va reține deopotrivă și atitudinea procesuală a pârâtei, care nu a contestat sub nici un aspect încheierea contractului prestarea obligațiilor de către furnizor, nu a invocat excepția de neexecutare și nu a realizat dovada plăților.
Urmărind facturile fiscale depuse, se poate constata că ele vizează unul și același loc de consum și individualizează cantitatea de energie consumată, pe care o cuantifică în lei, în funcție de tarifele agreate de părți.
Pe cale de consecință, instanța va reține îndeplinirea condițiilor răspunderii civile contractuale, reclamanta dovedind cadrul legal de percepere, iar pârâta nereușind să probeze îndeplinirea corectă a obligațiilor sau existența unor cauze exoneratoare de răspundere. Instanța va admite capătul principal de cerere referitor la acordarea debitului neachitat, pentru facturile emise în perioada 31.01.2012 – 30.11.2012,în cuantum de 8365,36 lei facturi utilități energie termică, reținând îndeplinirea tuturor condițiilor de angajare a răspunderii civile contractuale.
Raportat la cel de-al doilea capăt de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente prețului serviciilor, față de prevederile art.23 convenție, instanța reține că furnizorul are dreptul să aplice penalități, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, în cazul neachitării facturilor în termenul de scadență, începând cu prima zi după data scadenței, în acord cu prevederile art..42 alin.10 din Legea nr.51/2006.
Rezultă așadar că părțile au procedat, la momentul încheierii contractului, la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate, inserându-se astfel o clauză penală în accepțiunea art. 1066 Codul civil. Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiile angajării răspunderii civile contractuale constând în vina debitorului, existența unui prejudiciu și punerea în întârziere a debitorului.
Cum primele două condiții au fost analizate în momentul stabilirii obligației pârâtei, de plată a contravalorii facturilor emise în perioada 31.01.2012 – 30.11.2012, instanța reține incidența dispozițiilor art. 1079 alin. 2 din Codul civil, pârâta fiind de drept în întârziere întrucât au contractat expres că furnizorul are dreptul să aplice penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, în cazul neachitării facturilor în termenul de scadență. Mai mult, prin însăși natura contractului debitorul este de drept în întârziere.
Creanța cu privire la acest capăt de cerere apare ca fiind exigibilă și prin depășirea termenului de plată a facturilor privind facturarea penalităților de întârziere la plata facturilor de energie termică
Instanța constată că prin cerere introductivă, reclamantul a cerut un cuantum individualizat al penalităților de întârziere de la 29.02._14, iar la capătul imediat următor de cerere a precizat că dorește acordarea în continuare a penalităților, în cuantum de 0.04% de la data de 29.02.2012 până la achitarea integrală a debitului. Or, instanța va lua în considerare cuantumul penalităților calculate potrivit contractului pentru perioada delimitată de reclamantă și va acorda în continuare penalități de întârziere doar pentru perioada imediat următoare dela1.09.2014 la data plății, fără depășirea cuantumului debitului principal, neputând fi pretinse penalități de două ori, pentru recuperarea prejudiciului aferent aceleiași perioade de prestare servicii.
Cercetând facturile fiscale emise pentru debite și penalități, prevederile contractuale referitoare la modul de percepere a penalităților și perioadele de timp pentru care au fost efectuate calcule, instanța apreciază că reclamanta a efectuat un calcul corect al penalităților de întârziere, aplicând un coeficient de penalizare prevăzut de legile în vigoare la momentul emiterii facturilor, respectiv de 0,04 %.
În acest context, se va proceda și la admiterea în parte ( cu distincția anterior realizată), a capătului de cerere referitor la penalități, pârâta urmând a fi obligată la plata sumei de 3054,45 lei facturi penalități pentru perioada 29.02._14, cu acordarea penalităților de întârziere în continuare, în valoare de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, fără depășirea cuantumului debitului principal, de la 1.09.2014 la data plății efective a debitului.
În considerarea tuturor argumentelor anterior expuse, instanța va admite în parte cerere și va obliga asociația reclamantă la plata sumei de_,81 lei reprezentând: 8365,36 lei facturi utilități energie termică pentru perioada 31.01.2012 – 30.11.2012 și 3054,45 lei facturi penalități pentru perioada 29.02._14, cu acordarea penalităților de întârziere în continuare, în valoare de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, fără depășirea cuantumului debitului principal, de la 1.09.2014 la data plății efective a debitului.
Se va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. Iași, cu sediul în Iași, . și Sfânt nr.11, prin reprezentant legal Primarul Municipiului Iași, N. G., în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE L. PT TĂTĂRAȘI ., C._-_, cu sediul în Iași, ., ., Iași.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de_,81 lei reprezentând: 8365,36 lei facturi utilități energie termică pentru perioada 31.01.2012 – 30.11.2012 și 3054,45 lei facturi penalități pentru perioada 29.02._14, cu acordarea penalităților de întârziere în continuare, în valoare de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, fără depășirea cuantumului debitului principal, de la 1.09.2014 la data plății efective a debitului.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 18 februarie 2015, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex, 2 aprilie 2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2922/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2362/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
