Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 1319/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1319/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 1319/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 1319/2015
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. D. B.
Grefier C. M. R.
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant C. M. I. PRIN MANDATAR G. L.- AVOCA, reclamant C. M. I. și pe pârât C. A., având ca obiect stabilire program vizitare minor .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședință publică din data de 13.01.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta încheiere, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 20.01.2015, apoi pentru azi, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 27.05.2014, sub nr._, reclamantul C. M. I., având CNP:_, domiciliat în sat Ciurbești, ., nr. 42, ., prin mandatar avocat G. L. din cadrul Cabinetului de Avocat „G. L.”, cu sediul în municipiul Iași, .. 33, ., ..003 a chemat în judecată pe pârâta C. A. (fostă C.), domiciliată în mun. Iași, ., ., . pe baza probelor ce se vor administra, instanța să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să modifice decizia civilă nr. 230/22 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2012 în sensul încuviințării ca reclamantul să aibă legături personale cu fiica sa, minora C. I. R..
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicită și plata cheltuielilor de judecată, în cazul neînțelegerii părților cu privire la modul de desfășurare al programului de vizitare.
În motivare, reclamantul arată că a fost căsătorit cu pârâta până la pronunțarea sentinței civile nr._/4.10.2012 în dosarul nr._/245/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Iași, sentință prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei, exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minora rezultată din căsătorie, C. I. R., născută la data de 24.02.2011, cu stabilirea locuinței minorei la mamă, stabilirea unei pensii de întreținere și stabilirea unui program de vizită pentru reclamant, program care includea o zi, alternativ, sâmbăta între orele 10-13 și duminica în intervalul 13-19 în fiecare week-end și prima zi de C. între orele 10-13 și a doua zi de P. între orele 13-19.
Ulterior, ca urmare a apelului declarat de către pârâtă programul de vizită a fost modificat prin decizia civilă nr. 230/22.04.2013 a Tribunalului Iași, instanța, ținând cont de vârsta fragedă a minorei a stabilit ca vizitele să se realizeze la locuința mamei în al doilea și al patrulea week-end în intervalul 10-13 și în a doua zi de P. între orele 10-13.
În continuare se arată instanței că în perioada de după stabilirea programului de vizitare și până în prezent, reclamantul a respectat programul stabilit, între tată și minoră dezvoltându-se relații puternice de afecțiune, periclitate însă de locul în care acesta trebuie să se desfășoare deoarece în lipsa acordului fostei soții reclamantul este obligat să părăsească locuința acesteia.
În virtutea principiului interesului superior al copilului precum și al dreptului oricăruia dintre părinți ca, ulterior desfacerii căsătoriei, să sesizeze instanța de tutelă cu o cerere prin care să solicite schimbarea măsurilor luate cu privire la copil, printr-o hotărâre anterioară, având în vedere conținutul dreptului de avea legături personale cu minora, vârsta acesteia, reclamantul a propus un program de vizită considerat adecvat, cu petrecerea acestuia la locuința reclamantului, precum și includerea unor conversații telefonice sau prin intermediul internetului între minoră și tatăl său.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 403 și art. 506 raportat la art. 496, alin. 5, art. 401 Cod civil, art. 14-15 din Legea nr. 272/2004, art. 451-454 Cod de procedură civilă.
În dovedire, au fost anexate următoarele înscrisuri: copie carte de identitate reclamant (f. 8), copie sentința civilă nr._/04.10.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2012 (f. 9-10), copie decizia civilă nr. 230/22.04.2013 pronunțată de către Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2012 (f. 11-12), proces-verbal de recepție nr._/17.09.2010 (f. 13-15).
A fost solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri, anchetă socială și proba testimonială cu martorul C. R.-A..
În termen legal, la data de 16.06.2014, pârâta C. A. a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii introductive ca nefondată precum și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâta arată că prin sentința civilă nr. 230/22.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2012 s-a stabilit locuința minorei C. R. I. la domiciliul mamei cu următorul program de vizită: în al doilea și al patrulea week- end, duminica între orele 10-13 și a doua zi de P. între orele 10-13.
La stabilirea acestui program de vizită instanța a avut în vedere vârsta mică a minorei, degradarea relației dintre părți, declarațiile martorilor care conturează caracterul agresiv al reclamantului față de pârâtă.
De asemenea, numita C. A. arată că deși ea a respectat întocmai cele dispuse de către instanță, reclamantul a dat dovadă de iresponsabilitate și de neglijență față de copil întrucât nu a plătit la timp pensia de întreținere stabilită în favoarea minorei - în acest sens existând o plângere penală înregistrată la Secția V Iași - dosar nr._/2014, pentru infracțiunea de „abandon de familie”.
În același sens, pârâta arată că s-ar impune respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată și datorită acțiunilor intreprinse de către reclamant, acțiuni ce au fost percepute ca fiind agresive și premeditate. Astfel, pârâta învederează un incident petrecut într-un centru comercial din Iași când aceasta a ieșit împreună cu fostul soț să o plimbe pe minoră insă datorită unei întâlniri ocazionale între aceștia și rudele reclamantului, pârâta fost nevoită să iasă din clădire cu ajutorul organelor de intervenție.
Pârâta apreciază că o soluție în favoarea solicitărilor reclamantului nu ar fi în interesul superior al copilului întrucât ar periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a acestuia, reclamantul locuind în condiții improprii, în aceeași casă cu bunicii paterni și familia fratelui său.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a purta discuții prin intermediul telefonului sau al internetului cu fiica sa, pârâta arată că nu deține mijloace tehnice în acest sens.
În drept, au fost învocate prevederile art. 205 Cod de procedură civilă.
În dovedire a fost solicitată proba cu interogatoriul reclamantului, proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul C. A..
La dosar au fost atașate: copie carte de identitate pârâtă (f. 26), copie certificat de naștere al minorei C. I. R. (f. 27), copie răspuns petiție (f. 28).
La data de 4.08.2014 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care și-a reluat cele expuse în cererea de chemare în judecată și a învederat că episodul din data de 17.12.2013 este unul singular în care pârâta a fost cea care și-a facut o greșită impresie asupra situației de fapt.
În legătură cu plata obligației de întreținere, acesta arată că a fost achitată lunar, prin remiterea banilor pârâtei, cu ocazia desfășurării programului de vizită. Ulterior, pentru a nu exista neînțelegeri, reclamantul a decis să trimită lunar banii prin mandat poștal.
În continuare, reclamantul învederează instanței că pârâta locuiește într-un apartament cu 3 camere, împreună cu alte 6 persoane și că deși nu este de acord cu râmănerea minorei peste noapte la domiciliul tatălui, aceasta o lasă singură, fără supraveghere la străbunicii materni, care locuiesc într- o comună din județul V..
Raportat la programul de vizită indicat de către pârâta, reclamantul învederează instanței faptul că nu este de acord cu acesta întrucât ar însemna ca vizitele să se desfășoare la domiciliul mamei, ceea ce nu ar dori.
Au fost anexate răspunsului la întâmpinare următoarele: copii mandate poștale (f. 35-39), copii bonuri fiscale (f. 40), fotografii locuința reclamantului (f. 72-79).
La termenul din data de 18.11.2014, instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu, proba testimonială cu un martor și proba cu ancheta socială.
La termenul din data de 13.01.2015 au fost depuse de către pârâtă 2 adeverințe.
După închiderea dezbaterilor, atât reclamantul cât și pârâta au depus note de concluzii scrise prin care au fost reiterate solicitările cuprinse în cererea de chemare în judecată, respectiv în întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următaorele:
În fapt, partile au fost casatorite iar prin sentința civila nr._/4.10.2012 în dosarul nr._/245/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Iași s-a dispus desfacerea casatoriei. Din relatia partilor a rezultat minora C. I. R., nascuta la data de 24.02.2011 cu privire la care instanța a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de părinți, stabilind locuința acesteia la domiciliul mamei.
Prin aceeași hotărâre s-a stabilit în favoarea tatălui următorul program de vizită: în primul și al treilea weekend, sâmbăta, între orele 10-13; în al doilea și al patrulea weekend, duminica, între orele 13-19; în prima zi de C., între orele 10-13; în a doua zi de Paști, între orele 13-19.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel numita C. A., cu privire la programul de vizitare a minorei și lipsa unor precizări referitoare la locul de vizitare a acesteia. Instanța de control, ținând cont de vârsta fragedă a copilului care la acel moment avea 1 an și 8 luni, aspect față de care era necesar să se respecte un anumit program de odihnă și de alimentație, a stabilit ca program de vizitare a minorei al doilea și al patrulea weekend în ziua de duminică între orele 10-13 în a doua zi de Paști între aceleași ore la domiciliul reclamantei.
In prezenta cauza, din probatoriul administrat, respectiv declarațiile martorilor rezultă că deși relația dintre părți s-a deteriorat, ambii parinti sunt preocupati de cresterea si dezvoltarea armonioasa a minorei.
Astfel, susținerea pârâtei potrivit căreia reclamantul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abandon de familie deoarece nu și-a achitat obligația de intreținere a fiicei sale în timp util nu poate fi reținută de către instanță atâta vreme cât nu există o hotărâre care să stabilească aceasta cu autoritate de lucru judecat, din copia răspunsului primit de la Secția V-a de poliție Iași rezultând faptul că dosarul este încă în lucru.
Mai mult decât atât, conceptul de autoritate părintească pe care, ca regulă ambii părinți au dreptul să o exercite presupune existența distinctă a mai multor drepturi precum: dreptul și obligația de a crește copilul, dreptul și obligația de a asigura întreținerea copilului, dreptul de a avea legături personale cu acesta, etc. Astfel, neîndeplinirea unei obligații de către un părinte nu înseamnă lipsirea automată a acestuia de un anume drept.
În sprijinul acestei concluzii stă și principiul interesului superior al copilului consacrat atât de Codul civil cât și de art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, potrivit căruia „principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului”.
În ceea ce privește susținerea pârâtei conform căreia reclamantul ar avea o atitudine violență față de fosta soție nu este un argument de natură a conduce la concluzia că timpul petrecut de către minoră cu tatăl său ar putea să îi pericliteze creșterea și dezvoltarea. În același sens se poate reține și mărturia tatălui pârâtei potrivit căreia minora se comportă firesc după ce se întâlnește cu tatăl ei.
Raportat la incidentul din data de 17.12.2012, în urma căruia pârâta susține că minora are coșmaruri ca urmare a comportamentului rudelor din partea tatălui sau, instanța reține din cele afirmate de către părți ca incidentul a fost unul izolat, petrecut ca urmare a manifestării dorinței bunicii paterne de a-și vedea nepoata și care a luat amploare ca urmare a refuzului absolut al pârâtei de a permite ca minora să aibă contact cu bunicii din partea tatălui.
Din probele administrate rezultă că tatăl minorei este preocupat de creșterea și dezvoltarea armonioasă a acesteia respectand atat programul de vizitare incuviintat de instanta dar si prin initierea unor contacte in afara acestui program, in plus, deși relația dintre părți s-a deteriorat acestea continuă să iasă impreuna în oraș împreună (17.12.2012) din dorința de a petrece timp cu fetița lor. De asemenea, reclamantul a contribuit cu achiziționarea de diverse bunuri la întreținerea curentă a fiicei sale, aspecte pe care instanta le va retine din depozitiile de martori iar nu din continutul chitantelor depuse de acesta la dosar si care, la solicitarea paratei, s-au dovedit a fi neconcludente.
Interesul superior al copilului reclamă, potrivit art. 15 Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului ca minora să mențină relații personale și contacte directe cu părinții și rudele. În sensul aceleași legi, relațiile personale se pot realiza prin: întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit.
Instanța reține că, deși pârâta apreciază că datorită vârstei copilului ar fi în interesul acesteia ca vizitele să se desfășoare numai la domiciliul mamei fără a i se permite reclamantului să ia copilul la reședința sa, minora are în prezent 3 ani și 10 luni, vârstă la care nu mai este absolut dependentă de persoana mamei în ceea ce privește alimentația și odihna.
Mai mult, date fiind animozitățile relației dintre reclamant și pârâtă nu ar fi benefic pentru copil ca vizitele să se desfășoare la domiciliul mamei, sub stricta supraveghere și control a acesteia.
Raportat la condițiile în care locuiește reclamantul, instanța apreciază, așa cum rezultă din conținutul raportului de anchetă socială că acesta deși nu are o locuință proprietatea sa, coabitează împreună cu bunicii paterni și familia fratelui său într-o casă spațioasă ce permite condiții bune de trai.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de a include în programul de vizitare și convorbiri telefonice între acesta și minoră, între orele 17-19, la fiecare două zile, instanța apreciază că dată fiind vârsta mica a minorei precum și atașamentul pe care l-ar putea dezvolta față de tatăl său, se impune în virtutea respectării principiului interesului superior al copilului admiterea acestui capăt de cerere, aceasta cu atât mai mult cu cât conversațiile se vor realiza pe cheltuiala reclamantului.
Referitor la cererea reclamantului de a purta conversații cu minora prin intermediul internetului, instanța apreciază că raportat la vârsta copilului și la programul de vizită extins ce este stabilit în prezenta cauză, precum si faptul ca ambele parti locuiesc in acelasi oras, nu se impune admiterea acestuia.
Ținând cont de faptul că minora este într-un proces continuu de maturizare în care aceasta trece de la obiceiuri zilnice caracteristice bebelușilor la activități specifice unui preșcolar precum și de faptul că aceasta are nevoie de mai mult timp în care să se adapteze cu prezența tatălui său în afara domiciliului mamei, instanța apreciază că se impune un program de vizitare adecvat vârstei și nevoilor copilului.
Astfel, instanța va modifica programul de vizitare stabilit prin sentința civilă nr._/04.10.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._/245/2012 astfel cum a fost modificată prin decizia ciivlă nr. 230/2013 pronunțată în același dosar, după cum urmează.
1. până la împlinirea de către minoră a vârstei de 5 ani:
- două weekenduri pe lună, în săptămânile impare, de sâmbătă ora 10:00 până duminică ora 15:00, la domiciliul reclamantului;
- a doua zi de P. și a doua zi de C., între orele 10-19, la domiciliul reclamantului.
2. după împlinirea de către minoră a vârstei de 5 ani:
- două weekenduri pe lună, în săptămânile impare de vineri, ora 16:00 până duminică ora 17:00;
- două zile lucrătoare, luni și joi, în săptămânile pare, de la ora 16 la 19, cu preluarea de către reclamant a minorei de la grădiniță/școala;
- în anii pari, prima zi de P. și de C., între orele 10-19, iar în anii impari a doua zi de P. și a doua zi de C., între orele 10-19;
- în vacanța de vară, prima săptămână din lunile iulie și august.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de a obligă pârâta la cheltuieli de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 alin. 1 C. proc. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată. Astfel, având în vedere că la dosarul cauzei a fost depusă numai dovada de achitare a taxei de timbru în cuantum de 20 lei, instanța va dispune obligarea pârâtei la plata acestei sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite actiunea formulata de reclamantul C. M. I. cu domiciliul in Ciurbesti, . nr.42, . in contradictoriu cu parata C. A. cu domiciliul in Iasi, ., ., ., jud.Iasi.
Modifica programul de vizitare stabilit prin sentinta civila nr._ din 04.10.2012 pronuntata de Judecatoria Iasi in dosar nr._/245/2012 astfel cum a fost modificata prin decizia civila nr.230/2013 pronuntata de Tribunalul Iasi in acelasi dosar, dupa cum urmeaza:
1.pana la implinirea de catre minora a varstei de 5 ani:
- doua weekenduri pe luna, in saptamanile impare, de sambata ora 10,00 pana duminica ora 15,00, la domiciliul reclamantului.
-a doua zi de Paste si a doua zi de C., intre orele 10-19, la domiciliul reclamantului.
2. dupa implinirea de catre minora a varstei de 5 ani:
-doua weekenduri pe luna, in saptamanile impare de vineri, ora 16,00 pana duminica ora 17,00.
-doua zile lucratoare, luni si joi, in saptamanile pare, de la ora 16 la 19, cu preluarea de catre reclamant a minorei de la gradinita/scoala
-in anii pari, prima zi de Paste si de C., intre orele 10-19, iar in anii impari a doua zi de Paste si a doua zi de C., intre orele 10-19.
-in vacanta de vara, prima saptamana din lunile iulie si august.
Modalitatea de exercitare a programului de legaturi personale include si convorbiri telefonice dintre reclamant si minora, intre orele 17-19, la fiecare doua zile, pe cheltuiala reclamantului.
Obliga parata la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 20 lei reprezentand taxa de timbru.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare, calea de atac urmand a fi depusa la Judecatoria Iasi.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 03.02.2015
Președinte, Grefier,
B. C. D. R. C. M.
Red./teh. CDB
10.05.2015 - 4 ex.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
