Plângere contravenţională. Sentința nr. 299/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 299/2015 pronunțată de Judecătoria LEHLIU-GARA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 299/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L.-GARA- JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
...
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR:299
Ședința publică de la 29.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. A.-M.
GREFIER: D. V.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale - OUG 92/2003 formulată de contestatoarea S.C.1 Decembrie SRL, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._ din 30.01.2015 încheiat de intimata AJFP Călărași.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta. La acea dată, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 29.04.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de fata, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /12.02.2015, contestatoarea S.C. 1 DECEMBRIE SRL, reprezentată de administrator C. C. V., cu sediul social în ., a solicitat în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI, cu sediul în mun. Călărași, .-8, jud. Călărași, în principal anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._ din 30.01.2015, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivarea cererii contestatoarea arată că în data de 30.01.2015 a fost sancționată contravențional de inspectorii ANAF cu o amendă în valoare de_ lei, întrucât nu a dus la îndeplinire niște măsuri stabilite prin nota de inspecție fiscală nr. 4115/05.02.2014.
Se precizează că administratorul – d-na C. C. V. - a susținut în fața inspectorilor că nu are nicio vină și că nu a știut de acele măsuri stabilite în data de 25.02.2014, nedeținând această funcție la acea dată. Se arată astfel că la data controlului din 25.02.2014 administrator era tatăl actualului adminsitrator, dl M. D., care între timp a decedat în data de 18.10.2014 după o lungă suferință care a împiedicat îndeplinirea acestei sarcini.
Se învederează că dl M. D. nu a implicat-o sub nicio formă în activitatea societății pe fiica d-lui și ca urmare aceasta nu a știut de acele măsuri ce trebuiau realizate.
Mai precizează că după controlul din data de 30.01.2015, domnii inspectori i-a comunicat actualului administrator că trebuie să aducă la îndeplinire acele măsuri stabilite în 25.02.2014 drept pentru care aceasta s-a conformat și a depus la ANAF la data de 03.02.2015 declarațiile informative 394 pentru lunile octombrie și noiembrie 2013- anexate în copie.
În final se arată că potrivit dispozițiilor art.13 alin.1 din OG nr. 2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii contravenției, iar fapta pentru care contestatoarea a fost sancționată s-a petrecut cu aproximativ un an în urmă.
La plângere s-au anexat în copie următoarele înscrisuri: procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._ din 30.01.2015, C.I. C. C. V., chitanța nr._/02.02.2015, certificate de deces . nr._/19.10.2014, declarațiile informative -394- pentru lunile octombrie și noiembrie 2013.
Ulterior contestatoarea a depus: scrisoare medicala din 30.04.2014– diagnostic histopatologic, buletin de interpretare – rezonanță magnetică, eliberat la 17.04.2014.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei, conform chitanței de la fila 18.
La data de 12.03.2015, intimata a formulat întâmpinare invocând excepția lipsa calității procesuale active, iar pe fond solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiate.
În motivarea excepției s-a arătat că sancțiunea contravenționala a
fost aplicată persoanei juridice, respectiv . și nu
persoanei fizice, administrator al acesteia.
Pe fondul cauzei, precizează că în motivarea pretenției de anulare a procesului-verbal de contravenție nr._, administratorul aduce argumente de genul „nu am știut" sau „nu eram administrator la data efectuării controlului fiscal", argumente nerelevante pentru cauza, întrucât masurile dispuse de inspectorii fiscali se adresau persoanei juridice, în calitate de contribuabil, neprezentând interes cine era administrator la acea vreme.
Menționează că, în urma controlului fiscal efectuat în data de 25.02.2014, s-a constatat faptul că declarațiile informative nu erau completate corespunzător, inspectorii fiscali au emis Dispoziția nr. 4115/2014 potrivit căreia, în termen de o lună, societatea reclamanta trebuia să se conformeze măsurilor stabilite.Cum cerințele respective nu au fost acoperite nici până la data controlului din ianuarie 2015, în mod corect, societății 1 Decembrie SRL i-a fost aplicată amenda contravențională în cuantum minim de 12.000 lei, potrivit dispozițiilor art. 219 alin.2 lit c din OG nr. 92/2003.
Iar în ceea ce privește prescrierea faptei respective, invocate de administratorul societății, precizează că aceasta nu poate fi reținută de instanță, întrucât omisiunea de a depune declarațiile respective rectificate a durat în timp, reclamanta neputând face dovada, nici la data controlului din 2015, ca masurile stabilite anterior de inspectorii fiscali fuseseră realizate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod.proc.civ.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În ședința publică din 22.04.2015 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active, invocată de intimată, pentru considerentele consemnate în încheierea de la acea dată. Totodată a unit cu fondul excepția prescripției aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, invocată de contestatoare.
În cauză instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând materialul probator administart în cauză, instanța reține următoarele:
In data de 30.01.2015, a fost întocmit de catre un agent constatator din cadrul intimatei procesul -verbal ./2009, nr._ prin care s-a constatat savârșirea de catre contestoare a contravenției prevazută de art.219 alin.1, lit.e din OG nr.92/2003. S-a retinut in procesul-verbal că în urma controlului efectuat la data de 30.01.2015, ora 13,00, la sediul contestatoarei, s-a constatat că societatea nu a dus la îndeplinire în termenul legal, respectiv până la data de 25.03.2014 și nici pâna la data întcomirii prezentului proces-verbal, dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.115/25.02.2014 privind depunerea la organul fiscal teritorial a unor noi declarații informative cu date corecte, pentru lunile octombrie și noiembrie 2013. În consecință, în temeiul art.219 alin.2, lit.c din OG nr.92/2003, s-a aplicat contestatoarei amenda contravențională în cuantum de 12.000 lei.
Examinând procesul –verbal prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea normelor legale a căror încălcare atrage nulitatea absolută.
În ceea ce privește excepția prescripției aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, invocată de contestatoare, instanța urmează a o respinge, pentru următoarele considerente: contravenția reținută în sarcina contestatoarei, constând în neducerea la îndeplinire a măsurilor stabilite conform art.105 alin.9 din OG nr.92/2003(„contribuabilul are obligația să îndeplinească măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia inspecției fiscale, în termenele și condițiile stabilite de organele fiscale”) are caracter continuu, întrucât încălcarea obligației legale durează în timp; conform art.13 alin.2 din OG nr.2/2001 în cazul contravențiilor continue, termenul de prescripție de 6 luni curge de la data încetării săvârșirii faptei, astfel că în spetă acest termen nu era îndeplinit, relevanța având data depunerii efective a declrațiilor informative, iar nu data controlului anterior sau cea stabilită de organele de control pentru îndeplinirea măsurilor.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține ca petenta nu contestă veridicitatea celor consemnate în procesul-verbal de contravenție, recunoscând faptul că nu a fost îndeplinită în termen obligația stabilita de organele de control de a depune noi declarații informative aferente lunilor octombrie și noiembrie 2013, însă formulează apărări in privința individualizării sancțiunii, solicitând înlocuirea sancțiunii având în vedere împrejurarile speciale în care s-a aflat administratorul contestatoarei.
Conform art.21 alin.3 din OG nr.2/2001”sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Or, sub aspectul împrejurările în care a fost săvârșită fapta, se rețin ca dovedite circumstanțele excepționale in care s-a aflat reprezentantul legal anterior al contestatoarei (astfel administratorul anterior, dl. M. D., a suferit de boala gravă, fiind supus unei intervenții chirurgicale la data de 24.03.2014 și apoi unor investigații și tratamente medicale invazive, astfel cum reiese din actele medicale depuse la dosar, boală care a dus în final la decesul său, survenit la data de 18.10.2014).
Chiar dacă cea sancționată este persoana juridică, instanța reține că actele unei societăți comerciale (persoana juridică nefiind decât o realitate juridică, neavând o existența de fapt), sunt actele organelor sale de conducere, astfel că nu se poate face abstracție de omul care îndeplinește funcția de conducere, cu atât mai mult cu cât este vorba de o societate organizată în forma SRL, cu cifră de afaceri mică, astfel cum rezultă din declarațiile informative depuse la dosar.
De asemenea trebuie reținuta atitudinea contestatoarei de recunoaștere a săvârșirii faptei și de îndeplinire, imediat ulterior sancționarii, a obligațiilor a căror încălcare a fost reținută în procesul-verbal de contraventie (prin depunerea noilor declarații informative aferente lunilor octombrie și noiembrie 2013, astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar).
In fine, prin prisma concesințelor, fapta este una de pericol, care crează premisele incălcării altor norme in materie, în sensul că în lipsa declaratiilor menționate nu se pot face verificările privind respectarea legislației fiscale, insă în speță nu rezultă că pericolul social s-a și concretizat.
Prin urmare, în baza art.34 coroborat cu art.38 din O.G.nr.2/2001 - care permite instanței să aprecieze inclusiv asupra sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului - precum și art.7 alin2 din OG nr.2/2001 - care prevede că avertismentul poate fi aplicat și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune, urmează a admite în parte plângerea și a înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, cu consecința restituirii/compensării cu alte creanțe fiscale a sumei achitate deja de contestatoare cu titlu de amendă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, invocată de contestatoare.
Admite în parte plângerea formulată de contestatoarea . prin administrator C. C. V. cu sediul social în comuna Valea Argovei, ., în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași cu sediul în mun. Călărași, .-8, jud. Călărași
Modifică procesul-verbal de contravenție ./2009 nr._/30.01.2015 în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii cu avertismentul.
Atrage atenția contestatoarei ca pe viitor să respecte cu strictețe prevederile legale.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria L.-Gară.
Pronunțată în ședință publică, azi – 29.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. A.-M. D. V.
Red.S.A.M.
Tehnored SAM&.B.A.
Exp.5/12.06.2015
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 293/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA | Succesiune. Sentința nr. 260/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA → |
|---|
