Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 282/2016. Judecătoria MEDGIDIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 282/2016 pronunțată de Judecătoria MEDGIDIA la data de 25-02-2016 în dosarul nr. 282/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MEDGIDIA
Medgidia, ., județul C.;
cod poștal –_
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3068
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 282
Ședința Publică din 25.02.2016
Instanța constituită din :
Președinte – D. C.
Grefier –C. T.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială – stabilire domiciliu minori, formulată de reclamanta A. S., cu domiciliul în P. Albă, ., județul C. în contradictoriu cu pârâtul A. I. cu domiciliul în P. Albă, ., județul C..
Dosarul este strigat la ordine.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns reclamanta asistată de doamna avocat Bătrânoiu E. în baza delegației de la dosar și pârâtul asistat de doamna avocat G. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier prin care se evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Acțiunea legal timbrată.
Apărătorul reclamantei depune la dosar taxa judiciară de timbru și împuternicirea avocațială. Mai depune la dosar și dovada că pe rolul acestei instanței se află hotărârea de divorț a părților.
Instanța, procedând la verificarea din oficiu a competenței potrivit art. 131 Cod procedură civilă se constată competentă să soluționeze prezenta cauză din punct de vedere general potrivit art. 126 alin. 1 din Constituția României și din punct de vedere material potrivit art. 94 Cod Procedură Civilă și teritorial în baza art. 920-998 și 94 al.1 lit. a Cod Procedură Civilă.
Se comunică apărătorului reclamantei un exemplar de pe întâmpinare și reconvențională.
Instanța acordă cuvântul pe probe.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul, solicită a se încuviința proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba testimonială cu 2 martori.
Apărătorul pârâtului, având cuvântul, solicită a se încuviința proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba testimonială cu 2 martori.
În baza dispozițiilor art. 255 și art. 258 alin. 1 C.., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile atașate la dosar, considerând că acestea sunt admisibile potrivit legii și concludente, fiind apte să conducă la soluționarea procesului.
În baza art. 998 al.3 Cod procedură civilă, respinge ca inadmisibilă soluționării cauzei proba testimonială cu martori, întrucât necesită timp îndelungat.
Apărătorul reclamantei, revine și arată că renunță la proba cu interogatoriu.
Apărătorul pârâtului, revine și arată că renunță la proba cu interogatoriu.
Ia act că părțile renunță la administrarea probei cu interogatoriu.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și în baza art. 392 Cod Procedură Civilă declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul, solicită admiterea cererii, în sensul de a stabili provizoriu locuința celor doi minori la mama reclamantă până la soluționarea cauzei ce vizează divorțul înregistrat sub nr._, pe rolul Judecătoriei Medgidia.
Urgența este determinată de împrejurarea prin prima faptului că, cei doi copii au fost separați sub pretextul că pârâtul ia unul dintre copii să se plimbe și să facă mici cumpărături și nu l-a mai adus înapoi, copiii sunt foarte mici de vârstă, unul este sub un an, iar celălalt are 3 ani de zile și apreciază că această măsură justifică până la soluționarea definitivă de divorț luarea unei măsuri de urgență.
Mai arată că un copil atât de mic nu poate fi separat de mama sa, pentru că acest aspect poate să producă un impact și asupra psihicului copilului și este în interesul ambilor copii de a rămâne împreună alături de mama lor, de a le conferi ceea ce le este nevoie pentru creștere și îngrijire. Împrejurarea că tatăl și-a adus imediat acasă o femeie mai tânăra care așteaptă un copil, nu consideră că este de natură să ducă la înlocuirea mamei pentru copil atât de mic.
Pentru acte considerente, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Apărătorul pârâtului, având cuvântul, apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile și urmează a se observa că situația dintre părți este de mai bine de 6 luni de zile, lucru este atestat și de ancheta socială, care relevă și condițiile în care sunt crescuți ambii copii, atașamentul și condițiile acestora unde locuiesc și consideră că nu ar trebui să facă obiectul acestui dosar, trebuie analizată situația minorilor iar situația de până acum, atestă din ancheta socială că minorii nu sunt afectați sub nicio formă, mama trebuie să fie prezență în viața copiilor ca și tatăl, dar din situația existentă la dosar, acestu lucru nu este afectat, iar dreptul și interesele minorilor nu sunt afectate și nu se impune luarea unei măsuri provizorii.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul, solicită respingerea cererii reconvenționale sub aspectul stabilirii locuinței la tată, neavând obiecțiuni cu privire la programul de vizitare.
În baza art. 394 Cod Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea precizată ulterior, înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr._, reclamanta Ailincai S. prin apărător ales av. Bătrânoiu E. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul Ailincai I., să dispună pe calea ordonanței președințiale, stabilirea domiciliului minorilor la domiciliul reclamantei până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Medgidia.
În fapt, în esență, reclamanta arată că minorii au nevoie de aceasta pentru a le asigura cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea profesională a acestora. Mai arată că pârâtul a luat minorul din casa în care locuiește reclamanta acum, și nu l-a mai adus înapoi, fără acordul acesteia.
În drept, a invocat disp. art. 996 C.proc.civilă.
În susținerea cererii a depus înscrisuri.
Pârâtul Ailincai I. prin apărător ales av. G. G., a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care solicită respingerea acțiunii reclamantei. Solicită stabilirea domiciliului minorului Ailincai I. la pârât, și a minorei Ailincai B. A., la reclamantă, cu exercitarea autorității părintești în comun.
Întâmpinarea și cererea reconvențională, nu au fost motivate în drept.
În susținere a depus înscrisuri.
Analizând probele administrate în cauză, reține următoarele:
Potrivit art. 997 C.proc.civilă – instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt (alin. 5).
Instituția ordonanței președințiale, reglementată în art. 997 – 1002 C.proc.civilă, reprezintă un mijloc procedural rapid și lipsit de formalism pentru luarea unor măsuri provizorii în anumite cazuri ce reclamă urgență.
Ca atare, acțiunea având ca obiect luarea unor măsuri pe calea ordonanței președințiale trebuie să îndeplinească pe lângă cerințele generale pentru exercitarea oricărei acțiuni – interesul, calitatea procesuală, capacitatea procesuală și formularea unei pretenții – și anumite condiții particulare, precum: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice, neprejudecarea fondului.
În ceea ce privește caracterul provizoriu al măsurilor ce se pot dispune în procedura ordonanței președințiale, acesta se referă pe de o parte la conținutul reversibil al măsurilor, în condițiile în care pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt. Pe de altă parte, caracterul provizoriu se referă la durata limitată temporar a acestor măsuri.
Caracterul urgent al măsurii trebuie stabilit prin raportare la scopul luării acesteia, și anume – păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Conform disp. art. 920 C.proc.civilă, instanța poate lua măsuri vremelnice, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Din certificatul de naștere . nr._/09.07.2012 eliberat de P. Medgidia, rezultă că minorul A. I. este fiul părților.
Din certificatul de naștere . nr._/23.03.2015 eliberat de P. Medgidia, rezultă că minora A. B. A. este fiica părților.
Din referatul de anchetă socială efectuat în cauză, înaintat instanței de P. P. Albă, jud. C. cu adresa nr. 1334/22.06.2016, rezultă că minora A. B. A. locuiește împreună cu reclamanta într-un imobil proprietatea mamei reclamantei. Conform referatului reclamanta are un venit de 1050 lei.
În referat se mai arată că minorul A. I. a locuit până de curând la reclamantă, însă a fost luat de pârât de la locuința reclamantei, fără ca ulterior pârâtul să mai fie de acord cu aducerea minorului la locuința mamei, și fără a avea acordul reclamantei în acest sens.
Pârâtul locuiește în prezent cu minorul A. I., într-un imobil închiriat.
În conformitate cu disp. art. 400 alin. 1 C.civil, în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic.
Art. 2 din Legea 272/2004 stabilește că în toate măsurile care privesc copiii, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești trebuie să prevaleze interesul superior al copilului, principiu impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților.
În practică se ivesc destul de frecvent cazuri când unul dintre soți, în loc să se adreseze instanței judecătorești pentru a stabili noul domiciliu al copilului, ia în mod abuziv copilul de la celălalt părinte, cu motivarea că astfel îi asigură condiții optime de întreținere, supraveghere și dezvoltare fizică și morală.
În aceste cazuri, pentru restabilirea unor stări de fapt anterioare, schimbate de părți în mod abuziv, se poate recurge la calea rapidă a ordonanței președințiale.
Justificarea unor astfel de cereri o regăsim în disp. art. 400 C.civil, care dispun că, în lipsa înțelegerii dintre părinți, locuința copilului minor este stabilită de către instanța de tutelă odată cu pronunțarea divorțului. Aceasta înseamnă că niciunul dintre soți nu poate schimba din proprie inițiativă domiciliul copilului dacă soții se despart în fapt. Pentru stabilirea domiciliului copilului minor soțul interesat trebuie să se adreseze, potrivit legii, instanței judecătorești.
De data aceasta, se ridică întrebarea dacă este suficientă numai constatarea schimbării domiciliului minorului prin măsuri de fapt sau mai trebuie dovedită urgența și paguba produsă în persoana minorului.
Instanța reține că fapta abuzivă a soțului de a schimba domiciliul copilului trebuie înlăturată fără dovedirea prejudiciului, iar urgența rezultă implicit din înseși datele problemei (perpetuarea unei stări de fapt nelegitime). Această măsură se impune chiar dacă pârâtul ar face dovada că mai indicat ar fi ca domiciliul copilului să fie la el; în caz contrar s-ar consacra faptul implicit și s-ar confirma abuzul, ceea ce ar încuraja pe cei care își fac dreptate singuri.
În speță, având în vedere expunerea de motive a cererilor de chemare în judecată conexe, susținerile părților din timpul procesului, instanța reține că minorul A. I. a rămas în grija mamei după separația în fapt a părților și a fost luat de tată nu în baza unei hotărâri judecătorești pronunțate la cererea sa, ci în mod abuziv, plecând pur și simplu cu el, fără acordul mamei, pe fondul neînțelegerilor legate de situația familială a acestora.
În această situație, pentru a se pune capăt abuzului prin restabilirea stării de fapt anterioare, se impune ca locuința copilului minor să fie stabilită pe calea ordonanței președințiale la mamă, până la soluționarea cererii formulate pe dreptul comun.
Instanța mai reține că nu au fost luate măsuri cu privire la exercitarea drepturilor părintești asupra minorilor în cauză, și nici cu privire la locuința acestora.
Instanța prin raportare la considerentele anterioare, va admite în parte cererea reclamantei, precum și în parte cererea reconvențională, va stabili locuința minorilor la domiciliul reclamantei, până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Medgidia, însă cu exercitarea autorității părintești asupra minorilor în comun de ambii părinți.
De asemenea, instanța va încuviința pârâtului legătura personală cu minorii, în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, în zilele de vineri și sâmbătă de la orele 16.00 la orele 18.30 cu posibilitatea luării minorului A. I. la domiciliu pârâtului, dar fără posibilitatea luării minorei Ailincai B. A. din domiciliul reclamantei.
Prin raportare la soluția pronunțată în cauză, instanța, va compensa cheltuielile de judecată ale părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de ordonanță președințială având ca obiect ordonanță președințială – stabilire domiciliu minori, formulată de reclamanta A. S., cu domiciliul în P. Albă, ., județul C. în contradictoriu cu pârâtul A. I. cu domiciliul în P. Albă, ., județul C..
Admite în parte cererea reconvențională.
Stabilește provizoriu – până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Medgidia – locuința minorilor A. I., născut la data de 05.07.2012 și A. B.-M. născută la data de 18.03.2015,la domiciliul reclamantei, cu exercitarea autorității părintești asupra minorilor în comun de către ambii părinți.
Stabilește în favoarea pârâtului - reconvenient, provizoriu – până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Medgidia, următorul program de vizitare a minorilor A. I., născut la data de 05.07.2012 și A. B.-M. născută la data de 18.03.2015:
- în prima și a treia săptămână din lună, în zilele de vineri și sâmbătă de la orele 16.00-18.30, cu posibilitatea luării minorului la domiciliul pârâtului – reconvenient, dar fără posibilitatea luării minorilor din domiciliul reclamantei.
Compensează cheltuielile de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 5 de zile de la pronunțare.
Apelul se va depune la Judecătoria Medgidia.
Pronunțată în ședința publica azi, 25.02.2016.
PREȘEDINTE,
D. ConstantinGrefier,
C. T.
Red. jud. D.C./26.02.2016
Listat gref.C.T./29.02.2016/5ex
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1383/2015. Judecătoria... | Actiune în constatare. Sentința nr. 118/2016. Judecătoria... → |
|---|
