Sechestru asigurător. Sentința nr. 1513/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1513/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 42557/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința din camera de consiliu de la 04 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier D.-G. M.
SENTINȚA NR. 1513/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant U. M. I. și pe pârât S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect sechestru asigurător constatare încetare de drept.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 04 decembrie 2014 reclamantul U. M. I. în contradictoriu cu pârâta S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICEa solicitat instanței constatarea încetării de drept a măsurii sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța procurorului de pe lângă Tribunalul B. emisă în dosarul 369/2011 la data de 06 iunie 2011, aplicat prin procesul verbal din 07.06.2011 și menținut prin ordonanța P. procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul B. la 18.12.2012 asupra următoarelor bunuri: autoutilitarei Bc autotractor marca Volvo 420 NH 12N nr. înmatriculare_ ; autoutilitarei Bc autotractor marca Volvo 420 NH 12N nr. înmatriculare_ ; Semiremorcă Da basculantă marca Samro_ nr. înmatriculare_ ;Semiremorcă Da basculantă marca Trailor SZZ 3CB nr. înmatriculare_ .
În motivarea cererii s-a arătat în esență următoarele: bunurile pentru care s-a aplicat măsura sechestrului asigurător, fostă proprietate IF U. P., sunt și erau la data aplicării sechestrului proprietatea reclamantului conform contractului de vânzare cumpărare 2434/04.06.2010 și facturii 50/27.05.2010 în prezent fiind în custodia numitei U. I..
Măsura sechestrului s-a dispus ca urmare a începerii urmăririi penale în privința numiților U. P. și I. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz de încredere și înșelăciune în cadrul dosarului penal 369/P72011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. în vedere asigurării recuperării prejudiciului cauzat Ministerului Finanțelor Publice ca urmare a eludării măsurii de confiscare dispuse prin două procese verbal de sancționare contravențională întocmite de Garda Financiară Secția B..
Cercetarea penală s-a finalizat prin soluția de scoatere de sub urmărire penală prin ordonanța procurorului 369/18.10.2011 prin care s-a dispus menținerea măsurii sechestrului asigurator asupra celor 4 bunuri, în condițiile art. 245 alin. 1 lit. c Cod procedură penală.
Conform art. 245 alin. 1 lit. c Cod procedură penală măsura se menține pe durata a 30 zile de la data comunicării ordonanței, interval de timp în care persoana vătămată are posibilitatea să facă demersurile pe cale civilă pentru repararea pagubei.
Garda Financiară în termen legal a promovat acțiune la instanța civilă având ca obiect anularea actelor de dobândire a bunurilor de către reclamant și restituirea celor 4 mijloace de transport acțiunea formând obiectul dosarului nr._/245/2011, în care s-a pronunțat irevocabil Tribunalul Iași prin decizia civilă nr. 601/13.03.2013, în sensul respingerii acțiunii promovate .
Din interpretarea art. 315 alin 2 lit. a Cod procedură penală, fostul art. 245 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, coroborat cu art. 956 alin 2 Cod procedură penală, rezultă că în măsura în care a fost promovată acțiunea civilă pentru recuperarea pagubei în termenul legal măsura sechestrului s-a prelungit de drept până la soluționarea acțiunii civile și în aceste condiții devin aplicabile dispozițiile legii civile privind măsura sechestrului.
Reclamantul a mai arătat că a formulat o cerere de ridicare a sechestrului asigurator în temeiul dispozițiilor art. 956 alin. 2 Cod procedură civilă, cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._/245/2014, în care prin încheierea din data de 05 august 2014 s-a constata că nu Garda Financiară este instituția abilitată să formuleze acțiune civilă, apreciindu-se că persoana vătămată în cadrul procesului penal este S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - căruia nu i se comunicase soluția pronunțată de organele de urmărire penală, iar termenul de 30 de zile în care persoana vătămată poate proceda la sesizare instanței civile nu a început să curgă.
În temeiul considerentelor încheierii din 05.08.2014 a solicitat Parchetului de pe lângă Tribunalul B. prin adresa nr. 106/05.09.2014 să procedeze la comunicarea de urgență a ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din 18.11.2011 către Ministerul Finanțelor Publice. Prin adresa de răspuns nr. 369/P/2011 din 17.09.2014 P. de pe lângă tribunalul B. a comunicat că a procedat la transmiterea către Direcția regională a Finanțelor Publice Iași a ordonanței din 18.10.2011, înaintând și dovada de comunicare din 12.09.2014. Prin adresa nr. 126/15.10.2014 s-a solicitat Direcției regionale a Finanțelor Publice Iași să comunice dacă s-a demarat acțiune civilă pentru recuperarea debitului, răspunsul negativ fiind primit prin adresa nr._/_.
Reclamantul a mai arătat că a formulat cereri de ridicare a sechestrului, respectiv de constatare a încetării de drept a sechestrului la P. de pe lângă Tribunalul B. și IPJ B., aceste instituții îndrumându-l către instanța civilă, în contextul în care bunurile sunt sigilate, iar ruperea sigiliilor și ridicarea bunurilor constituie infracțiune.
În drept s-au invocat prevederile art. 194, art. 951, art. 956 alin. 2, art. 955 Cod procedură civilă, art. 315 alin. 2 lit. a Cod procedură penală și art. 245 alin. 1 lit. c Vechiul cod de procedură penală.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate cererii Ordonanța de luare a măsurii sechestrului asigurator din 06 iunie 2011 în dosarul 369/P/2011, Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicare sancțiune cu caracter administrativ din 18.10.2011 în dosarul 369/P/2011, proces verbal de aplicare sechestru asigurator din 07 iunie 2011, decizia civilă nr. 601/13.03.2013 a Tribunalului Iași, contract de vânzare cumpărare auto 2434/04.06.2010, factură fiscală 50/27.05.2010, Ordonanță 833/II72 de respingere a plângerii din 06.08.2013, adresa_/29.11.2011 a IPJ B., adresa_/11.02.2014 a IPJ B., încheierea din 05.08.2014 pronunțată în dosarul nr._/245/2014, adresa nr. 106/05.09.2014, adresa de răspuns nr. 369/P/2011, dovada comunicării soluției aferente dosarului nr. 369/P/2011 din 09.09.2014, adresa nr. 126/15.10.2014, adresa de răspuns nr._/11.11.2014.
Cererea a fost legal timbrată cu 100 lei taxă timbru (fila 9 dosar).
Cererea a fost formulată, semnată și susținută de mandatar avocat O. C. în baza împuternicirii ./_/2014 – fila 10 dosar.
Fiindu-i legal comunicată cererea de chemare în judecată intimatul Ministerul Finanțelor Publice, prin mandatar DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ a FINANȚELOR PUBLICE IAȘI – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca netemeinică și nelegală. S-a susținut că soluțiile date de P. de pe lângă tribunalul B., în dosarul nr. 369/P/2011 nu au fost comunicate până la această dată părții vătămate Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice și nici ANAF București, iar adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul B. din 09.09.2014, însoțită de ordonanța nr. 369/P/2011 din 18.10.2011 nu constituie un act de comunicare în condițiile Codului de procedură penală, fiind comunicată la solicitarea reclamantului. Ordonanța a fost comunicată DGRFP Iași și nu statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, DGRFP Iași putând reprezenta interesele satului român doar în baza mandatelor de reprezentare transmise acestei instituții. Pârâta a mai susținut că, statul român a fost în imposibilitatea de a formula acțiune civilă pentru recuperarea bunurilor confiscate, nefiind parte în dosarele care s-au aflat pe rolul instanțelor de judecată, singurul act de procedură comunicat fiind cererea ce face obiectul acestei cauze. Pârâta a descris pe larg modalitatea în care s-a dispus instituirea sechestrului, concluzionând că bunurile confiscate au intrat de drept în patrimoniul Statului ca urmare a proceselor verbale de contravenție . nr._/09.01.2010 și nr._/06.01.2010, definitive și irevocabile prin Decizia nr. 865/25.05.2011 a tribunalului Cluj, dar nu și în fapt, datorită sustragerii contravenienților de la îndeplinirea acestei măsuri.
Au fost anexate în copie mandatul Ministerului Finanțelor Publice nr._/11.12.2014 și adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul B. din 09.09.2014 prin care a comunicat DGRFP Iași Ordonanța nr. 369/P/2011 din 18.10.2011.
In baza art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările cauzei, prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
În fapt, procesele verbale de contravenție . nr._/09.01.2010 și nr._/06.01.2010, întocmite de Garda Financiară Secția B., definitive și irevocabile prin Decizia nr. 865/25.05.2011 a Tribunalului Cluj s-a dispus măsura complementară a confiscării mijloacelor de transport ce fac obiectul cererii de față.
Întrucât în luna mai 2010 U. P. a transferat proprietatea asupra celor 4 bunuri către reclamantul din cauza de față, organele de urmărire penală s-au sesizat cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz de încredere și înșelăciune în privința numiților U. P. și U. I., fiind constituit dosarul penal 369/_ al Parchetului de pe lângă Tribunalul B..
În cadrul acestui dosar penal prin Ordonanța nr. 369/P/2011 din 06.06.2011 s-a dispus măsura sechestrului asigurator asupra celor 4 bunuri mobile, reținându-se caracterul necesar al măsurii pentru asigurarea reparării prejudiciului cauzat MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE ca urmare a eludării măsurii confiscării dispuse prin cele două procese verbale.
Prin Ordonanța din 18.10.2011 s-a dispus scoaterea de urmărire penală a celor doi învinuiți cercetați sub aspectul săvârșirii faptei de abuz de încredere și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, constând în amendă în cuantum de 300 lei și scoaterea de sub urmărire penală a celor doi învinuiți sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune pentru lipsa unui element constitutiv al infracțiunii.
Din Ordonanța nr. 833/II/2 din 06.08.2013 rezultă că U. P. și I. dar și reclamantul din cauza de față U. M. I. au formulat plângere împotriva acestei soluții și au contestat inclusiv măsura sechestrului asigurator în fața instanței penale în temeiul dispozițiilor art. 278¹ Vechiul Cod de procedură penală.
În soluționarea plângerii instanța penală, prin sentința penală nr. 858/08.04.2013 a Judecătoriei B. a respins plângerile formulate de petenții U. M. I. și U. P., fiind admisă numai plângerea formulată de U. I. față de care s-a dispus schimbarea temeiului juridic al scoaterii de sub urmărire penală.
Garda Financiară B. a formulat acțiunea având ca obiect anularea contractelor de vânzare cumpărare prin care reclamantul din cauza de față a dobândit proprietate asupra bunurilor mobile, acțiunea fiind respinsă la data de 13.03.2013 prin decizia civilă nr. 601/13.30.2013 a Tribunalului Iași ca fiind introdusă de o persoană fără calitatea procesual activă.
Ca urmare a soluției pronunțate de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2014 la data de 05.08.2014 reclamantul, prin mandatar avocat a solicitat organului de urmărire penală parchetul de pe lângă tribunalul B. să procedeze la comunicarea de urgență a ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din 18.11.2011 către Ministerul Finanțelor Publice. Prin adresa de răspuns nr. 369/P/2011 din 17.09.2014 P. de pe lângă Tribunalul B. a comunicat că a procedat la transmiterea către Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași a ordonanței din 18.10.2011, înaintând și dovada de comunicare din 12.09.2014. Prin adresa nr. 126/15.10.2014, reclamantul a solicitat Direcției regionale a Finanțelor Publice Iași să comunice dacă s-a demarat acțiune civilă pentru recuperarea debitului, răspunsul negativ fiind formulat de această instituție prin adresa nr._/_.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiune pe dispozițiile art. 955 Cod procedură civilă, potrivit căruia „nedepunerea cauțiunii în termenul fixat de instanță atrage desființarea de drept a sechestrului asigurator. Aceasta se constată prin încheiere definitivă, dată fără citarea părților”, raport la art. 315 alin. 2 lit. a Noul Cod de procedură penală, conform căruia „Ordonanța de clasare cuprinde mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), precum și dispoziții privind: a) ridicarea sau menținerea măsurilor asigurătorii; aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției;” . Art. 315 alin. 2 lit. a Noul cod de procedură penală este corespondentul art. 245 alin. 1 lit. c din Vechiul Cod de procedură penală, conform căruia „(1)Prin ordonanța de încetare a urmăririi penale se dispune totodată asupra(…)c) masurilor asiguratorii privind reparațiile civile si a restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunii. În cazul in care s-a dispus menținerea masurilor asiguratorii privind reparațiile civile, aceste măsuri se vor considera desființate, daca persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile in termen de 30 de zile de la comunicarea încetării urmăririi penale”.
Analizând situația de fapt reținută la textele de lege anterior redate, instanța apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art. 955 Cod procedură civilă, dispunând în acest context judecarea cauzei cu citarea părților și urmând a pronunța o hotărâre supusă apelului, ce poate fi exercitat în termenul general de 30 de zile.
În raport de dispozițiile art. 13 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, potrivit căruia „Legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate și măsurilor dispuse, de la . și până în momentul ieșirii din vigoare, cu excepția situațiilor prevăzute în dispozițiile tranzitorii.”, instanța reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 315 alin. 1 lit. a din noua lege procesual penală.
Conform dispozițiilor art. 315 alin. 2 lit. a Noul Cod de procedură penală, efectul extinctiv al măsurii asigurătorii se produce de drept, la expirarea celor 30 zile de la comunicarea soluției către persoana vătămată dacă în acest interval de timp cel vătămat nu a introdus o acțiune civilă în despăgubire la instanța civilă.
Numai introducerea acțiunii în despăgubire la instanța civilă poate transla problema măsurilor asigurătorii dispuse în procesul penal, în zona de aplicare a art. 956 Cod procedură civilă, aplicarea acestui text urmând să fie făcută pe cale de interpretare, asimilând instanța civilă care judecă procesul în despăgubire „instanței care a încuviințat măsura”.
În caz contrar însă, respectiv în caz de neintroducere a acțiunii în despăgubire în termenul de 30 zile de la comunicarea soluției de netrimitere în judecată persoanei vătămate, măsura încetează de drept la finele acestui interval.
Pentru a costata dacă a intervenit încetarea de drept a măsurii sechestrului asigurator instanța trebuie să analizeze dacă în termenul de 30 de zile de la comunicarea soluției către persoana vătămată, aceasta a formulat acțiune în despăgubire.
Din analiza acestor înscrisuri instanța reține că soluția de netrimitere în judecată a fost comunicată persoanei vătămate la data de 09.09.2014. Analizând modalitatea de comunicare a soluției de netrimitere în judecată instanța reține că aceasta respectă dispozițiile legale, neavând importanță dacă soluția a fost comunicată din oficiu de către organul de urmărire penală sau la solicitarea persoanei interesate. Potrivit art. 264 Cod procedură penală comunicarea actelor de procedură se face respectând procedura comunicării citațiilor prevăzută de dispozițiile art. 260 și urm. Cod procedură penală. Astfel potrivit art. 260 alin. 6 Cod procedură penală „Citația destinată unei instituții sau autorități publice ori altei persoane juridice se predă la registratură sau funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței. Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător.”Așa cum rezultă din mențiunile făcute pe dovada de primire aflată în copie la fila 33 dosar, soluția aferentă dosarului nr. 369/P/2011 a fost predată funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței, din cadrul DIRECȚIEI REGIONALE A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI la data de 12 septembrie 2014, fiind aplicată și ștampila instituției.
În temeiul dispozițiilor art. 13 alin. 2 HG 34/2009, art. 1 și art. 13 alin. 1 HG 520/2013, instanța reține că DIRECȚIA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI este reprezentantul în teritoriu al Statului R., în prezenta cauză răspunzând în numele Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice. Din adresa de răspuns înregistrată sub nr._/11.11.2014 instanța reține că Ordonanța procurorului de pe lângă Tribunalul B. emisă în dosarul 369/2011 la data de 06 iunie 2011, comunicată la data de 12.09.2014 a fost repartizată spre competentă rezolvare Administrației Județene a Finanțelor Publice B., instituție aflată în subordonarea DIRECȚIEI REGIONALE A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, fără ca aceste instituții să invoce lipsa mandatului.
Analizând adresa de răspuns, anexat la fila 36, înregistrată sub nr._/11.11.2014, instanța reține că AJFP B., căreia i s-a repartizat Ordonanța procurorului de pe lângă Tribunalul B. emisă în dosarul 369/2011 la data de 06 iunie 2011 și menținut prin ordonanța P. procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul B. la 18.12.2012 nu a demarat acțiune civilă în despăgubiri la instanța civilă.
În raport de cererea cu care a fost investită – constatarea încetării de drept a măsurii sechestrului asigurator, instanța apreciază că nu poate analiza apărările formulate de pârâtă privitoare la măsura confiscării bunurilor, măsură care deși a fost dispusă, nu a fost și pusă în aplicare.
Față de cele reținute, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 315 alin. 1 lit. a Cod procedură civilă, respectiv persoana vătămată nu a introdus acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției de scoatere de sub urmărire penală, astfel încât măsura sechestrului este desființată de drept.
Pentru motivele expuse, cererea de constatare încetare de drept a măsurii sechestrului asigurator instituit prin ordonanța de luare a măsurii sechestrului asigurator mobiliar nr. 369/P/2011 din 06.06.2011 și menținut prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ nr. 369/P/2011 din 18 octombrie 2011 este întemeiată și urmează să fie admisă de instanță.
Față de dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă și de principiul disponibilității, instanța va lua act că nu au fost solicitate, de către părți, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulata de reclamantul U. M. I., domiciliat în Iași . . ., județul Iași și domiciliul indicat pentru comunicarea actelor de procedură la Societatea de avocați N. M. – O. C., cu sediul în Iași, ., parter, județul Iași, în contradictoriu cu S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București ., sector 5.
Constată încetarea de drept a măsurii sechestrului asigurator instituit prin ordonanța de luare a măsurii sechestrului asigurator mobiliar nr. 369/P/2011 din 06.06.2011 și menținut prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ nr. 369/P/2011 din 18 octombrie 2011.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. În cazul exercitării căii de atac, cererea va fi depusă la Judecătoria Iași.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din 04 februarie 2015.
Președinte, Grefier,
N. MihaelaMihai D.-G.
Red./tehnored. M.N./ M.D.G.
4ex. / 26.02.2015
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1283/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1498/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
