Pensie întreţinere. Sentința nr. 738/2013. Judecătoria LIPOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 738/2013 pronunțată de Judecătoria LIPOVA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 839/250/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L. Operator 2799
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.738
Ședința publică din 15 octombrie 2013
Președinte: P. P.
Grefier: J. P.
S-a luat în examinare acțiunea civilă exercitată de reclamantul C. M. I. în contradictoriu cu pârâtele C. M. E. și C. D. M., având obiect exercitarea autorității părintești, reducere pensie de întreținere, precum și cererea reconvențională formulată de pârâtele C. M. E. și C. D. M. în contradictoriu cu reclamantul C. M. I..
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru, cererea reconvențională cu suma de 40 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care văzând că susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 8 octombrie 2013 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța trece la soluționarea cauzei.
JUDECATA:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 21.06.2013 reclamantul C. M. I. în contradictoriu cu pârâtele C. M. E. și C. D. M., a solicitat să se dispună ca exercitarea autorității părintești asupra minorei C. D. M. să se facă de către ambii părinți până la majoratul acesteia, reducerea/diminuarea pensiei de întreținere datorate pentru minora C. D. M. la 25% din venitul net lunar încasat astfel cum a fost stabilit prin hotărâre judecătorească, la procentul de 17% din venitul net lunar încasat, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul minorei, având în vedere că la data de 28.01.2013 s-a născut cel de-al doilea copil al reclamantului, C. A. F..
În motivarea cererii se arată că prin Sentința civilă nr.165 din 31.05.2011 în dosar nr._ al Judectoriei L., s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți, pârâtei fiindu-i încredințată spre creștere și educare, minora C. D. M., cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere către minoră, în cuantum de 25% din veniturile nete lunare, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul minorei.
Învederează că începând cu luna noiembrie 2011 a intrat în vigoare noul cod civil al României, care dă posibilitate soților divorțați să exercite față de copiii lor minori, autoritatea părintească în mod egal, context în care reclamantului solicită ca exercitarea autorității părintești față de minora C. D. M. să se facă de către ambii părinți.
Arată că la data de 28.01.2013 s-a născut fiica reclamantului, C. A. F., astfel încât și aceasta are nevoie de contribuția reclamantului la creștere și educare la fel ca prima fiică.
Solicită diminuarea pensiei de întreținere de la procentul de 25% din veniturile nete lunare la procentul de 17%, deoarece situația de la momentul pronunțării sentinței civile nr.165/31.05.2011 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei L. s-a schimbat la data de 28.01.2013, fiind născută cea de a doua fiică a reclamantului, față de care acesta are aceleași îndatoriri ca și față de primul copil.
În drept, își întemeiază acțiunea pe disp.art.402 Cod civil și urm.
Prin întâmpinare și cerere reconvențională, pârâta a solicitat admiterea în parte a acțiunii civile doar în ce privește capătul de cerere având ca obiect reducerea pensiei de întreținere, poziție procesuală fondată pe existența unui alt minor aflat în întreținerea reclamantului și disp. legale incidente, respingerea capătului de cerere având ca obiect exercitarea în comun a autorității părintești ca fiind nefondată, exercitarea unilaterală în temeiul art.398 al.1 Noul Cod civil a autorității părintești, exclusiv de mama C. M. E., apreciind că măsura este impusă de necesitatea ocrotirii interesului minorei, în raport cu conduita pârâtului reconvențional, urmare a reducerii pensiei de întreținere, obligarea reclamantului la plata acesteia în procent de 20% din venituri, pensia raportându-se prioritar la nevoile celui ce solicită și posibilitatea debitorului, începând cu data pronunțării hotărârii, cu cheltuieli de judecată în limita actelor justificative.
În motivare se arată că în ce privește autoritatea părintească, interesul superior al minorei poate fi protejat doar prin exercitarea acesteia exclusiv de către mamă, în condițiile dispoziției legale invocate, starea de fapt și natura relației reclamantului cu fiica sa, impunând luarea acestei măsuri de excepție.
Argumentează că în perioada în care au apărut neînțelegerile majore între părinți, minora a asistat la certuri, scene șocante, care au marcat-o atât de puternic încât s-a îmbolnăvit grav, fiind necesar tratament medical și consiliere psihologică, de durată, consecințele conduitei reclamantului fiind suportate și în prezent de către minoră, care se află sub supraveghere medicală.
Cu toate acestea, reclamantul nu s-a străduit în nici un fel să contribuie la efortul reabilitării medicale a minorei, dimpotrivă, conduita sa îi generează stres continuu, acesta o sună sporadic, iar sensul acestor telefoane nu este acela de a se interesa de starea minorei, ci o pune în gardă despre ce o așteaptă urmare demersurilor sale judiciare, reclamantul având pretenția ca minora să inițieze întâlnirile cu el, susținând că dacă ea nu sună nici el nu o caută, să îl viziteze la locuința sa și să aibă grijă de fetița sa în vârstă de 7 luni, pretenții exagerate, minora neputând fi transformată în dădacă și neputându-se substitui sentimentelor paterne.
Apreciază că este de remarcat că minora a conștientizat lipsa unui interes real al tatălui față de ea, iar în momentul când acesta sună, minora devine neliniștită, agitată, manifestându-și dorința de a nu mai fi contactată de reclamant nici măcat telefonic.
Când este lăsată în pace, minora este echilibrată, se poate discuta cu ea, înțelege foarte bine situația în care se află înr aport cu reclamantul.
Se arată că relația cu mama este una foarte bună, bazată pe încredere și sinceritate.
În ce privește obligația de întreținere ce se cere a fi stabilită în cotă procentuală redusă, având în vedere vârsta minorei, 14 ani, faptul că nevoile sale nu se rezumă doar la cele fizice, ca și ale celuilalt copil, minora are nevoie de instrucție, de educație, ore suplimentare, meditații limbi străine, activități recreative, extracurriculare.
În drept, se invocă disp.art.201, art.205, art.209 Cod procedură civilă, rap. la art.398, art.402, art.529 Noul Cod de procedură civilă.
În ședința publică din 10.09.2013 reprezentanta pârâtelor a precizat acțiunea reonvențională în sensul că solicită ca domiciliul minorei să fie stabilit la mamă.
Prin precizare, reclamantul arată că înțelege să solicite judecarea acțiunii în contradictoriu cu fiica sa, C. D. M., care a împlinit vârsta de 14 ani la data introducerii acțiunii, aceasta având domiciliu în A.,., ., ., asistată de mama sa, C. M. E., cu același domiciliu.
Prin răspuns la întâmpinare, arată că își susține acțiunea formulată în ceea ce privește reducerea /diminuarea pensiei de întreținere datorate creșterii și educării minorei C. D. M., de la procentul de 25% la procentul de 17% din veniturile nete lunare realizate.
Apreciază că nașterea celui de-al doilea copil îi dă acestuia drepturi egale cu primul.
În ce privește solicitarea pârâtei de diminuare a pensiei de întreținere la un procent de 20% față de nevoile minorei, arată că niciunde în legea educației nu se specifică faptul că un părinte trebuie să suporte ore suplimentare, meditații limbi străine, etc.
Apreciază că orele se fac în clasă nu acasă, iar pregătirea profesională nu îl obligă pe reclamant să plătească ce nu vrea să priceapă de la profesori la școală.
Arată că și mama minorei, pârâta, are aceleași obligații, ca părinte la educare, și le poate plăti ea, mai ales față de faptul că reclamantul are de plătit lunar 300 euro, luând împreună cu pârâta un credit în valoare de 34.000 euro pentru achiziționarea casei în care locuiește reclamantul, acesta având probleme în prezent, casa fiindu-i scoasă la licitație.
Prin întâmpinare, solicită respingerea acțiunii ca fiind nefondată, considerentele fiind fără suport în realitate și fără temei juridic.
În ce privește capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești asupra minorei, apreciază ca fiind nefondată acțiunea, solicitând respingerea acesteia, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Fiind ascultată în Camera de consiliu potrivit disp.art.264 Noul Cod de procedură civilă, minora C. D. M., a solicitat ca domiciliul să-i fie stabilit la mama, iar autoritatea părintească să fie exercitată unilateral de mama sa.
În cauză s-a administrat proba cu martori și înscrisuri.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Prin sentința civilă nr.165 din data de 31.05.2011 pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._, s-a desfăcut căsătoria încheiată între reclamantul C. M. I. și pârâta C. M. E..
Din relația de căsătorie a părților a rezultat minora C. D. M., care a fost încredințată spre creștere și educare pârâtei prin sentința antemenționată, reclamantul fiind obligat la plata unei pensii de întreținere pentru minoră, în cuantum de 25% din veniturile nete lunare realizate de către acesta.
Minora are stabilită filiația față de reclamant.
În prezent părinții minorei nu mai formează un cuplu, sunt separați și nu mai au un domiciliu comun.
La data de 28.01.2013 s-a născut cel de-al doilea copil al reclamantului, C. A. F., care se află în întreținerea reclamantului.
În Camera de consiliu, la data de 10 septembrie 2013, a fost ascultată minora C. D. M., potrivit disp.art.264 Noul Cod de procedură civilă, aceasta solicitând să-i fie stabilit domiciliul la mama, iar autoritatea părintească să fie exercitată unilateral de mama sa, aceasta fiind influențată de mama sa.
În cauză s-a dispus efectuarea anchetelor psihosociale la domiciliul reclamantului, precum și la cel al pârâtei.
Din referatul de anchetă psihosocială efectuat la domiciliul reclamantului rezultă că reclamantul îndeplinește condițiile optime morale și materiale pentru creșterea și educarea minorei C. D. M..
Din referatul de anchetă psihosocială efectuată la domiciliul pârâtei, rezultă că prin situația locativă și cea a veniturilor, la domiciliul pârâtei există condiții bune de viață, subliniindu-se preocuparea mamei pentru crearea suportului moral-afectiv și intervenției calificate în direcția depășirii de către minoră a situației de criză și trauma psihică.
De asemenea, se subliniază, că se impune a se reaminti atitudinea minorei față de relația sa personală cu tatăl, ca și dorința pârâtei de a exercita în exclusivitate autoritatea părintească asupra minorei.
În cauză a fost audiată martora H. S. A., instanța înlăturând depoziția acesteia, aceasta necoroborându-se cu celalalte probe administrate în cauză, neputându-se stabili cu certitudine că starea de somnambulism a minorei, precum și starea de depresie s-ar datora exclusiv reclamantului.
Potrivit disp.art.31 din Legea nr.272 din 21 iunie 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului „Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor”, iar „ exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său”, iar potrivit disp.art.32 din același act normativ, un copil „are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială”, văzând și dispozițiile art.499 Cod civil.
În ceea ce privește autoritatea părintească, potrivit disp.art.483 Noul Cod civil, autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat acestuia și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul sau de maturitate.
Ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori.
Prin urmare, autoritatea părintească presupune existența unui cumul de drepturi și obligații pentru părinți în creșterea și educarea copilului precum și cu privire la bunurile acestuia.Astfel, potrivit disp.art.483 Noul Cod civil, ambii părinți au atât drepturi cât și obligații cu privire la copiii lor.
De fapt, acest ansamblu de drepturi și obligații presupune că părinții trebuie să ia decizii împreună cu privire la creșterea și educarea copiilor precum și la bunurile acestuia, În toate deciziile lor părinți trebuie să aibă permanent în vedere interesul superior al minorului.
Exercitarea autorității părintești în comun, reprezintă regula cu privire la copii, regula fiind aceeași inclusiv în cazul separării părinților.
Pentru ca instanța să decidă altfel, potrivit disp.art.398 Noul Cod civil, trebuie să existe motive temeinice ca autoritatea părintească să revină numai unuia dintre părinți și acest lucru să se facă în interesul superior al copilului.
Interesul superior al copilului este ca ambii părinți să se ocupe de creșterea și educarea minorului, părinții purtând răspunderea în egală măsură, motivele temeinice fiind strând legate de capacitatea ambilor părinți de a răspune nevoilor concrete ale copiilor.
În ce privește reducerea/diminuarea pensiei de întreținere, instanța reține că la data stabilirii pensiei în procent de 25% minora C. D. M. era unicul copil al reclamantului.
În prezent, situația de la data stabilirii pensiei de întreținere s-a modificat, în sensul că la data de 28.01.2013 s-a născut cea de a doua fiică a reclamantului, C. A. F., care se află în îngrijirea reclamantului.
Conform disp.art.516 Noul Cod civil, între părinți și copii există o obligație legală de întreținere, care se stabilește potrivit disp.art.529 Cod civil, potrivit cu nevoie celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar potrivit disp.art.531 Noul Cod civil „dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei”.
Având în vedere această stare de fapt, instanța, va admite în parte acțiunea civilă precizată, exercitată de reclamantul C. M.-I. în contradictoriu cu pârâtele C. M.-E. și C. D.-E..
Va admite în parte cererea reconvențională precizată, formulată de către pârâtele C. M.-E. în nume propriu și C. D.-E., asistată de mama sa în contradictoriu cu reclamantul C. M.-I..
În baza art.397 Noul Cod civil va dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorei C. D.-M., născută la data de 21.06.1999 în A., să se facă în comun de ambii părinți, care vor decide împreună cu privire la toate problemele esențiale legate de persoana și patrimoniul minorului, în condițiile legii și vor răspunde în egală măsură împreună pentru îndeplinirea cu bună credință a acestor îndatoriri, față de faptul că în prezenta cauză nu s-au relevat nici un fel de împrejurări grave, nu s-au propus probe din care să se poată deduce că ar exista motive grave de impunitate în sarcina oricărui părinte care să ducă instanța la concluzia că interesul superior al minorului reclamă exercitarea autorității părintești doar de unul din părinți.
În baza art.400 al.2 Noul Cod civil va stabili domiciliul minorei la pârâtă, văzând poziția minorei care fiind ascultată în Camera de consiliu a solicitat ca domiciliul să-i fie stabilit la mama, avându-se în vedere și referatele de anchetă psihosociale efectuate la domiciile părților.
În baza art.531 Noul Cod civil va reduce pensia de întreținere stabilită prin sentința civilă nr. 165/31.05.2011 în dosar nr._ al Judecătoriei L., de la o cotă de 25% din veniturile lunare nete la o cotă de 18% din veniturile lunare nete ale reclamantului, începând cu data de 21.06.2013 până la majoratul minorei sau noi dispoziții, urmând ca fiecare dintre părinți să contribuie la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională ale minorei, deoarece situația de la momentul pronunțării sentinței civile nr.165/31.05.2011 s-a schimbat, la data de 28.01.2013 s-a născut cea de a doua fiică a reclamantului, față de care acesta are aceleași îndatoriri de părinte ca și față de primul copil, dar avându-se în vedere că nevoile minorei C. D. M. au crescut, aceasta având vârsta de 14 ani, iar nevoile minorei au crescut, având nevoie și de instruire, educație, ore suplimentare, meditații, iar în ce privește minora C. A. F., aceasta se află în îngrijirea reclamantului, având asigurate toate cele necesare creșterii și educării sale, iar față de vârsta sa fragedă, instanța apreciază că procentul de 15% este suficient, față de faptul că reclamantul având doi copii minori, s-a majorat procentul la care acesta este obligat, de la 25% la 33% pentru ambii copii minori.
În baza art.398 Noul Cod civil va respinge capătul de cerere din cererea reconvențională privind exercitarea unilaterală a autorității părintești exclusiv de către pârâta C. M.-E., văzând că nu există motive întemeiate ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
Va compensa cheltuielile de judecată ale părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă precizată, exercitată de reclamantul C. M.-I. în contradictoriu cu pârâtele C. M.-E. și C. D.-E..
Admite în parte cererea reconvențională precizată, formulată de către pârâtele C. M.-E. în nume propriu și C. D.-E., asistată de mama sa în contradictoriu cu reclamantul C. M.-I..
Dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorei C. D.-M., născută la data de 21.06.1999 în A., să se facă în comun de ambii părinți.
Stabilește domiciliul minorei la pârâtă.
Reduce pensia de întreținere stabilită prin sentința civilă nr. 165/31.05.2011 în dosar nr._ al Judecătoriei L., de la o cotă de 25% din veniturile lunare nete la o cotă de 18% din veniturile lunare nete ale reclamantului, începând cu data de 21.06.2013 până la majoratul minorei sau noi dispoziții, urmând ca fiecare dintre părinți să contribuie la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională ale minorei.
Respinge capătul de cerere din cererea reconvențională privind exercitarea unilaterală a autorității părintești exclusiv de către pârâta C. M.-E..
Compensează cheltuielile de judecată ale părților.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
În baza art. 425 alin. ultim Cod procedură civilă, în cazul exercitării căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria L..
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2013.
Președinte, Grefier,
P. P. J. P.
Red./Tehnored.
PP/JP
Ex.6/12.11.2013
Se comunică:
-reclamant C. M. I.-Ghioroc, nr.164, jud.A.
-pârâte C. M. E., C. D. M.-A., ., .> ., jud.A.
| ← Pretentii. Sentința nr. 57/2013. Judecătoria LIPOVA | Pensie întreţinere. Sentința nr. 824/2013. Judecătoria LIPOVA → |
|---|
