Rezoluţiune contract. Sentința nr. 340/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA

Judecătoria LEHLIU-GARA - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 340/2015 pronunțată de Judecătoria LEHLIU-GARA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 340/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA L.-GARA- JUDEȚUL CĂLĂRAȘI

...

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR.340

Ședința publică de la:12.05.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S. A.-M.

GREFIER: C. B.

Pe rol soluționarea cauzei civile, având ca obiect rezoluțiune contract întreținere, acțiune formulată de reclamanta-pârâtă D. L., împotriva pârâților-reclamanți M. I. A. și M. N..

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 08.05.2015, fiind consemnate în încheierea respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentință. La acel termen, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de azi- 12.05.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /28.03.2014, reclamanta D. L., domiciliată în ., C.N.P._, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții M. I.-A. și M. N., ambii cu domiciliul în . și reședința în ., să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere cu rezerva uzufruct, autentificat sub nr.1731 din 09.08.2000 de BN.P. N. Tigănilă, cu sediul în orașul L. Gara, județul Călărași. A solicitat de asemenea cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin contractul sus menționat a predat pârâților M. I.-A. și M. N. nuda proprietate asupra imobilului compus din suprafața de 1411 m.p. teren intravilan, împreună cu locuința aflată pe acesta, construită din paiantă, acoperită cu țiglă, formată din trei camere, sală, bucătărie, poiată și anexe gospodărești (porumbar, coteț de păsări și porc, puț american și împrejmuire din scândură, etc), totul situat in ., având următoarele vecinătăți: Nord - J. N. L., Est -drum, Sud - C. I., Vest - drum; suprafața de 2,7389 ha teren extravilan situat pe teritoriul comunei Gurbănești, județul Călărași, tarlalele 53 si 54, parcelele 10 si 36, înscrisă în Titlul de proprietate nr._ din 25.11.1997, rezervându-și totodată pe timpul vieții uzufructul asupra imobilului descris la pct. A.

Arată că, în schimbul bunurilor predate, pârâții s-au obligat să o întrețină pe tot restul vieții sale, cu toate cele necesare traiului ca: locuință, încălzire, hrană, îmbrăcăminte, medicamente în caz de nevoie și să o înmormânteze potrivit datinilor creștinești.

Precizează că, începând cu anul 2007, pârâții nu și-au mai respectat obligațiile asumate prin contractul de întreținere, în sensul că nu i-au adus hrană, combustibil pentru încălzire, îmbrăcăminte, medicamente și nu au ajutat-o la treburile gospodărești, deși era bolnavă și în vârstă. În momentul în care le-a reproșat că nu-și respectă obligațiile asumate prin contract, aceștia i-au răspuns că sunt de acord cu rezoluțiunea contractului întrucât nu au posibilități materiale să o întrețină. D. urmare a promovat acțiunea în justiție având ca obiect rezoluțiunea contractului de întreținere, cauza făcând obiectul dosarului nr._, la Judecătoria L. Gara.

Arată că prin Sentința civilă nr.955 din 28.12.2010, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr.423/R/l 1.05.2011 a Tribunalului Călărași, instanța i-a respins acțiunea.După rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești pârâții au procedat la executarea sa silită pentru cheltuielile de judecată, încasând de la aceasta cu acest titlu suma de 1800 lei

Mai menționează că în perioada scursă de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii și până în prezent pârâții nu si-au respectat deloc obligațiile contractuale, deși, așa cum a arătat, contractul de întreținere nu a fost supus rezoluțiunii. In acest sens arată că pârâții locuiesc separat, nu au mai trecut niciodată pe la domiciliul său și nu i-au adus nimic din cele ce-i sunt necesare traiului zilnic.

Arată totodată că hrana de fiecare zi și-o procură în limita strictului necesar și chiar sub media de subzistență din propria pensie. Nici lemne de foc nu i-au adus pentru încălzire pe durata anotimpului friguros și nici nu s-au preocupat de starea sa de sănătate, nu i-au procurat medicamente și nici nu s-au îngrijit de asistenta sa medicală, cu toate că este o persoană în vârstă și suferindă.Pentru a-și face rost de tot ce este necesar traiului zilnic, este nevoită să apeleze la ajutorul altor persoane, întrucât, așa cum a arătat, veniturile sale din pensie nu sunt suficiente.

Mai menționează că în tot acest timp, pârâții și-au însușit în totalitate recoltele de pe terenurile agricole pe care le-a înstrăinat prin contractul de întreținere, fără să-i dea nimic din aceste recolte, deși ar fi avut nevoie de o parte din produsele respective pentru a se întreține.Lemnele de foc pe timp de iarnă pentru încălzirea locuinței în care stă, au fost cumpărate de o nepoată de-a sa care nu are nici-o obligație față de aceasta, fiind și cea care îi cumpără și medicamentele de care are nevoie pentru îngrijirea sănătății.

Precizează că pârâții nu mai locuiesc împreună cu aceasta și nu au mai vizitat-o deloc după terminarea procesului pe care l-a avut cu aceștia, în 2010 - 2011, anul trecut întâlnindu-se cu ei doar o singură dată la sediul societății care are în arendă terenurile agricole menționate în contractul de întreținere și acolo aceștia au avut o comportare violentă față de aceasta îmbrâncind-o și amenințând-o pe motiv că a îndrăznit să le ceară o parte din produsele agricole pe care ei le-au primit de pe aceste terenuri.

Concluzionează că pârâții au dat dovadă de rea credință, și-au încălcat obligațiile contractuale, iar reclamanta este, datorită vârstei și stării de sănătate precare, pusă în situația să apeleze la alte persoane pentru a o ajuta.

Estimează valoarea obiectului litigiului la 10.000 lei, în vederea stabilirii taxei de timbru.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 1516 al.2 pct.2 si art.1549 Cod civil.

În susținerea cererii, solicită probele cu: acte, interogatoriile pârâților și depozițiile a doi martori, respectiv O. I. și O. S., ambii domiciliați în ..

La cerere reclamanta a anexat în copie certificată următoarele acte: contractul de întreținere autentificat sub nr.1731/09.08.2000 de B.N.P.N. Ț., Titlul de proprietate nr._/25.11.1997, Sentința civilă nr. 955/28.12.2010 a Judecătoriei L. Gară, pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin Decizia civilă nr. 423/R/11.05.2011 a Tribunalului Călărași, adeverință medicală, certificat de atestare fiscală nr. 615/28.02.2014, procesul verbal nr. 1/14.03.2012, cererea nr. 1/24.02.2012 adresată Casei Județene de Pensii Călărași dovada de primire și procesul verbal de predare, adresa din 09.10.2012 emisă de executorul Judecătoresc O. C., certificatul de moștenitor nr. 163/09.08.2000 de B.N.P. N. Ț., buletinul de identitate, adeverința nr. 693/05.03.2014 emisă de Primăria Gurbănești, adresa nr. 616/28.02.2014 emisă de Primăria . informare cu privire la avantajele medierii, certificat privind identificarea numărului topografic/cadastral și de carte funciară după numele/denumirea proprietarului, împuternicire avocațială.

Având în vedere adresa comunicată de instanța, la data de 22.04.2014 reclamanta D. L. a precizat valoarea obiectului litigiului și modul de calcul al acesteia, inclusiv prin evaluarea celorlalte imobile menționate la pct.A si B din cererea de chemare în judecata, respectiv terenul intravilan în suprafața de 1411 m.p.și 2,7389 ha teren arabil extravilan: val.impozabilă a construcției 9445 lei (9444,60 lei ron), val.impozabilă rezultată din certificatul de atestare fiscală, valoare teren intravilan în suprafața de 1411 m.p.aferent construcției, 6350 lei, valoare teren arabil extravilan în suprafața de 2,6589 ha -_ lei,valoare teren extravilan în suprafața de 800 m.p., vie, - 1800 lei, rezultând valoarea totală a obiectului litigiului - 31.245 lei.

A menționat că modalitatea de calcul a avut in vedere valorile orientative stabilite prin Ghidul emis de corpul experților tehnici pentru uzul birourilor notariale pentru proprietățile aflate în zona arondată Judecătoriei L. Gară, valorile mai sus precizate fiind apropiate de cele menționate în acest Ghid și corespunzând celor actuale de circulație pentru astfel de imobile.

La data de 30.05.2014 pârâții M. I. A. și M. N. au formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând în principal, respingerea acțiunii formulate de reclamanta și obligarea la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu acest proces, iar în subsidiar, în situația în care se va ajunge la altă concluzie și se va impune rezoluțiunea contractului de întreținere nr.1731/2000, să se dispună obligarea reclamantei la plata sumei de 30.000 lei reprezentând 10.000 contravaloarea lucrărilor pe care le-au făcut la imobilul reclamantei, precum și 20.000 lei reprezentând daune morale pentru situația deosebit de delicată la care i-a expus prin formularea acestor acțiuni, prin refuzul de a primi prestația la care s-a obligat, etc, situație în urmează să se compenseze cheltuielile de judecata ocazionate cu acest proces.

În motivare pârâții-reclamanți au arătat că sunt căsătoriți și în anul 2000 au convenit cu reclamanta să încheie contractul de întreținere autentificat sub nr 1731/9.08.2000 la BNP Tiganila N. din L. Gara, jud Călărași. In baza acestui contract de întretinere reclamanta-pârâtă le-a înstrainat imobilul din intravilanul . 1411 mp și o casa de locuit, precum și suprafețele de 2,6589 ha teren arabil, tarlaua 53, .,0800 ha cu viță de vie, tarlua 54, . urmând s-o întrețină pe tot restul cu toate cele necesare traiului constând în hrană, combustibil pentru încălzire, îmbrăcăminte, medicamente și îngrijire medicală, iar la data decesului înmormântarea cu respectarea datinilor creștinești.

Pârâții-reclamanți mai arată că acest contract de întreținere s-a derulat corespunzător, dar la un moment reclamanta a refuzat întreținerea in mod nejustificat. Atunci se afla sub influenta unui nepot care o obliga sa refuze prestația cotidiana, deși pârâții se prezentau in fiecare zi la reclamanta, ii oferea cele necesare traiului cotidian, ii munceau terenul si-i aduceau producțiile obținute in domiciliu.

Reclamanta s-a adresat instanței de judecata cu acțiune în rezoluțiunea cotractului de întretinere ce formează obiectul dosarului nr_ acțiunea i-a fost respinsa, hotărârea ramând definitiva prin decizia 423/R/2011 a Tribunalului Călărași.

Pârâții-reclamanți menționează că imediat după pronunțarea acestei decizii au încercat pe toate căile sa reia relația izvorâtă din contractul de întretinere, dar dacă în 2010 reclamanta s-a aflat sub influenta unui nepot care a și luat-o la el circa două luni, în satul Valea Presnei, nepot care a părăsit-o apoi, acum reclamanta se află sub influența unei nepoate pe nume F. D. din București care dorește sa devină proprietara pe ceea ce reclamanta le-a înstrăinat, motiv pentru care o învață sa nu primească întreținerea la care pârâții s-au obligat conform contractului de întreținere.

Astfel, se arată, sub recenta influență reclamanta se adresează din nou instanței de judecată cu acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar, solicitând rezoluțiunea contractului de întreținere pentru aceleași motive invocate și in primul dosar.

Menționează că deși în cererea de chemare în judecata reclamanta arată că din momentul rămânerii definitive a sentinței civile nr.955/2010 nu și-au respectat obligațiile asumate contract, astfel că pentru a-si procura hrana zilnica trebuie sa apeleze la alte persoane, ca și-au însușit recoltele, etc., în realitate au încercat pe toate căile să ia legătura cu reclamanta, dar aceasta refuza sa discute cu pârâții. Nu apelează la nimeni, ci doar aceasta nepoată n-o lasă în pace și o obligă sa refuze atenția efectuata de pârâții către ea. Nu ș-au însușit nicio recolta deoarece -actele de arendă sunt pe numele reclamantei, iar nu al pârâților. Nu s-au purtat niciodată violent cu ea deoarece o respectă foarte mult pentru vârsta pe o are și sunt convinși că, dacă nepoții ar lăsa-o în pace, reclamanta ar reveni la gânduri mai bine.

Se mai arată că în dreptul civil nimeni nu se poate prevala de propria culpă pentru a cere drepturi in justiție.

Cu privire la cererea reconvențională, arată că suma de 30.000 de lei la care solicită să fie obligată reclamanta este compusă din: 10.000 lei, constând în edificarea unui gard împrejmuitor pe lungimea de 80 ml pe 40 m, gardul fiind din țevi de fier, poarta mare fiind din fier (astfel numai la poartă s-au folosit doi metri cubi de scândura), precum si tencuirea peretelui din nord pe 7 ml și 2 inaltime; 20.000 lei reprezentând situația delicata in care i-a expus în fața consătenilor de câte ori încercă să ia legătură cu reclamanta și ea refuză, de câte ori îi jignește și îi desconsidera, le transmite tot felul de amenințări nefondate și le trimite prin orice cunoscut "complimente".

De asemenea, arată pârâții-reclamanți, în momentul în care reclamanta-pârâtă solicita probe pentru dovedirea acțiunii, indică a fi audiate doua persoane din Valea Presnei care nu cunosc nimic despre desfășurarea obligațiilor asumate prin contract, nu au vizitat părțile, dar sunt manipulate de actuala nepoata F. D..

In dovedire solicită probele cu: înscrisuri, interogatoriul reclamantei, doi martori și un raport de expertiza prețuitoare. Propune martori pe E. Ș. din corn.Gurbanesti, jud.Călărași, (L. R. din corn Gurbanesti, jud Călărași și T. R. din ..

La data de 20.06.2014 reclamanta-pârâtă D. L. a formulat răspuns la întâmpinarea pârâților și întâmpinare la cererea reconventională, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța: să fie înlăturate susținerile acestora referitoare la respectarea obligației de întreținere, ca nefondate; să fie admise doar în parte, în măsura dovedirii, pretențiile rezultate din pretinsele îmbunătățiri aduse imobilului ce a făcut obiectul contractului de întreținere și respingerea cererii de obligare a sa, la plata sumei de 20.000 lei, cu titlu de daune morale.

În motivarea mentionează că așa cum a arătat în acțiunea introductivă de instanță, în perioada scursă de la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței civile nr.955 din 28.12.2010 a Judecătoriei L. Gară, respectiv 11.05.2011 și până în prezent, pârâții nu și-au respectat deloc obligațiile contractuale, conform actului de întreținere autentic, nu i-au asigurat hrana necesară traiului zilnic, nu s-au preocupat nici un moment de starea sa de sănătate, nu au îngrijit în nici un fel și nu i-au asigurat pe durata timpului rece combustibilul necesar pentru încălzire.

În tot acest timp, pârâții au locuit permanent în altă parte, punându-o în situația de a apela la alte persoane care nu au nici-o obligație față de ea pentru a obține cele ce-i sunt necesare traiului și întreținerii zilnice.

În ceea ce privește solicitarea pârâților în situația în care se va dispune rezoluțiunea contractului de întreținere, să fie obligată la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând edificarea unui gard împrejmuitor pe lungime de 80 m.L, cu poartă mare de acces, din fier, precum și tencuirea peretelui dinspre miazănoapte, precizează că la momentul încheierii contractului de întreținere exista un gard din scândură pe toată lungimea laturilor proprietății, care nu era degradat, dimpotrivă fiind în stare bună și care putea fi folosit în continuare încă mult timp. Pârâții însă au demolat acest gard și au construit altul nou din care pe o lungime de 30 m.l., cu subzidire din beton și stâlpi metalici, iar pe restul distanțelor doar din scândură montată fără subzidire. De asemenea, pârâții au schimbat și porțile existente înainte de încheierea contractului de întreținere, care nu erau deteriorate și puteau fi folosite, înlocuindu-le cu o poartă mică din metal pentru accesul pietonal de 80 cm/1,80 m și porți mari din scândură pentru accesul auto sau hipo.

Astfel, atât gardul cât și porțile vechi erau în stare bună și puteau fi folosite, situație în care cheltuielile făcute de pârâți pentru înlocuirea acestora, sunt în opinia sa cheltuieli voluptoarii, motiv pentru care apreciază că nu poate fi obligată să le suporte.

Reclamanta-pârâtă precizează că este adevărat că pârâții au tencuit peretele de pe fațada nordică a casei de locuit, ea fiind de acord să le plătesc valoarea acestei investiții, dovada cuantificării acestei valori urmând să fie făcută de pârâți.

Solicită respingerea cererii de despăgubiri în cuantum de 20.000 lei cu titlu de daune morale întrucât nu a adus în niciun fel prin conduita sa atingere onoarei și reputației persoanei pârâților, nu a făcut în nicio împrejurare afirmații denigratoare la adresa pârâților în fața consătenilor sau autorităților locale și astfel, nu au adus niciun prejudiciu demnității personale a acestora.

În drept s-a invocat dispozițiile:art.201 al.2, art.209 al.5 din Codul de procedura civila.

În dovedire înțelege să se folosescă de același probatoriu pe care l-a enunțat în cererea introductivă de instanță.

La data de 03.09.2014 pârâții-reclamanți M. I. A. și M. N. au formulat răspuns la întâmpinarea la cererea reconvențională, solicititând să se respingă acțiunea formulată de reclamantă, să se admită cererea reconvențională, așa cum au formulat-o, precum și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu acest proces.

În motivare pârâții-reclamanți arată că adevărata situație de fapt se va dovedi, însă este cert că reclamanta refuză executarea obligațiilor asumate sinalagmatic prin contract. Precizează că reclamanta tot timpul s-a aflat sub influența nefasta și sperând ca va putea induce în eroare instanța de judecata, va putea sa încheie alte contracte cu clauza de înttreținere cu alte persoane sau chiar cu persoanele sub influența cărora se afla. După respingerea primei acțiuni de reziliere au încercat sa își execute obligațiile asumate prin contract au continuat să se ocupe de ea, să-i îngrijească suprafețele de teren, să-și încaseze produsele, au efectuat îmbunătățirile pe care le-au învederat. Mai arată că din momentul în care au încheiat acest contract au fost de totală buna credința și au încercat sa își execute cu conștiinciozitate obligațiile asumate prin contract, dar datorită conduitei culpoase au reclamantei au fost supuși la oprobiul public, fiind nevoiți să suporte discuțiile și comentariile răutăcioase ale consătenilor.

In drept au fost invocate dispozițiile art 205-208.

In dovedire au solicitat următoarele probe: înscrisuri, interogatoriul reclamantei, martori.

Conform declarației consemnate în încheierea de ședință din 10.10.2014, pârâții-reclamanți au renunțat la judecata capătului de cerere reconvențională având ca obiect obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 20.000 de lei, cu titlu de daune morale.

Taxa judiciară de timbru aferentă cerereii principale a fost stabilită la valoarea de 1542,35 lei, iar prin încheierea din camera de consiliu de la 06.05.2014 s-a admis în parte cererea de acordare a ajutorului public fromulată de reclamantă, dispunându-se eșalonarea plății taxei menționate în 10 rate a câte 154,24 lei.

Pe parcursul procedurii reclamanta-pârâtă a achitat integral suma reprezentând taxa judiciară de timbru mai sus menționată.

Cererea reconvențională restrânsă a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 705 lei.

În cauză instanța a administrat probele cu înscrisuri, interogatorii, proba testimonială, fiind audiați martorii O. S., O. I. (propuși de reclamanta-pârâtă), L. R., T. L. (propuși de pârâtii-reclamanți), I. M. (dispusă din oficiu), precum și proba cu expertiză tehnică construcții și evaluare imobiliară, raportul de expertiză fiind întocmit de dl. Expert S. D. și depus la filele 149-156 dosar.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin contractul de întreținere autentificat sub nr.1731 din 09.08.2000 de BN.P. N. Tigănilă, reclamanta D. L. a transmis soților pârâți M. I.-A. și M. N. dreptul de proprietate asupra terenului extravilan în suprafața de 2,7389 ha situat pe teritoriul comunei Gurbănești, județul Călărași, tarlalele 53 si 54, parcelele 10 si 36, precum și nuda proprietate asupra imobilului compus din suprafața de 1411 m.p. teren intravilan și locuința aflată pe acesta, construită din paiantă, acoperită cu țiglă, formată din trei camere, sală, bucătărie, poiată și anexe gospodărești (porumbar, coteț de păsări și porc, puț american și împrejmuire din scândură, etc), totul situat in ., având următoarele vecinătăți: Nord - J. N. L., Est -drum, Sud - C. I., Vest – drum, reclamanta rezervându-și pe timpul vieții dreptul de uzufruct asupra ultimului imobil menționat. Prin același contract, în schimbul bunurilor predate, pârâții-reclamanți și-au asumat obligația să o întrețină pe reclamantă pe tot restul vieții sale, cu toate cele necesare traiului ca: locuință, încălzire, hrană, îmbrăcăminte, medicamente în caz de nevoie și să o înmormânteze potrivit datinilor creștinești.

Potrivit înscrisurilor de la dosar reclamanta D. L. dobândise dreptul de proprietate asupra imobilelor prin moștenire legală de la soțul său, D. G., conform certificatului de moștenitor nr.163/2000, iar autorul său dobândise proprietatea terenului prin reconstituirea dreptului de proprietate in baza Lg nr.18/1991, conform titlului de proprietate nr._/25.11.1997.

La data de 06.07.2010 reclamanta D. L. a promovat împotriva pârâților M. I.-A. și M. N. o acțiune, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, solicitând rezoluțiune contractului de întreținere autentificat sub nr.1731 din 09.08.2000 de BN.P. N. Tigănilă pentru neîndeplinirea obligațiilor de către aceștia.

Prin sentința civilă nr.955/28.12.2010 pronunțată de Judecătoria L.-Gară s-a respins acțiunea promovată de reclamantă reținându-se că pârâții-reclamanți și-au îndeplinit până la data promovării respectivei acțiuni obligația de a asigura întreținerea reclamantei. S-a menționat astfel în considerente că „pârâții s-au îngrijit de sănătatea reclamantei, internând-o într-un spital din București, mergând împreună la stomatolog, aducându-i din recolta de cereale (deși aceștia aveau stăpânirea de fapt și de drept a terenului extravilan pe care îl cultivau), au văruit casa și i-au construit un gard nou din scândură și beton plătit numai de părți”.

Prin decizia civilă nr.423/11.05.2011 pronunțată de Tribunalul Călărași s-a respins cererea reclamantei de repunere în termenul de motivare a recursului și s-a constat nul recursul promovat de aceasta împotriva sentinței civile nr.955/28.12.2010. Totodată reclamanta a fost obligată la plata către pârâți a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

În cursul anului 2012 pârâții au pus în executarea decizia civilă nr.423/11.05.2011 pronunțată de Tribunalul Călărași în privința cheltuielilor de judecată, formându-se dosarul de executare nr.1/2012 al B. O. C., în cadrul căruia s-a realizat executarea silită a reclamantei, inclusiv prin poprire asupra pensiei, până la concurența sumei menționate și a cheltuielilor de executare.

Din răspunsurilor pârâților-reclamanți la interogatoriul propus de reclamantă-pârâtă (la întrebările nr.1, 2,4,5,6) rezultă că după rămânerea definitivă a sentinței civile nr.955/28.12.2010 pronunțată de Judecătoria L.-Gară pârâții-reclamanți nu au mai locuit cu aceasta, nu au mai vizitat-o niciodată, nu i-au adus alimente, medicamente, lemne de foc pentru încălzire sau alte bunuri, reclamanta procurându-și singură cele necesare traiului.

Pârâții reclamanții motivează în răspunsurile lor inacțiunile de mai sus pe împrejurarea că reclamanta-pârâtă refuză să îi mai primească în curte.

Martorii O. S. și O. I. (propuși de reclamanta pârâtă) arată pe de o parte că începând cu anul 2011 nu i-au mai văzut pe pârâții-reclamanți la locuința reclamantei-pârâte, pe de altă parte că din anul 2012 au ajutat-o chiar ei pe reclamantă în diverse activități, astfel: martora O. S. arată că i-a cumpărat reclamantei medicamentele necesare, atunci când reclamanta nu s-a putut deplasa ea însăși în acest sens sau nu a venit asistenta de la dispensar să i le aducă, i-a adus reclamantei grâu și mălai pentru păsări, a ajutat-o al tăiatul lemnelor, pentru toate acestea fiind plătită de reclamantă; martorul O. I. menționează că începând din anul 2012 și până în prezent se deplasează o dată la două săptămâni la domiciliul reclamantei pentru a-i duce cele necesare, cum ar fi făină, porumb, mălai, să-i taie lemne, fiind plătit de către reclamantă.

Martorii L. R. și T. L. (propuși de pârâții-reclamanți) arată că începând cu anul 2011 reclamanta-pârâtă a refuzat să primească întreținere de la pârâții reclamanți, împrejurare pe care o cunosc de la aceștia din urmă, dar și de la asistentul social de la Primăria Gurbănești.

Martorul I. M. (asistent social la Primăria Gurbănești) arată că, urmare a sesizării nepoatei reclamantei-pârâte, d-na F. D., a asistat la data de 28.02.2014 la o discuție între reclamanta-pârâtă D. L. și nepoata acesteia, pe de o parte și pârâții-reclamanți, pe de altă parte, în care primele au afirmat că nu se asigură întreținerea reclamantei, iar cei din urmă că vor să asigure întreținerea reclamantei.

Rezultă așadar pe de o parte din cele de mai sus că pârâții reclamanți nu au mai asigurat întreținerea reclamantei-pârâte după data rămânerii definitive a sentinței civile nr.955/28.12.2010.

Este real că pe fondul relațiilor tensionate între părți, reclamanta a refuzat să îi mai primească în curte, dar la deteriorarea relațiilor, pe lângă litigiul anterior, au contribuit în mod semnificativ și pârâții-reclamanți care au executat-o silit pe reclamantă chiar asupra veniturilor sale din pensie (pentru a o „pune la punct”, conform concluziilor acestora).

Deși punerea în executare a unor drepturi recunoscute prin hotărâre judecătorească nu este de natură să atragă consecințe juridice, totuși în plan moral, acțiunea pârâților-reclamanți de a executa pe reclamantă prin poprire asupra venitului din pensie (de natura a periclita traiul de zi cu zi al acesteia) este incompatibilă cu însăși obligația asumată de pârâți de a asigura întreținerea reclamantei.

În plus se reține atitudinea pârâților-reclamanți care s-au limitat la a invoca refuzul reclamantei-pârâte de a-i primi, fără a face vreun pas in sensul concilierii, dar mai ales fără a efectua vreun demers concret în sensul îndeplinirii obligațiilor în condițiile date (cum ar fi oferirea in schimbul întreținerii in natură a unor sume de bani cu care reclamanta să-și poată procura cele necesare sau plata serviciilor altor persoane care să o ajute pe reclamantă, etc...).

Rezultă așadar că pârâții - reclamanți nu și-au mai executat obligația de întreținere după rămânerea definitivă a sentinței civile nr.955/28.12.2010, că această executare nu a devenit imposibilă din cauza conduitei reclamantei, ci dimpotrivă a lipsit disponibilitatea reală a pârâților-reclamanți de a îndeplini obligațiile asumate, neexecutarea fiindu-le astfel imputabilă..

În consecință instanța apreciază îndeplinite condițiile art.1020 C civ de la 1864 (ca lege în vigoare la data încheierii contractului și aplicabilă prin prisma dispozițiile. art.102 din Lg nr.71/2011) pentru a dispune rezoluțiunea contractului de întreținere, consecința fiind repunerea părților in situația anterioară (redobândirea proprietății imobilelor de către reclamanta-pârâtă, contravaloarea întreținerii nefiind supusă restituirii datorită caracterului aleatoriu al contractului).

Având în vedere constatările efectuate de instanță în considerentele sentinței civile nr.955/28.12.2010, conform cărora, pârâții-reclamanți „ au văruit casa și au construit un gard nou din scândură și beton plătit numai de aceștia”(care se impun in virtutea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat), dar și depozițiile martorilor audiați in prezenta cauză la propunerea pârâților-reclamanți care confirmă aceste aspecte, instanța constată că anterior primului litigiu dintre părți, pârâții-reclamanți au edificat la locuința reclamantei un gard de lemn cu soclu din beton și porți metalice și au tencuit peretele de nord al casei, valoarea actuală de circulație, de 2067 lei, a acestor lucrări, fiind determinată prin raportul de expertiză întocmit de dl. expert S. D., împotriva căruia părțile nu au formulat obiecțiuni (pârâții-reclamanți au renunțat la obiecțiunile inițiale).

Întrucât efectuarea acestor lucrări excede obligației de întreținere asumate de pârâții-reclamanți prin contractul de întreținere, iar reținerea lucrărilor de către reclamantă, fără a plăti contravaloarea lor, ar duce la o îmbogățire fără justă cauză a acesteia, instanța va admite în parte cererea reconvențională, in limita sumei rezultate din raportul de expertiză, ca reprezentând măsura sporului, fără just temei, al patrimoniul reclamantei.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate de părți, având in vedere cuantumul aproximativ egal al acestora, soluțiile date cererilor principale și reconvenționale și dispozițiile art.453 C.pr civ, instanța va dispune compensarea totală a acestora..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă D. L., domiciliată în ., având C.N.P._, în contradictoriu cu pârâții-reclamanți M. I.-A., având CNP_ și M. N., având CNP_, ambii domiciliați in Gurbănești, ., jud Călărași.

Admite în parte cererea reconvențională, restrânsă, formulată de pârâții-reclamanți M. I.-A. și M. N. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă D. L..

Dispune rezoluțiunea contractului de întreținere cu rezerva uzufruct, autentificat sub nr.1731/09.08.2000 de BN.P .N. Ț., cu sediul în orașul L. Gara, județul Călărași, încheiat între părți, cu consecința repunerii acestora in situația anterioară încheierii contractului.

Obligă pe reclamanta - pârâtă D. L. la plata către pârâții-reclamanți M. I.-A. și M. N. a sumei de 2067 lei, reprezentând contravaloare lucrări de îmbunătățire.

Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria L. Gară.

Pronunțată în ședință publică, azi – 12.05.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

S. A. M. C. B.

Red. S.AM./Tehnored. SAM&CB.

Ex.5/22.06.2015

ROMÂNIA