Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 247/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 247/2015 pronunțată de Judecătoria LEHLIU-GARA la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 247/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L.-GARĂ, JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.247
Ședința publică din data de 26.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. C. E.
GREFIER: C. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile, având ca obiect -ordonanță de plată - art. 1013 C. ș.u., acțiune formulată de creditoarea ..R.L., împotriva debitoarei . SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Instanța ia act că s-a solicitat de către creditoare judecarea cauzei în lipsă.
Instanța ia act că se depune de către debitoare delegație pentru d-na. B. Anișoara.
La interpelarea instanței, d-na.B. Anișoara arată că nu este administrator al debitoarei și nici avocat ori consilier juridic.
Instanța, în raport de dispozițiile art. 84 Cod.pr.civ., potrivit cărora reprezentarea convențională a persoanelor juridice în fața instanțelor de judecată se poate face numai prin consilier juridic sau avocat în condițiile legii, apreciază că d-na.B. Anișoara nu poate reprezenta debitoarea în prezenta cauză.
Instanța, din oficiu, procedând la verificarea competenței în baza art.131 NCPC., se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, în baza art.94 pct.1 lit j, art.107 și art.1015 C.pr.civ.
Instanța ia act că debitoarea a formulat întâmpinare în cauză.
Instanța ia act că, creditoarea a solicitat prin cererea principală proba cu înscrisuri, iar prin întampinare, debitoarea a soliciatat proba cu înscrisuri și, în baza disp. art. 258 al. 1, rap. la art.255 al.1 și art. 1020 C.pr.civ., încuviințează părților proba solicitată, apreciind-o legală, admisibilă, pertinentă, concludentă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, împrejurare față de care apreciază că nu se mai impune estimarea duratei cercetării procesului, în baza art. 238 al.1 NCPC.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 21.01.2015 și înregistrată sub nr._, creditoarea .., cu sediul social în sat Sanpetru, . J. B., înmatriculată în registrul comerțului sub nr. J_ , C.U.I._, contul bancar RO06 RZBR_ 5439 deschis la Banca Raiffeisen Bank, prin reprezentant legal administrator C. L., a solicitat în contradictoriu cu debitoarea . SRL, cu sediul în .. 1 F., Jud. Călărași, înregistrata la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, reprezentată de G. C., emiterea unei ordonanțe de plată și obligarea acesteia la plata sumei totale de_.62 lei, din care:_.05 lei debit principal;1299.57 cheltuieli urmărire debit în conformitate cu contractul de mandat 4331/08.12.2014 raportat la art. 1350 alin.2 C.Civil; dobânda legală de la data emiterii facturilor fiscale și pană la achitarea efectivă și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, arată că a încheiat relații comerciale cu societatea A. P. TERRA SRL, sens în care a emis facturile fiscale atașate acțiunii, în cuantum de_.12 lei, debitoarea achitându-le doar parțial, rămânând un debit restant în cuantum de_.05 lei.
Mai precizează faptul că societatea a încheiat contractul de mandat nr.4331/08.12.2014 cu . SRL, în vederea recuperării debitului restant de la societatea debitoare. Conform anexei I, pagina 2, a contractului de mandat, societatea debitoare are obligația de a achita suma de 1299.57 lei.
Consideră că în cauză sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în ceea ce privește debitoarea, respectiv existența unei fapte ilicite (nerespectarea unor obligații contractuale, întrucât între părți s-au prestat servicii sub forma contractului în forma simplificată, și anume de a achita la scadență contravaloarea facturilor reprezentând serviciile prestate), unui prejudiciu patrimonial al subscrisei (se concretizează în suma solicitată reprezentând debitul restant), raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu (conform art. 1531 C.Civ, prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de către creditor și beneficiul de către aceasta a fost lipsit, în timp ce art. 1530 C.Civ. prevede că este reparabil numai prejudicial care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare a obligației), precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.
Menționează că anterior depunerii prezentei cereri a încercat soluționarea pe cale amiabila a acestei situații înaintând către debitoare somația conform art. 1014 Cod de procedura, pe care o anexează prezentei .
Pentru aceste motive, solicită instanței admiterea cererii și emiterea ordonanței de plata împotriva debitoarei . SRL prin care să fie obligată în termen de 10 zile la plata debitului total de_.62 LEI lei, compus din_.05 lei debit principal și 1299.57 lei cheltuieli urmărire debit conform contractului de mandat cu nr. 4331/08.12.2014 raportat la art. 1350 alin 2 C. civil, a dobânzii legale, care să curgă de la data scadenței facturilor fiscale și până la achitarea efectivă, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.
În drept, și-au întemeiat prezenta cerere pe dispozițiile art.1013-1022 Cod de procedură civilă și solicită aplicare totodată a dispozițiilor art. 223 Cod de procedură civilă.
În dovedirea celor prezentate solicită proba cu înscrisurile anexate.
Alăturat cererii au fost atașate în copii xerox următoarele înscrisuri: Notă de inventar; factura . din data de 11.12.2014; confirmarea de primire din 15.12.2014; contract de mandat nr.4331/08.12.2014 și anexa I la acesta; fișa de cont analitic pe anul 2014; factura nr._/01.05.2014; factura nr._/01.05.2014; factura nr._/01.05.2014; factura nr._/01.05.2014; factura nr._/01.05.2014; factura nr._/01.05.2014; factura nr._/01.05.2014; factura nr._/01.05.2014; factura nr._/01.05.2014; factura nr._/01.05.2014; factura nr._/01.05.2014; chitanța nr. 15/13.01.2015.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 200 de lei (potrivit chitanței nr. 15/13.01.2015), conform art. 6 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 12.02.2015, debitoarea . a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Călărași, iar pe fond a solicitat admiterea în parte a acțiunii, pentru următoarele motive:
În fapt, arată că a intrat în relații comerciale cu creditoarea U. SRL la eliberarea spațiului comercial pe care aceasta 1-a deținut, când la rugămintea și insistența administratorului reclamantei a preluat o parte din marfă (piese pentru mașini și utilaje agricole), iar pentru marfa preluată s-au emis facturi fiscale la data de 01.05.2014 în valoare totală de 20.085,77 lei, total din care la data de 05.05.2014 a achitat suma de 3.658,67 lei, iar în luna septembrie 2014 a achitat suma de 1.500 lei (conform documentelor anexate).
Arată că în prezent mai are de achitat către creditoare suma de 14.927,1 lei.
Subliniază faptul că s-a ajuns în această situație în primul rând datorita faptului că a acceptat preluarea unei mărfi nevandabile iar în al doilea rând datorită vânzărilor foarte reduse din acestă iarnă.
Fața de aceasta situație solicită instanței admiterea în parte a acțiunii, respectiv achitarea debitului principal în sumă de 14.972,05 lei, eșalonată în 10 (zece) rate lunare.
În drept s-a invocat dispozițiile art.1018 CPCiv.
În dovedirea celor prezentate mai sus, solicită proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 502 pronunțată de Judecătoria Călărași la data de 12.02.2015 în dosarul nr._, s-a dispus declinarea soluționării cauzei, în favoarea Judecătoriei L. Gară, jud. Călărași, fiind astfel, la data de 05.03.2015, înregistrată sub nr.419/249, prezenta cauză.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile depuse de acestea la dosarul cauzei.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarea situație de fapt:
Între creditoare, în calitate de vânzător, și debitoare, în calitate de cumpărător, au existat relații contractuale constând în vânzarea de către creditoare, pârâtei, de bunuri, respectiv piese pentru mașini și utilaje agricole, relații comerciale în urma derulării cărora creditoarea a emis debitoarei mai multe facturi fiscale (conform fișei de cont analitic pe anul 2014 a clientei debitoare, depusă de creditoare la fila 13 din dosar), în valoare totală de 20.085,77 lei, din care debitoarea a achitat suma de 3.658,67 lei (în data de 05.05.2014) și suma de 1500 lei (în data de 22.09.2014), facturile fiscale . nr._/01.05.2014; nr._/01.05.2014; nr._/01.05.2014; nr._/01.05.2014; nr._/01.05.2014; nr._/01.05.2014; nr._/01.05.2014; nr._/01.05.2014; factura nr._/01.05.2014; nr._/01.05.2014; nr._/01.05.2014, în valoare totală de 14.972,05 lei, însușite de părți prin semnătură, fiind neachitate însă la scadență de către debitoare.
Potrivit art. 1178 C.civ., contractul se încheie prin simplul acord de voințe al părților, dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheirea sa valabilă, iar potrivit art. 1270 alin. 1 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
De asemenea, art. 1650 al. 1 C.civ., prevăd că vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț, pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească.
Instanța reține că, în raport de dispozițiile legale sus-citate, între părți a intervenit un contract de vânzare – cumpărare de bunuri (piese pentru mașini și utilaje agricole).
Totodată, instanța mai reține că bunurile înscrise în facturile fiscale mai sus-menționate au fost predate de creditoare, și respectiv primite de debitoare, cum de-altfel susține și debitoarea în întâmpinarea formulată, la data emiterii facturilor, respectiv 01.05.2014, debitoarea semnând de primire facturile fiscale în discuție.
Prin urmare, instanța apreciază că creditoarea și-a îndeplinit obligațiile sale contractuale, în sensul disp. art. 1674 C.civ., predând la data de 01.05.2014 bunurile vândute și transferând debitoarei dreptul de proprietate asupra acestora, astfel că în culpă contractuală se află doar debitoarea, care nu și-a îndeplinit obligația corelativă, în sensul disp. art. 1719 C.civ., de plată a prețului la scadență, deși prin semnarea de primire a facturilor enumerate mai sus, debitoarea a primit bunurile vândute.
În ceea ce privește scadența obligației de plată, având în vedere că părțile din speța de față au calitatea de ”profesionist” în sensul art. 2 pct. 2 din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante, și cum părțile nu au prevăzut în facturile fiscale reținute mai sus un termen de plată, instanța reține că, sub acest aspect, între profesioniști, în cauza de față, sunt incidente disp. art. 3 al. 3 lit. a din același act normativ, care prevăd că dacă termenul de plată nu a fost prevăzut în contract (deci în ipoteza în care părțile nu au prevăzut un termen contractual de plată), dobânda penalizatoare (care în raport de art. 3 al. 2 din Legea nr. 72/2013 curge de la scadență, în cauza de față de la scadența termenului legal de plată) curge după 30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitor a facturii.
Prin urmare, termenul legal de plată și totodată scadența obligației de plată a debitoarei din prezenta cauză s-a împlinit la data de 31.05.2014, ori, așa cum însăși debitoarea recunoaște în întâmpinare, aceasta nu a achitat debitul restant de 14.972,05 lei, în privința căruia, debitoarea solicită admiterea acțiunii de față.
De asemenea, creditoarea a respectat procedura prealabilă prevăzută de art. 1014 al. 1 NCPC, comunicându-i debitoarei prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire (potrivit notei de inventar din 11.12.2014, fila 7 din dosar), o somație, primită de debitoare la data de 15.12.2014, potrivit confirmării de primire de la fila 9 din dosar.
Potrivit art. 1013 alin.1 NCPC, prevederile referitoare la ordonanța de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Raportând dispozițiile legale mai sus-citate la situația de fapt reținută de instanță și la întreg materialul probator administrat în cauză, instanța constată că suma solicitată de creditoare de 14.972,05 lei, drept creanță de plată a prețului vânzării intervenite între părți conform facturilor fiscale enumerate mai sus,are caracter cert, lichid și exigibil, așa cum impun exigențele prev. de art. 1013 al. 1 NCPC raportat la art. 662 al. 2, 3, 4 NCPC, deoarece izvorăște din contractul încheiat între părți, este constatată prin facturile fiscale reținute anterior, însușite de părți prin semnătură, iar data scadenței termenului legal de plată, astfel cum a fost determinat de instanță (31.05.2014) este depășită.
În ceea ce privește suma de 1299,57 lei, solicitată de creditoare în temeiul contractului de mandat nr. 4331/08.12.2014 și a disp. art. 1350 al. 2 din C.Civ., instanța consideră că aceasta nu poate fi recuperată în procedura specială a Ordonanței de plată, având în vedere domeniul de aplicare al acestei proceduri speciale care este strict determinat și limitat de legiuitor prin disp. art. 1013 C.proc.civ., la creanțele certe, lichide și exigibile, care rezultă dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Ori, creanța de 1299,57 lei, solicitată de creditoare rezultă din contractul de mandat nr. 4331/08.12.2014, care, deși este un contract civil, a fost însă încheiat între creditoarea din prezenta cauză, în calitate de mandant, și ., în calitate de mandatar, nefiind așadar vorba despre un contract încheiat și însușit prin semnătură ori în alt mod prevăzut de lege, de părțile din prezenta cauză.
Pentru recuperarea pretențiilor în cuantum de 1299,57 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate și efectuate de creditoare în vederea recuperării creanțelor sale de la debitoare, în temeiul contractului de mandat nr. 4331/08.12.2014 și a disp. art. 1350 al. 2 din C.Civ., creditoarea mandant are la îndemână și deschisă calea unei acțiuni civile de drept comun.
Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, instanța apreciază întemeiate doar în parte pretențiile creditoarei, solicitate cu titlu de debit principal, respectiv doar în privința sumei de 14.972,05 lei, nu și în ceea ce privește suma de 1299,57 lei, urmând a le admite în parte.
În privința dobânzii, creditoarea a solicitat plata dobânzii legale penalizatoare, de la scadența facturilor fiscale neachitate de debitoare și până la achitarea efectivă a debitului.
Instanța reține că, relativ la determinarea datei scadente de la care dobânda legală penalizatoare curge între profesioniști, în cauza de față, sunt incidente disp. art. 3 din Legea nr. 72/2013 și așa cum s-a reținut mai sus, dată fiind lipsa unui termen de plată stipulat de părți, în raport de disp. art. 3 alin. 2) și 3) din Legea nr. 72/2013, instanța reține că în speță, dobânda legală penalizatoare curge după 30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitoare a facturilor, respectiv din data de 01.06.2014 (debitoarea semnând de primire toate facturile mai sus-menționate la data emiterii acestora – 01.05.2014), până la momentul plății, în condițiile art. 1535 din C.civ.
Potrivit disp. art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic (alin. 1), situație față de care se va plăti dobânda legală potrivit prevederilor art. 3 alin. 2 1 din OG nr. 13/2011, astfel cum a fost solicitată.
Față de toate aceste considerente, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1013 al. 1 NCPC, motiv pentru care, în conformitate cu art. 1021 al. 1 NCPC, apreciază întemeiată în parte cererea creditoarei, urmând a o admite în parte.
Urmează a dispune emiterea ordonanței de plată și obligarea debitoarei la plata către creditoare a sumei de14.972,05 lei, reprezentând debit principal, respectiv contravaloare produse livrate debitoarei, precum și la plata dobânzii legale aferente debitului principal, de la data de 01.06.2014, până la achitarea integrală a debitului principal, în termen de 30 zile de la data comunicării sentinței.
Cu privire la solicitarea debitoarei de achitare a debitului principal de 14.972,05 lei, în 10 rate lunare, formulată prin întâmpinare, instanța o apreciază neîntemeiată, termenul de plată cuprins între 10 și cel mult 30 de zile de la data comunicării ordonanței, neputând fi modificat de instanță decât dacă părțile se înțeleg în acest sens, conform disp. art. 1021 alin. 3 C.proc.civ.. Ori, în speța de față părțile nu au învederat instanței, oral sau în scris o astfel de înțelegere.
Cum cererea a fost admisă în parte, iar reclamanta a efectuat cheltuieli cu acest proces, cheltuieli dovedite, reprezentând taxa judiciară de timbru (în cuantum de 200 de lei, conform chitanței nr.15/13.01.2015) și cum soluția de admitere în parte nu este de natură să influențeze cuantumul cheltuielilor de judecată (taxa judiciară de timbru fiind fixă, indiferent de cuantumul creanței solicitate), urmează, în baza art. 451 alin. 1 și art. 452 NCPC, a obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Văzând și dispozițiile art. 1023 alin.1 NCPC,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de creditoarea .>S.R.L., cu sediul social în . J. B., înmatriculată în registrul comerțului sub nr. J_ , C.U.I._, contul bancar RO06 RZBR_ 5439 deschis la Banca Raiffeisen Bank, prin reprezentant legal administrator C. L., în contradictoriu cu debitoarea . SRL, cu sediul în .. 1, oraș F., Jud. Călărași, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, reprezentată de G. C..
Dispune emiterea ordonanței de plată, și obligarea debitoarei la plata către creditoare a sumei de 14.972,05 lei, reprezentând debit principal (respectiv contravaloare produse livrate debitoarei), precum și la plata dobânzii legale aferente debitului principal, de la data de 01.06.2014, până la achitarea integrală a debitului principal, în termen de 30 zile de la data comunicării sentinței.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept la cerere în anulare în 10 de zile de la comunicare, cerere ce se depune la Judecătoria L. – Gară.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. C. E. C. B.
Pentru Judecător G. C. E.,
aflată în C.M., semnează președintele instanței,
Judecător J. M.
Red. G.C.E./tehnored. GCE
Ex. 4/17.04.2015
DOSAR NR._
MINUTA
26.03.2015
Admite în parte cererea formulată de creditoarea .>S.R.L., cu sediul social în sat Sanpetru, . J. B., înmatriculată în registrul comerțului sub nr. J_ , C.U.I._, contul bancar RO06 RZBR_ 5439 deschis la Banca Raiffeisen Bank, prin reprezentant legal administrator C. L., în contradictoriu cu debitoarea . SRL, cu sediul în .. 1, oraș F., Jud. Călărași, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, reprezentată de G. C..
Dispune emiterea ordonanței de plată, și obligarea debitoarei la plata către creditoare a sumei de 14.972,05 lei, reprezentând debit principal (respectiv contravaloare produse livrate debitoarei), precum și la plata dobânzii legale aferente debitului principal, de la data de 01.06.2014, până la achitarea integrală a debitului principal, în termen de 30 zile de la data comunicării sentinței.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept la cerere în anulare în 10 de zile de la comunicare, cerere ce se depune la Judecătoria L. – Gară.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2015.
PREȘEDINTE,
G. C. E.
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 223/2015. Judecătoria... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 340/2015. Judecătoria... → |
|---|
