Contestaţie la executare. Sentința nr. 693/2015. Judecătoria LIPOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 693/2015 pronunțată de Judecătoria LIPOVA la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 693/2015
ROMÂNIA
JUDEȚUL A.
JUDECĂTORIA L. OPERATOR 2799
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 693
Ședința publică din 28 octombrie 2015
Președinte: I. D.
Grefier: A. S.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea F. M.-C. în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect contestație la executare.
S-a făcut referatul cauzei, după care, având în vedere faptul că susținerile și concluziile părților au fost consemnate în Încheierea de ședință de la termenul din 26 octombrie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, Judecătoria urmează să delibereze. În deliberare,
JUDECĂTORIA
ȚINÂND SEAMA DE CONSIDERENTELE PRIVIND
I. Poziția procesuală a contestatoarei.
1. Constată că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 593 în data de 29 aprilie 2015, contestatoarea F. M. C., CNP_, domiciliată în ., . în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în G., .. 89, Județul A., a formulat contestație la executare solicitând:
+ anularea executării silite ce face obiectul Dosarului execuțional nr. 149/2015 al B.E.J. B. L.-M.;
+ anularea tuturor actelor de executare efectuate în Dosarul execuțional nr. 146/2015, respectiv Somația din data de 17.04.2015, Încheierea din data de 04.03.2015 privind încuviințarea executării silite, Încheierea din data de 17.04.2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare;
+ suspendarea executării silite în Dosarul execuțional nr. 146/2015 al B.E.J. B. L.-M., până la data soluționării definitive a contestației la executare.
1.1. În motivare, susține că prin actele de executare efectuate în Dosarul execuțional nr. 146/2015, respectiv Somația din data de 17.04.2015, Încheierea din data de 04.03.2015 privind încuviințarea executării silite, Încheierea din data de 17.04.2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare s-a pornit procedura executării silite a Titlului executoriu constând în Dispoziția nr. 91 din data de 14.02.2011 emisă de Primarul Comunei G..
1.2. Contestatoarea susține că executarea este nelegală deoarece în privința debitului constatat prin dispoziția nr. 91/2011 a intervenit prescripția dreptului material, în condițiile în care a trecut o perioadă ce depășește termenul de 3 ani de la data emiterii dispoziției și până la data formulării cererii de învestire cu formulă executorie a dispoziției.
1.3. În ceea ce privește Încheierea de admitere a cererii de învestire cu formulă executorie a dispoziției susține nelegalitatea acestui act în contextul în care cererea de învestire cu formulă executorie a fost formulată peste termenul de prescripție de 3 ani, termen ce a început să curgă de la data emiterii dispoziției, respectiv 14.02.2011.
1.4. În drept, invocă prevederile art. 711 alin. 1, art. 714 alin. 1 pct. 3 C. pr. civ..
2. În data de 27 iulie 2015, contestatoare a depus precizări scrise și o cerere de suspendare a executării silite până la soluționarea definitivă a contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. 47/21.01.2013 și a Raportului de Inspecție fiscală nr. 44/21.01.2013, invocând în drept prevederile art. 413 alin. 1, pct. 1 C. pr. civ.
3. În data de 2 iulie 2015, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimată, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiate a apărărilor intimatei formulate în cuprinsul întâmpinării.
3.1. În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, contestatoarea susține că în contextul în care debitul ce face obiectul executării silite este prescris, intimata efectuând acte de executare silită prin executorul judecătoresc, după trecerea unui termen de trei ani de la data emiterii dispoziției ce constituie titlu executoriu, în contextul în care nu s-ar suspenda executarea silită, i s-ar produce un prejudiciu contestatoarei.
3.2. În ceea ce privește cererea de anulare a executării silite însăși, susține temeinicia și legalitatea acestei cereri, întrucât dreptul de a demara procedura executării silite este prescris, de la data emiterii dispoziției trecând mai mult de 3 ani până la data la care s-a formulat cerere de învestire cu formulă executorie a acestui act.
3.3. Contestatoarea precizează că la data emiterii Dispoziției nr. 91/14.02.2011, raportul de serviciu al contestatoarei, de secretar al Comunei G., era modificat, prin detașare din august 2010 și până în iulie 2012, pe funcția de secretar al Orașului L., dispoziția menționată nefiind comunicată instituției unde contestatoarea a fost detașată pentru a-i fi efectuate rețineri salariale. Totodată, contestatoarea mai arată faptul că din iulie 2012 a fost transferată la Primăria Comunei B., Primăria Comunei G. nesolicitând din 2012 până în 2015 nici acestei instituții să i se efectueze rețineri salariale contestatoarei.
3.4. Susține că nici promovarea unui alt demers judiciar având ca obiect contestarea debitelor constatate de Curtea de Conturi nu are ca efect suspendarea sau întreruperea termenului de prescripție, atât timp cât niciodată nu s-a dispus suspendarea dispoziției ce constituie titlu executoriu în prezentul dosar, astfel că termenul de prescripție nu a fost întrerupt cum în mod total eronat susține intimata.
3.5. Raportat la dispozițiile art. 273 alin. 1 din vechiul C. pr. civ., respectiv art. 623 din noul C. pr. civ., consideră că executarea titlurilor executorii se realizează doar de către executorii judecătorești și chiar dacă s-ar reține că executarea se efectuează de către organele fiscale specificate de art. 17 alin. 5 C. pr. civ., având în vedere data la care dispoziția a fost învestită cu formulă executorie, precum și data la care s-au efectuat de către organele competente primele acte de executare, rezultă în mod evident că termenul general de prescripție de 3 ani este depășit. Astfel, între data emiterii Titlului executoriu, 14.02.2011, și data declanșării executării silite, când s-a depus cererea de învestire cu formulă executorie a titlului, a trecut termenul de 3 ani.
3.6. În data de 13 octombrie 2015, contestatoarea a depus note de ședință prin care a opinat că natura juridică a creanței este de ordin civil, nu de ordin bugetar fiscal, drepturile salariale ale personalului contractual și ale funcționarilor publici din cadrul instituțiilor publice intrând sub incidența Codului muncii, în cazul personalului contractual, și a Legii nr. 188/1999, în cazul funcționarilor publici. De asemenea, opinează că termenul de prescripție al creanței este de 3 ani, nicidecum de 5 ani, în condițiile în care dispozițiile Codului fiscal și ale Codului de procedură fiscală nu reglementează, cu titlu de excepție, că astfel de drepturi salariale intră sub incidența acestor acte normative, termenul de 5 ani fiind aplicabil doar în cazul taxelor și impozitelor locale. Afirmă că procesele derulate ce vizau în mod indirect Dispoziția nr. 91/2011, s-au limitat la demersul judiciar al Sindicatului Public A. concretizat în litigiul ce a făcut obiectul Dosarului civil nr. 2._, neexistând vreo hotărâre judecătorească care să dispună suspendarea actului sau vreo dispoziție emisă de Primarul Comunei G. prin care să se fi dispus suspendarea actului. Mai mult, contestatoarea învederează că în cadrul Dosarului civil nr. 2._ s-a solicitat suspendarea actelor administrative – dispoziții de imputare, dar această cerere a fost respinsă prin Încheierea nr. 1.134 din data de 02.05.2011 pronunțată de Tribunalul A..
II. Poziția procesuală a intimatei.
4. Intimata a depus în data de 27 mai 2015 întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca netemeinică și nelegală solicitând plata cheltuielilor de judecată.
4.1. În motivare, în ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, intimata a solicitat respingerea cererii ca nefondată apreciind că nu s-a făcut dovada existenței unor motive temeinice care să impună această măsură provizorie, cerință prevăzută de art. 719 alin. 1 C. pr. civ..
4.2. În ceea ce privește cererea de anulare a executării silite însăși și a formelor de executare, intimata a solicitat respingerea cererii ca nefondată învederând faptul că executarea silită s-a pornit în baza Încheierii nr. 100/25.02.2015, prin care Judecătoria L. a încuviințat cererea Comunei G. de învestire cu formulă executorie a Titlului executoriu constând în Dispoziția nr. 91/14.02.2011.
4.3. Cu privire la excepția prescripției executării silite, intimata solicită respingerea acesteia motivând că au fost efectuate rețineri salariale, atât anterior cât și în prezent. Astfel, în baza actului administrativ inițial emis, Dispoziția nr. 91/2011, s-a procedat la rețineri salariale până în data de 14.11.2011, după care, recuperarea sumelor a fost întreruptă, fiind incidente dispozițiile art. 2.537 alin. 1 C. civ., contestatoarea recunoscând obligația de restituire, în considerarea faptului că a acceptat perimarea judecății anterioare.
4.4. Intimata mai arată că Sentința civilă nr. 923/26.03.2014 a rămas definitivă prin nerecurare, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 709 alin. 1 pct. 1 teza a doua C. pr. civ., perimarea fiind întreruptă prin recunoașterea în orice alt mod a datoriei. În speță recunoașterea prin orice alt mod a datoriei s-a făcut, prin necontinuarea demersurilor juridice de anulare a Dispoziției de imputare în fața instanței de contencios administrativ, aceasta nemanifestând nici un interes în continuarea judecății. De asemenea, arată că recunoașterea datoriei s-a făcut în mod tacit, potrivit art. 2.538 C. pr. civ., contestatoarea nesolicitând restituirea sumelor reținute anterior, ceea ce echivalează cu o plată parțială a datoriei. Având în vedere cele expuse, intimata apreciază că a fost respectat termenul de prescripție de 3 ani, acesta calculându-se de la data rămânerii definitive a Sentinței de constatare a perimării, 26.03.2014, excepția invocată fiind neîntemeiată.
4.5. În drept, a invocat dispozițiile art. 205 alin. 2 C. pr. civ., precum și temeiurile indicate în cuprinsul întâmpinării.
5. În data de 14 octombrie 2015, intimata a depus note de ședință prin care a susținut că sumele de recuperat constituie o creanță a bugetului local, prejudiciu constatat de către Curtea de Conturi, sumele fiind plătite în mod necuvenit, iar obligația de recuperare a acestora fiind reglementată de dispozițiile în materie – Legea nr. 188/1999 a funcționarilor publici, completată prin Codul muncii. Termenul de prescripție este cel de 3 ani, care în speță a fost întrerupt de existența unor litigii – Dosar nr. 3._ al Tribunalului A. și Dosar nr. 2._ al Tribunalului A. – începând să curgă un nou termen de prescripție din data de 29 martie 2013, după respingerea definitivă a cererii de fond în Dosarul nr._ . Data de începere a noii prescripții este menționată și în Decizia civilă nr. 886/19.08.2015 a Tribunalului A., definitivă, dată într-o speță identică, punct de vedere pe care intimata și-l însușește, contestația la executare silită fiind formulată de un alt funcționar public din cadrul aceleiași primării, ce vizează aceeași categorie de venituri încasate necuvenit, constatate în baza aceluiași control.
5.1. Învederează că persoana contestatoare a promovat o acțiune în contencios administrativ pentru anularea Dispoziției de impunere nr. 91/2011, în Dosar nr. 2._ al Tribunalului A., a cărui soluționare a fost suspendată potrivit art. 244 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ. 1865, până la soluționarea Dosarului civil nr. 3._ *, ulterior acest dosar fiind repus pe rol, constatându-se perimarea cererii, conform Sentinței civile nr. 923/2014. Până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în Dosarul civil nr. 3._, care a constituit motivul suspendării dispuse în Dosarul civil nr. 2._, și termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a fost suspendat în mod corespunzător. Astfel, cât timp dispoziția de imputare a făcut obiectul unei contestații, ea nu a putut deveni potrivit legii titlu executoriu, nu a putut fi supusă procedurii de învestire cu formulă executorie, pentru a fi îndeplinite condițiile prealabile cerute de lege de a proceda la demararea procedurii executării silite.
III. Situația de fapt reținută din probele administrate.
6. În probațiune, Judecătoria a încuviințat administrarea mijloacelor de probă constând în înscrisuri solicitând executorului judecătoresc în copie certificată Dosarul execuțional nr. 146/2015.
6.1. Judecătoria reține că Primarul Comunei G., prin Dispoziția Nr. 91/14 februarie 2011, a imputat contestatoarei suma totală de 16.781 lei stabilită la pct. 9 din Decizia nr. 40/10.01.2011 a Curții de Conturi a României dispunând recuperarea lunară a 30 % din salariul de bază începând cu data de 8 martie 2011 până la recuperarea totală a prejudiciului.
6.2. Cu privire la caracterul executorial al Dispoziției Nr. 91/14 februarie 2011, va reține că nu există nici o dovadă referitoare la existența unei hotărâri judecătorești care să fi dispus suspendarea executării acestei Dispoziții pentru o anumită perioadă de timp și că nu sunt incidente norme imperative care să prevadă suspendarea de drept a Dispoziției, ca urmare a formulării unor acțiuni în justiție.
6.3. Reține, în continuare, că plata creanței datorate bugetului local al Comunei G. s-a realizat parțial, din luna martie 2011 până în 14 noiembrie 2011, fiind achitată suma de 2.976 lei și rămânând un sold de 13.805 lei, conform Fișei de la fila 57 dosar.
6.4. Prin cererea de executare silită din data de 4 martie 2015, fila 51 dosar, intimata s-a adresat B.E.J. B. L. M., care a constituit Dosarul execuțional nr. 146/2015, ca urmare a faptului că prin Încheierea civilă nr. 100/25 februarie 2015, Judecătoria L. a dispus învestirea cu formulă executorie a Dispoziției Primarului Comunei G. Nr. 91/14 februarie 2011 în Dosar nr._, fila 54 dosar.
IV. Hotărârea.
7. În baza celor reținute, examinând cu prioritate incidentul privind prescrierea dreptului material la executare silită, Judecătoria va constata ca fiind întemeiată contestația din acest unghi de vedere urmând a respinge în rest solicitarea de a se constata nelegalitatea Încheierii nr. 100/25 februarie 2015 privind învestirea cu formulă executorie a Dispoziției Primarului Comunei G. Nr. 91/14 februarie 2011, fără plata vreunor cheltuieli de judecată.
7.1. Deși cererea de învestire cu formulă executorie și cererea de executare silită formulate de intimată, după cum și judecata contestației la executare, se supun procedural Codului de procedură civilă intrat în vigoare în data de 15 februarie 2013, cu modificările și completările ulterioare, excepția prescripției dreptului la executare silită se află sub imperiul legii în timpul căreia s-a constituit dreptul de creanță și, ca atare, a început să curgă termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, anume, dispozițiile Codului de procedură civilă intrat în vigoare din anul 1865, cu modificările și completările ulterioare, prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dispozițiile Legii nr. 188/1999 și ale Legii nr. 554/2004.
7.2. Examinând prevederile legale relevante în vigoare la data emiterii Dispoziției Primarului Comunei G. Nr. 91/14 februarie 2011, precum s-a reținut la pct. 6.2. din hotărâre, Judecătoria constată, pe de o parte, că actul administrativ își produce efectele de la data emiterii sale, cu luarea în seamă a termenului efectiv din 8 martie 2011 și a reținerilor din salariu necontestate de contestatoare, potrivit art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (în forma aflată în vigoare la 1 ianuarie 2011, textul normei a fost întregit ulterior, prin art. 34 și art. 82 din Legea nr. 76/2012, care prevăd că începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010, la art. 85, după alin. 2 se introduce un nou alineat, alin. 21, cu următorul cuprins: Ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu) și că, pe de altă parte, că formularea unei acțiuni în fața instanței de contencios administrativ nu suspendă de drept executorialitatea Dispoziției, fiind necesar a se formula o cerere expresă de suspendare a actului, conform art. 14, art. 15 din Legea nr. 554/2004, în forma aflată în vigoare la 27 ianuarie 2011. Luând în seamă și prevederile art. 6, art. 7 alin. 1, art. 16 și art. 17 din Decretul nr. 167/1958 coroborate cu dispozițiile art. 405, art. 4051 și art. 4052 C. pr. civ. 1865, Judecătoria constată faptul că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a reînceput să curgă după ultimul act de executare silită, anume din ziua următoare datei de 14 noiembrie 2011 și s-a împlinit în ultima zi a anului corespunzătoare zilei de plecare, 15 noiembrie 2014, conform modului de calcul al termenelor procedurale prevăzute de art. 101 alin. 3 C. pr. civ.
7.3. Pe cale de consecință, în temeiul art. 720 alin. 1, alin. 4, alin. 5 C. pr. civ., Judecătoria constată ca fiind prescris dreptul de executare silită și anulează, pe cale de consecință, în întregime, executarea silită întreprinsă în Dosarul execuțional nr. 146/2015 de către B.E.J. B. L. M..
7.4. Ținând seama de faptul că analiza prescripției dreptului de executare silită prezintă un caracter contencios, de asigurare a contradictorialității și cum procedura soluționării cererii de învestire cu formulă executorie a Dispoziției Primarului Comunei G. Nr. 91/14 februarie 2011 prezintă un caracter necontencios, fără dezbateri contradictorii, Judecătoria nu găsește motive de nelegalitate în pronunțarea Încheierii nr. 100/25 februarie 2015 în Dosar nr._, astfel că respinge contestația în această privință.
7.5. Ia act de faptul că persoana contestatoare nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată, astfel că, în baza art. 453 alin. 1 C. pr. civ., constatând culpa procesuală a intimatei, va respinge cererea accesorie formulată de intimată cu privire la plata cheltuielilor de judecată.
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
1. Admite, în parte, contestația la executare formulată de contestatoarea F. M. C., CNP_, domiciliată în ., . în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în G., .. 89, Județul A..
1.1. Constată ca fiind prescris dreptul de executare silită și anulează, pe cale de consecință, în întregime, executarea silită întreprinsă în Dosarul execuțional nr. 146/2015 de către B.E.J. B. L. M..
1.2. Ia act de faptul că partea contestatoare nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată și respinge cererea accesorie formulată de intimată cu privire la plata cheltuielilor de judecată.
2. Respinge, în rest, contestația în ceea ce privește constatarea nelegalității Încheierii nr. 100/25 februarie 2015 privind învestirea cu formulă executorie a Dispoziției Primarului Comunei G. Nr. 91/14 februarie 2011.
3. Cu drept la exercitarea apelului de către părțile interesate, în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria L..
4. Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2015, ora 12.00.
Președinte Grefier
I. D. A. S.
Se comunică:
1. Contestatoarei: F. M. C., domiciliată în ., .
2. Intimatei: ., cu sediul în G., .. 89, Județul A.
Tehnored. A.S./24.11.2015
Red. I.D/25 noiembrie 2015
Ex. 4/25 noiembrie 2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 738/2015. Judecătoria LIPOVA | Acţiune în constatare. Sentința nr. 688/2015. Judecătoria LIPOVA → |
|---|
