Plângere contravenţională. Sentința nr. 840/2016. Judecătoria MEDGIDIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 840/2016 pronunțată de Judecătoria MEDGIDIA la data de 06-05-2016 în dosarul nr. 840/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDMED:2016:001._
ROMÂNIA
Judecătoria Medgidia
Medgidia, ., jud. C.
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3068
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 840
Ședința publică din 06.05.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B.-C. S.
GREFIER: L. N. A.
S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect – plângere contravențională - formulată de petenta Negrut V., CNP –_, cu domiciliul în sat Cetatea, . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. – P. de Poliție D., cu sediul în D., jud. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, conform dispozițiilor art. 154 și urm. Cod procedură civilă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, instanța constată lipsa părților.
Instanța, față de faptul că niciuna dintre părți nu s-a prezentat la strigarea cauzei, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare făcută în ședința publică, instanța constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier prin care se evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
În temeiul art. 131 C.proc.civ., verificându-și din oficiu competența, instanța se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, în raport de prevederile art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Instanța, în temeiul art. 238 alin. 1 C. proc. civ., estimează durata cercetării procesului la un singur termen de judecată, durată apreciată ca fiind rezonabilă în raport de obiectul cauzei și de probele ce se impun a fi administrate.
În temeiul art. 258 alin. 1 raportat la dispozițiile art. 255 alin. 1 C. proc. civ., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind admisibile potrivit legii și că sunt apte a conduce la soluționarea procesului. Respinge proba testimonială cu martori propusă de petentă ca neîntemeiată.
În temeiul art. 244 C. proc. civ., nemaifiind alte cereri și probe de administrat, instanța se consideră lămurită, declară încheiată cercetarea procesului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 28.12.2016, cu numărul de înregistrare_, petenta Negrut V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. – P. de Poliție D., a formulat contestație împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 02.12.2015.
În motivare, se arată că prin procesul verbal menționat petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 500 de lei pentru faptul că la data de 27.11.2015, ora 2100, în . solicitat prezența organelor de poliție la fața locului, apelând serviciul unic de urgență „112”, fără a avea un motiv întemeiat.
Petenta susține că într-adevăr la data de 27.11.2015, în jurul orei menționate, a apelat serviciul unic de urgență, dar pentru un motiv întemeiat, arătând astfel că soțul său N. M., aflat sub influența băuturilor alcoolice a provocat scandal și a agresat-o fizic; se mai precizează faptul că petenta este despărțită în fapt de soțul său.
Totodată, petente învederează instanței că soțul acesteia a fost condamnat în urmă cu câțiva ani pentru infracțiunea de omor, iar în prezent este cercetat pentru infracțiunea de distrugere, arătând de asemenea că a formulat mai multe plângeri împotriva acestuia pentru sub aspectul săvârșirii infracțiunii de loviri sau alte violențe.
În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 31 și următoarele din OG 2/2201.
În dovedire, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martora Z. M..
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din OG 2/2001.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea plângerii contravenționale.
Intimatul a arătat că petenta a fost sancționat contravențional întrucât în ziua de 27.11.2015, a solicitat prezența organelor de poliție la fața locului, apelând Serviciul Național Unic de Apel de Urgență „112”, fără a avea motiv întemeiat, faptă prevăzută de art. 2, pct. 11 din Legea 61/1991, pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.
În motivarea soluției de admitere a plângerii contravenționale, intimatul a învederat că, dintr-o eroare materială, agentul constatator a sancționat petenta în baza art. 3, lit. b) din Legea 61/1991, și nu în baza art. 3, alin. 1 unde se încadrează fapta contravențională prevăzută la art. 2, pct. 11 din același act normativ. Astfel, pentru a se evita un abuz nejustificat, intimatul a solicitat admiterea plângerii contravenționale în sensul anulării procesului . nr._.
În drept, intimatul a invocat prevederile Legii 61/1991 și OG 2/2001.
La întâmpinare au fost atașate raportul agentului constatator și fișa de intervenție la fața locului.
Petenta nu a depus răspuns la întâmpinare.
Sub aspect probatoriu, la termenul din data de 06.05.2016 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei și a respins pentru petentă proba cu martora solicitată, apreciind-o ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 02.12.2015 a rezultat că petenta a fost sancționat cu amendă contravențională în valoare de 300 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2, pct. 11 din Legea 61/1991, aplicându-se sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 500 de lei, prin raportare la disp. art. 3, alin. 1, lit. b) din același act normativ.
Pentru a dispune sancționarea contravențională, în cuprinsul procesului verbal, agentul constatator a reținut că, în data de 27.11.2015, petenta a solicitat prezența organelor de poliție la fața locului, apelând Serviciul Național Unic de Apel de Urgență „112”, fără a avea un motiv întemeiat.
În drept,potrivit art. 37 din OG 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Instanța arată că din interpretarea textului de lege anterior citat, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare contravențională se bucură de prezumțiile de legalitate și temeinicie. Aceste prezumții se extrag din faptul că, în situația în care acesta nu este atacat în instanță, poate fi executat fără nicio altă formalitate. Ori din punct de vedere logic, punerea în executare a acestuia nu se poate admite decât dacă se pleacă de la prezumția că a fost întocmit în mod legal, iar constatările din cuprinsul său corespund adevărului.
În situația în care procesul-verbal este contestat în instanță, cum este cazul de față, se contestă de fapt ambele prezumții, instanța fiind obligată să analizeze, conform art. 34 din OG nr. 2/2001, atât aspectele privind legalitatea, cât și pe cele privind temeinicia procesului-verbal.
De asemenea, instanța precizează că cele două prezumții, a legalității și a temeiniciei, generate de procesul-verbal de constatare a contravenției nu contravin prezumției de nevinovăție specifică materiei penale, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în numeroase cauze (a se vedea cauza I. P. c. României, cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011, precum și cauzele pronunțate de Curte, menționate în respectiva decizie).
Astfel, verificând în primul rând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța reține că acesta nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:
Potrivit art. 16, alin. 1 din OG 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu printre altele, descrierea faptei contravenționale, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția;
Potrivit art. 17 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art.16 si art.17 din OG nr.2/2001 rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerința este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și justețea sancțiunii aplicate. Prezentarea generală, lipsită de conținut, a faptei echivalează cu lipsa acesteia și atrage nulitatea procesului-verbal, în condițiile art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001.
Concluzia instanței este pe deplin susținută si de împrejurarea ca, in lipsa descrierii tuturor împrejurărilor concrete de săvârșire a faptei, nu se poate aprecia cu privire la temeinicia sancționării contravenționale ce este, vehement, contestata de petentă.
Din analiza procesului verbal contestat, instanța reține că agentul constatator s-a limitat la reproducerea în linii generale a textului de lege sancționator.
Mai mult, în conformitate cu disp. art. 1 din OG nr. 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului […]. Așadar, acest aspect presupune tipicitatea faptei, ca element de legalitate a sancționării contravenționale, fiind necesar sa existente identitatea intre fapta săvârșită in concret si textul de lege care instituie si sancționează contravenția. Totodată este necesar ca fapta să fie săvârșită cu vinovăție, ce reprezintă elementul de factură subiectivă ce intră în conținutul contravenției, în lipsa căreia fapta nu poate fi sancționată, neîndeplinind condițiile de tipicitate subiectivă.
În analiza existenței vinovăției în speța dedusă judecății, instanța urmează a ține cont și de faptul că, în privința sancționării unor astfel de fapte (alarmarea neîntemeiată a organelor specializate ale statului în scopul intervenirii pentru păstrarea ordinii și siguranței publice), autoritățile statale trebuie să acorde o atenție deosebită astfel încât să nu se ajungă la o descurajare a cetățenilor de a solicita intervenția organelor competente, în cazul existenței unei stări de urgență, echilibrul ce trebuie astfel menținut fiind destul de sensibil. Totodată, instanța urmează a reține că deși starea de urgență se apreciază prin raportare la existența unor criterii obiective (necesitatea intervenției prompte a autorităților pentru înlăturarea unei stări de pericol), diferitele situații apărute pot fi privite și apreciate într-un mod subiectiv de subiecții de drept, ca urmare a unei varietăți de factori de ordin subiectiv (educație; convingeri personale; vârstă, etc.), astfel încât în concepția acestora să fie catalogate drept stări de urgență.
Așadar, astfel, cum anterior s-a arătat, autoritățile trebuie să depună diligențe și să manifeste o deosebită atenție în aprecierea tutore acestor factorilor obiectivi și subiectivi, raportându-se în concret la posibilitatea reală a persoanelor de stabili caracterul urgent al situațiilor, care din punctul lor de vedere au necesitat apelarea serviciului unic de urgență.
Se impune așadar a se menționa că apelarea la concursul organelor de ordine publică, fără a se dovedi existența unei urgențe nu este în sine de natură a constitui contravenție. Pentru a constitui contravenție, este necesar ca fapta să fie săvârșită vinovăție, or potrivit legislației în vigoare, vinovăția, poate îmbrăca forma intenției sau culpei.
În alți termeni, apelarea cu bună-credință la concursul autoritățile statului, fără ca situația pentru care s-a solicitat sprijinul organelor de ordine publică să aibă caracter urgent, nu poate duce la reținerea contravenției prevăzute de art. 2, pct. 11 din Legea 61/1991, fără a exista vinovăție în sarcina apelantului, cel puțin sub forma culpei.
Or în lipsa unei descrieri concrete a situației de fapt existente cu ocazia întocmirii procesului verbal, din care să reiasă toate circumstanțele cauzei, instanța se vede în imposibilitate de a aprecia cu privire la întrunirea tuturor condițiilor necesare conținutului constitutiv al contravenției, inclusiv sub aspectul laturii subiective, fiind nu doar în imposibilitate de a stabilit forma de vinovăție cu care s-a comis fapta ci însăși existența vinovăției în sarcina petentei.
Totodată, instanța reține că procesul verbal de constatare a contravenției reprezintă un act oficial, autentic, întocmit de un organ al statului în exercițiul atribuțiilor cu care a fost învestit de puterea publică. Deși acest aspect nu este de natură a împiedica dovedirea stării de fapt menționată în cuprinsul său prin alte mijloace de probă, cuprinsul conținutului acestuia (inclusiv descrierea corespunzătoare a situației de fapt constatate) nu poate fi completat prin probe extrinseci (raportul agentului constatator; fișa de intervenție).
Prin urmare, instanța se vede în imposibilitatea de a verifica, în mod efectiv și eficient, temeinicia aspectelor reținute în procesul-verbal și apreciază că orice dubiu profită celui acuzat de săvârșirea faptei contravenționale.
Așadar, apare ca fiind necesar ca actul sancționator să cuprinde toate elementele pe baza cărora să se poată cerceta realitatea comiterii unei astfel de fapte și dacă, în mod concret, se poate angaja răspunderea contravențională a unei persoane.
Prin nedescrierea corespunzătoare a faptei contravenționale, se aduce atingere prezumției de nevinovăție de care trebuie să beneficieze petenta.
De aceea, insuficienta descriere a faptei contravenționale trebuie echivalată cu nedescrierea, întrucât prin întocmirea procesului-verbal, în această modalitate, s-a cauzat petentei o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat, aspect de natură a atrage nulitatea actului sancționator în conformitate cu dispozițiile art. 17 din OG 2/2001.
Aceste aspecte analizate, sunt în sine suficiente pentru a atrage nulitatea procesului verbal, fără a mai fi necesar a se intra în cercetarea temeiniciei constatărilor.
Totodată, în privința legalității sancțiunii, instanța, reține că agentul constatator a sancționat fapta reținută în sarcina petentei, prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute în dispozițiile art. 3, alin. 1, lit. b) din Legea 61/1991, aplicându-se astfel amenda contravențională în cuantum de 500 de lei.
Cu toate acestea, instanța reține că fapta reținută în sarcina petentei este sancționată prin dispozițiile art. 3, alin. 1, lit. a) din același act normativ, text de lege ce prevede limite speciale reduse la jumătate față de cele prevăzute de textul de lege folosit în motivarea sancționării petentei. Așadar, se constată, în acord cu intimatul (astfel cum acesta precizează prin întâmpinare), că în mod greșit s-a dispus aplicarea sancțiunii contravenționale, prin raportarea la dispozițiile art. 3, alin. 1, lit. b) din Legea 61/1991.
Pe cale de consecință, pentru toate considerentele anterior expuse, instanța va admite plângerea, va anula procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 02.12.2015, și va exonera petenta de la plata amenzii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petenta Negrut V., CNP –_, cu domiciliul în sat Cetatea, . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. – P. de Poliție D., cu sediul în D., jud. C..
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 02.12.2015 întocmit de către intimată și, în consecință, exonerează petenta de la plata amenzii contravenționale.
Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Medgidia.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.05.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B.-C. S. L. N. A.
Red. Tehnored. jud. B.C.S./06.06.2016
Listat gref. A.L.N./07.06.2016/4ex./5pag.
2com./07.06.2016
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1031/2016. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 831/2016.... → |
|---|
