Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 152/2016. Judecătoria MEDGIDIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 152/2016 pronunțată de Judecătoria MEDGIDIA la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 152/2016
ROMÂNIA
Judecătoria Medgidia
Medgidia, ., jud. C.
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3068
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 152
Ședința publică din 09.02.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. A. I.
GREFIER: B. C. E.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect – ordonanță președințială – exercitare autoritate părintească formulată de reclamanta M. A., CNP_, cu domiciliul în municipiul Medgidia, ., . în contradictoriu cu pârâtul M. C., CNP_, cu domiciliul în municipiul Medgidia, ., ., județul C. și cu domiciliul ales în municipiul Medgidia, ., județul C..
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, conform dispozițiilor art. 154 și urm. Cod procedură civilă.
La apelul nominal efectuat în ședința publică, au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier prin care se evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
În temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, procedând la verificarea, din oficiu, a competenței, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză în baza art. 126 alin. 1 din Constituția României, art. 998 Cod procedură civilă republicat raportat la art. 94 pct. 1 lit. a) și art. 114 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 238 Cod procedură civilă instanța estimează durata procesului la 1 termen, durată apreciată ca fiind previzibilă și rezonabilă în raport de probele ce se solicită a fi administrate.
În baza art. 254 Cod procedură civilă, instanța ia în discuție probele solicitate de către reclamantă prin cerere, respectiv înscrisuri.
Instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile atașate la dosarul cauzei și proba cu referatul de anchetă socială, ordonat de instanță din oficiu și efectuat pentru termenul de astăzi.
În baza art. 244 Cod procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată și în temeiul art. 392-394 Cod procedură civilă, reține cauza spre judecare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr._ /2013 din 22.07.2015 din 18.11.2015, reclamanta M. A., în contradictoriu cu pârâtul M. C., a solicitat ca, prin ordonanță președințială, să se dispună exercitarea, în mod provizoriu, a autorității părintești cu privire la minorul M. R. A., născut la 4 aprilie 2010, exclusiv de către reclamantă, să se stabilească locuința minorului la domiciliul său, precum și să se stabilească provizoriu și vremelnic un program de vizită în favoarea pârâtului și în beneficiul minorului.
În motivarea în fapt a cererii arată că părțile sunt căsătorite, iar din căsătorie a rezultat minorului M. R. A., născut la 4 aprilie 2010, care este în grija exclusivă, iar pe rolul Judecătoriei Medgidia se află dosarul nr._ având ca obiect divorț.
Părțile sunt separate în fapt de cca 7 luni, iar pârâtul își manifestă doar periodic intenția de a avea legături cu minorul, fără a respecta un program firesc, iar în condițiile în care pârâtul este plecat din localitate pentru perioade lungi de timp este necesar ca până la soluționarea în mod definitiv a dosarului de divorț să se impună luarea unor măsuri vremelnice. Întrucât nu cunoaște unde este pârâtul și pentru cât timp este plecat, având în vedere și lipsa dialogului dintre părți, este necesar a se dispune în mod provizoriu ca autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată exclusiv de către reclamantă, iar locuința minorului să fie la aceasta pe toată perioada, până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorț.
Având în vedere apropierea sărbătorilor de iarnă, consideră că este necesar ca instanța să stabilească în mod provizoriu un program de vizitare în favoarea pârâtului și în beneficiul minorului.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept invocă art. 919, art.996-1001 Cod procedură civilă.
La data de 10.12.2015, pârâtul M. C. a depus întâmpinare (filele 12-13) prin care a arătat că este de acord cu stabilirea unui program de vizitare a minorului și cu stabilirea locuinței minorului la mamă, dar nu este de acord ca reclamanta să exercite exclusiv autoritatea părintească asupra minorului.
În argumentarea punctului de vedere arată, în esență, că în dosarul nr._ al Judecătoriei Medgidia, pârâtul din prezenta cauză are calitate de reclamant, iar reclamanta din prezenta cauză are calitatea de pârâtă. Prin întâmpinarea depusă în dosarul de divorț, reclamanta M. A. a achiesat la cererea pârâtului în privința cererii de exercitare în comun a autorității părintești asupra minorului și a cererii de stabilire a locuinței minorului la domiciliul mamei, dar nu a achiesat la cererea privind stabilirea unui program de vizitare a minorului.
Cu privire la autoritatea părintească exclusivă asupra minorului, arată că nu doar reclamanta se ocupă de minor. Astfel, deși aceasta a luat hotărârea de a-l duce pe minor în timpul săptămânii la părinții săi, la sfârșitul săptămânii, când minorul este adus în domiciliul comun, pârâtul își petrece tot timpul împreună cu acesta. În perioada 15.08-07.11.2015 a fost plecat la muncă în străinătate, iar la revenirea în țară i-a adus minorului jucării și articole de îmbrăcăminte, a mers cu acesta la cumpărături la C., în luna noiembrie 2015 l-a luat zilnic pe minor de la grădiniță, timp de o săptămână și au locuit împreună în același apartament. Arată că este de acord ca locuința minorului să fie stabilită la mamă, întrucât pârâtul lucrează în străinătate. În ceea ce privește programul de vizitare, solicită a se observa că minorul este în vârstă de 5 ani și 8 luni, nu mai este dependent de mama sa în timpul nopții, iar pârâtul s-a implicat în creșterea și educarea minorului și a contribuit cu sume de bani la întreținerea acesteia.
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate a cererii pe calea ordonanței președințiale, apreciază că, în condițiile în care minorul este lăsat, în prezent, să își petreacă timpul cu pârâtul, nu este un caz grabnic, care prin întârziere să păgubească un drept al minorului.
La data de 29.12.2015, reclamanta M. A. a depus răspuns la întâmpinare prin care și-a menținut punctul de vedere din cererea inițială. Susține că din iulie 2015 se ocupă exclusiv de minor, că tot de atunci pârâtul nu contribuie la creșterea și educarea minorului. Mai arată că la data de 18.07.2015, reclamantul a venit din străinătate fără să o a anunțe și, fiind sub influența alcoolului, a fost implicat într-un incident cu mai multe persoane, a venit în casă plin de vânătăi și de sânge și din acest motiv minorul nu a vrut să-l vadă pe tatăl său decât după câteva zile, fiind convins de bunica maternă. Susține că, deși minorul are 5 ani și 8 luni, în tot acest timp nu a dormit niciodată cu tatăl său, acesta fiind tot timpul plecat, iar când venea acasă vroia să se relaxeze și nu se ocupa de minor, astfel că nu cunoaște programul zilnic al minorului, ce-i place copilului să mănânce etc.
Învederează că ordonanța președințială a fost înaintată mult prea târziu și că nu își mai are rostul din moment ce dosarul de divorț are termen de judecată la 19.01.2016.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că părțile sunt căsătorite, iar din căsătorie a rezultat minorul M. R. A., născut la 4 aprilie 2010, aflat în prezent în grija reclamantei.
Totodată, rezultă că părțile au pe rolul Judecătoriei Medgidia dosar de divorț, înregistrat sub nr._, aflat în cursul judecății, cu termen de judecată la 23.02.2016.
Din referatul de anchetă socială efectuat în cauză de C. autoritate tutelară al Primăriei municipiului Medgidia și înaintat cu adresa nr. 2886/08.02.2016, rezultă că minorul locuiește împreună cu reclamata în imobilul situat în municipiul Medgidia, ., ., compus din două camere și dependințe, proprietatea părților. Minorul frecventează cursurile Grădiniței nr. 7 din Medgidia. Reclamanta realizează venituri permanente din muncă, iar pârâtul lucrează în străinătate și păstrează legătura telefonic, cu minorul, o dată pe săptămână. Pârâtul a fost în țară în perioada 07.11-05.12.2015, când a locuit împreună cu minorul și reclamanta în domiciliul comun. În acea perioadă, părțile au convenit ca locuința minorului să fie stabilită la mamă, ca autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată în comun de ambii părinți, precum și asupra unui program de vizitare a minorului de către pârât, fără posibilitatea luării acestuia din domiciliul comun.
Potrivit dispozițiilor art.996 alin.1 Cod procedură civilă „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Textul art.996 alin.1 Cod procedură civilă stabilește două condiții de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, anume: urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale, iar din acestea decurge și o a treia condiție –și a anume că prin măsura luată să nu se prejudece fondul.
Calea ordonanței președințiale este una sumară, în care instanța nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părți dar, pentru ca soluția să nu fie arbitrară, trebuie cercetată aparența acestui drept.
Potrivit dispozițiilor art. 919 Cod procedură civilă, „Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.”
Atunci când obiectul cererii intră în categoria cererilor prevăzute de art.919 Cod procedură civilă, instanța trebuie să verifice doar împlinirea cumulativă a două condiții de admisibilitate, respectiv vremelnicia și neprejudecarea fondului, din interpretarea textului legal rezultând că în această materie, condiția urgenței este prezumată de legiuitor.
În speță, întrucât cererea nu intră în categoria celor prevăzute de art.919 Cod procedură civilă, trebuie să fie îndeplinite toate cele trei condiții, respectiv: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului cauzei.
Examinând admisibilitatea cererii de ordonanță președințială prin prisma condițiilor restrictive enunțate de textul menționat, instanța este datoare sa stabilească dacă, într-adevăr, în raport cu circumstanțele cauzei și cu natura dreptului substanțial dedus judecății, măsura a cărei luare se solicită are un caracter urgent, iar efectele sale sunt vremelnice. Chestiunile legate de exercitarea de exercitarea autorității părintești asupra minorului, de stabilirea locuinței acestuia, de stabilirea unor legături personale între minori și părintele cu care nu locuiesc, pe durata derulării procedurii pe calea dreptului comun necesită, într-adevăr, o soluționare urgentă prin prisma interesului superior al copilului, instanța fiind datoare să dispună toate măsurile necesare pentru a preveni producerea oricărui prejudiciu copilului, sub aspect fizic sau moral.
În cauză însă, părțile recunosc că minorul este în grija mamei, pârâtul muncind în străinătate, că nu au existat neînțelegeri cu privire la păstrarea legăturilor cu minorul de către ambii părinți, iar reclamanta nu a dovedit că a pârâtul a fost cel care și-a exercitat drepturile părintești, abuziv, și nici că modul în care pârâtul își exercită drepturile părintești sunt de natură să pună în primejdie dezvoltarea fizică sau psihică a minorului, nepropunând administrarea niciunei probe în acest sens.
Astfel, se constată că reclamanta nu s-a conformat exigențelor de ordin probator impuse de art. 249 Cod procedură civilă pentru a dovedi urgența ordonării de către instanță a măsurilor cu privire la minor, pe calea ordonanței președințiale.
În consecință, față și de stadiul procesului de divorț, se apreciază că nu se impune luarea unor măsuri cu privire la minor pe calea ordonanței președințiale, nefiind îndeplinită condiția urgenței.
Pentru cele ce preced, nefiind întrunite cerințele de admisibilitate a acestei cereri pe calea ordonanței președințiale, cererea este nefondată și va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge - ca nefondată - cererea având ca obiect – ordonanță președințială – exercitare autoritate părintească formulată de reclamanta M. A., CNP_, cu domiciliul în municipiul Medgidia, ., ., județul C. în contradictoriu cu pârâtul M. C., CNP_, cu domiciliul în municipiul Medgidia, ., ., județul C. și cu domiciliul ales în municipiul Medgidia, ., județul C..
Cu apel în termen de 5 zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Judecătoria Medgidia.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 februarie 2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. A. I. B. C. E.
Tehnored.jud.AIS/4 ex
11.02.2016
| ← Actiune în constatare. Sentința nr. 118/2016. Judecătoria... | Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 153/2016. Judecătoria... → |
|---|
