Pretenţii. Sentința nr. 2313/2012. Judecătoria MEDGIDIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2313/2012 pronunțată de Judecătoria MEDGIDIA la data de 14-06-2012 în dosarul nr. 2313/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MEDGIDIA
Înregistrată în evidența A.N.S.D.P.C.P. sub nr. 3068
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2313 / 2012
Ședința publică din 14 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. I. B.
GREFIER - C. M. N.
S-a luat în pronunțare cauza civilă având ca obiect pretențiiformulată de reclamanții B. G. și B. M., ambii cu domiciliul în mun. Medgidia, Șoseaua Constanței nr. 10, județul C., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul social în București, ., . 5.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 12.06.2012, s-au consemnat în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.06.2012 când a pronunțat prezenta hotărâre.
I N S T A N T A,
Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr. _ , reclamanții B. G. și B. M. au chemat în judecată pe pârâtul ., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 40 737 lei, reprezentând contravaloarea cu care pârâtul și-a mărit nejustificat patrimoniul și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții au motivat în fapt cererea de chemare în judecată arătând că la data de 09 06 2008, în calitate de administratori ai ., contractul de de credit nr. 48/4693 cu Banca Comercială Română prin care se acorda societății suma de 150 000 lei.
În cadrul aceluiași contract, în calitate de persoane fizice au garantat cu imobilul proprietatea lor din Mun. C., constituind o ipotecă în favoarea creditorului.
Față de Lagrim SRL s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței, iar în cadrul acestei proceduri BCR s-a înscris la masa credală cu suma de 160 059,36 lei, iar această creanță a fost admisă, dar care ulterior a fost cesionată către S. Collect SRL.
În cursul procedurii de insolvență, arată reclamanții, au găsit un cumpărător pentru imobilul adus în garanție și, cu acordul BCR SA și S. Collect acesta a fost înstrăinat, iar sumele de bani urmau să fie virate în contul pârâtului. Vânzarea s-a realizat prin contractul autentificat sub nr. 464/23 05 2011 la BNP Calaigii A. M. și s-a virat în contul pârâtului suma de 209 797,31 lei în aceeași zi.
În continuare arată că pârâtul a primit în procedura insolvenței recunoașterea numai a unei creanțe în valoare de_,36 lei, dar valoarea creanței pe care a solicitat-o la momentul vânzării imobilului reprezintă o valoare nejustificată – 40 737 lei întrucât dispozițiile art. 41 din legea 85/2006 stipulează:”nici o dobândă majorare sau penalitate de orice fel nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii”.
În susținerea cererii a depus înscrisuri: copii de contractul de credit nr.48/4693/09 06 2008; încheieri de carte funciară, încheierea nr. 445/. a Judecătorului Sindic; contractul de vânzare a imobilului adus garanție.
Acțiunea nu a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1345 cod civil și legea 85/2006.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii; excepția inadmisibilității acțiunii(întrucât plata nu a fost făcută de reclamanți, ci de către dobânditorii imobilului în vederea eliberării de sub ipotecă); excepția lipsei calității procesuale pasive cu aceeași motivare.
Pe fond solicită respingerea acțiunii reluând argumentele invocate în susținerea excepțiilor și invocă deopotrivă art. 41 și 137 pct. 3 din legea 85/2006: „descărcarea de obligații a debitorului nu atrage și descărcarea de obligații fidejusorului sau a codebitorului principal”. Mai arată că de lata înscrierii în tabelul definitiv al creanțelor și până la dat cesiunii de creanță și ulterior acestei date până la data contractului de vânzare cumpărare și achitarea creanței s-au înregistrat noi dobânzi contractuale, astfel ăc suma de 209 797,31 lei este suma corectă. Susține și faptul că suma de 40 737 lei reprezintă suma pe care putea să o pretindă în executarea silită(deși nu rezultă a cui executarea silită sau dacă o astfel de procedură a fost vreodată inițiată).
În susținerea celor invocate în întâmpinare pârâtul a depus înscrisuri.
Reclamanții au depus un răspuns la întâmpinare prin care combat argumentele expuse în întâmpinare ale pârâtului și solicită respingerea excepțiilor invocate.
În cauză reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri ce au fost încuviințate.
Fată de actele si lucrările dosarului, instanta reține:
Reclamanții au garantat prin instituirea unei ipoteci asupra unui imobil propriu un contract de împrumut încheiat în .(ai cărei administratori erau reclamanții) și BCR SA.
Prin încheierea din camera de consiliu nr. 445/. a Judecătorului Sindic – Tribunalul C. s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față se ..
În cadrul acestei proceduri creditorul BCR s-a înscris la masa credală cu o creanță de_,36 lei în temeiul contractului de credit nr.48/4693/09 06 2008 și contractului de ipotecă încheiat pentru garantarea îndepliniri obligațiilor rezultate din acest contract. Deși garantată ipotecar creanța a fost înscrisă ca și creanță chirografară.
Prin contractul de cesiune nr. 1336/22 10 2010 BCR a cesionat creanța sa către S. Collect, în timpul procedurii insolvenței.
În data de 23 05 2011 garanții ipotecari cu acordul creditorului său – S. Collect și a BCR care mai păstra înscrisă ipoteca cu rangul deși cesionase creanța au vândut imobilul adus garanție cu scopul de achita datoria către creditor. Prețul a virat în contul pârâtului de către cumpărători, prin mandatar.
Acțiunea a fost timbrată corespunzător la nivelul valorii obiectului cererii astfel încât excepția netimbrării a rămas fără obiect.
Celelalte excepții invocate de pârât sunt nefondate și vor fi respinse pentru argumentele ce vor fi expuse mai jos.
Excepția inadmisibilității așa cum a fost susținută și întemeiată de pârât reprezintă de fapt o expresie sau efectul celeilalte excepții: lipsa calității procesuale pasive, de altfel argumentele în susținerea ambelor sunt identice: „nu reclamanții au plătit, ci dobânditorii imobilului ipotecat au plătit în nume propriu în vederea eliberării de sub ipotecă, temeiul prevăzut de art. 1805 din vechiul cod civil fiind aplicabil”.
Dispozițiile relative purgă din vechiul cod civil nu sunt aplicabile în cauză întrucât nu rezultă că procedura prevăzută de art. 1801 și următoarele a fost urmată.
Părțile implicate și/sau interesate au urmat în realitate o procedură „simplificată” și, evident sub controlul strict al beneficiarilor ipotecii în sensul că prețul urma să fie virat, direct creditorului cesionar, fără a mai trece efectiv și prin mâinile vânzătorilor, deși în esență aceștia plăteau datoria lor astfel.
Instanța constată în raport de cele invocate de reclamanții în acțiunea lor că litigiul se poartă cu cadrul procesual adecvat, pârâtul fiind cel care a încasat suma de bani – 209 797 lei, iar reclamanții cei care au plătit-o după ce, virtual, au încasat-o de la cumpărători.
În legătură cu fondul cauzei instanța reține următoarele.
Potrivit dispozițiilor art. 41 din legea 85/2006 în forma în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenței față de .”:” (1) Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii.
(2) Prin excepție de la alin. (1), creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv și/sau în tabelul definitiv consolidat, după caz, la valoarea garanțiilor, evaluată în conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. A, dar nu mai mult decât valoarea totală a creanței garantate de acea garanție. La distribuția prețului garanției, creditorul garantat va fi îndreptățit să calculeze accesoriile la creanța garantată până cel mult la data vânzării bunului, cu condiția ca prețul bunului să fie corespunzător mai mare decât valoarea inițial evaluată. În cazul în care prețul va fi inferior valorii evaluate, la distribuție se va ajusta corespunzător raportul dintre partea garantată și cea negarantată a creanței.
(3) În cazul în care se confirmă un plan de reorganizare, dobânzile, majorările ori penalitățile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligațiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă și cu prevederile programului de plăți. În cazul în care planul eșuează, prevederile alin. (1) și (2) se aplică corespunzător pentru calculul accesoriilor cuprinse în programul de plăți, la data intrării în faliment.
(4) Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute ulterior datei deschiderii atât a procedurii simplificate, cât și a celei generale, în cazul în care nici un plan de reorganizare nu este confirmat.”
Aceste dispoziții și mai ales excepția prevăzută la alin. 2 în mod evident trebuie pusă în legătură cu art. 39 din aceeași lege: „(1) Creditorul titular al unei creanțe garantate cu ipotecă, gaj sau altă garanție reală mobiliară ori drept de retenție de orice fel poate solicita judecătorului-sindic ridicarea suspendării prevăzute la art. 36 cu privire la creanța sa și valorificarea imediată, în cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 116-118 și cu condiția achitării din preț a cheltuielilor prevăzute la art. 121 alin. (1) pct. 1, a bunului asupra căruia poartă garanția sau dreptul de retenție, în una dintre următoarele situații:
A. atunci când valoarea obiectului garanției, determinată de un evaluator conform standardelor internaționale de evaluare, este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanțelor și a părților de creanțe garantate cu acel obiect:
a) obiectul garanției nu prezintă o importanță determinantă pentru reușita planului de reorganizare propus;
b) obiectul garanției face parte dintr-un ansamblu funcțional, iar prin desprinderea și vânzarea lui separată, valoarea bunurilor rămase nu se diminuează;
B. atunci când nu există o protecție corespunzătoare a creanței garantate în raport cu obiectul garanției, din cauza:
a) diminuării valorii obiectului garanției sau existenței unui pericol real ca aceasta să sufere o diminuare apreciabilă;
b) diminuării valorii părții garantate dintr-o creanță cu rang inferior, ca urmare a acumulării dobânzilor, majorărilor și penalităților de orice fel la o creanță garantată cu rang superior;
c) lipsei unei asigurări a obiectului garanției împotriva riscului pieirii sau deteriorării.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. B, judecătorul-sindic va putea respinge cererea de ridicare a suspendării formulată de creditor, dacă administratorul judiciar/debitorul propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor măsuri menite să ofere protecție corespunzătoare creanței garantate a creditorului, precum:
a) efectuarea de plăți periodice în favoarea creditorului pentru acoperirea diminuării valorii obiectului garanției ori a valorii părții garantate dintr-o creanță cu rang inferior;
b) efectuarea de plăți periodice în favoarea creditorului pentru satisfacerea dobânzilor, majorărilor și penalităților de orice fel și, respectiv, pentru reducerea capitalului creanței sub cota de diminuare a valorii obiectului garanției ori a valorii părții garantate dintr-o creanță cu rang inferior;
c) novația obligației de garanție prin constituirea unei garanții suplimentare, reale sau personale ori prin substituirea obiectului garanției cu un alt obiect.
(3) Reclamantul, într-o cerere de ridicare a suspendării, trebuie să facă dovada faptului prevăzut la alin. (1) lit. A.b), rămânând debitorului/administratorului sau altei părți interesate sarcina producerii dovezii contrare și, respectiv, a celorlalte elemente.
Instanța mai remarcă și faptul că procedura falimentului deschisă față de Lagrim SRL nu a fost finalizată, următorul termen fiind fixat la data 11 10 2012(rezultă din interogarea bazei de date ecris) și că în aparență vânzarea imobilului ipotecat și încasarea prețului s-a realizat cu eludarea judecătorului sindic care, potrivit legii coordonează integral procedura insolvenței.
Din normele citate mai sus și pe care, de altfel le invocă și pârâtul, au aplicabilitate numai în cadrul procedurii insolvenței și numai sub controlul judecătorului sindic. Invocarea dispozițiilor art. 137 pct. 3 din legea 85/2006 este absurdă de vreme ce procedura falimentului nu s-a încheiat, prin urmare nici descărcarea debitorului nu s-a putut dispune. În plus, însăși vânzarea imobilului ipotecat ar putea fi vătămătoare pentru ceilalți creditori ce și-au înscris creanțele la masa credală întrucât răspunderea administratorilor ar putea fi angajată, iar imobilul vândut ar fi putut constitui gajul general al creditorilor chirografari dacă valoarea sa ar fi mai mare decât creanța garantată ipotecar.
Chestiunea validității contractului de vânzare cumpărare și primirea unor sume de bani în afara procedurii insolvenței depășesc limitele cu care a fost învestită această instanță și prin urmare, asupra lor nu se poate dispune în nici un fel.
Din încheierea judecătorului sindic citată rezultă că s-a dispus . procedură simplificată și trecerea direct la lichidare, un plan de reorganizare nefiind avut în vedere.
Așa cum și pârâtul recunoaște în întâmpinare și așa cum rezultă și din înscrisurile depuse, creanța înscrisă în tabel este de_,36 lei, iar suma încasată de pârât de la reclamanți este_,31 lei.
Încercarea de a își acoperi creanța în afara procedurii insolvenței nu poate fi justificată nici cu argumentul unei eventuale executări silite sau amiabile numai în relație cu garanții ipotecari, întrucât ipoteca este un accesoriu al unui contract principal, iar o executare nu se poate face în afara cadrului executării debitorului principal. Iar cadrul executării debitorului principal este lichidarea dispusă de judecătorul sindic și numai în temeiul legii 85/2006(orice altă acțiune, executare silită, etc, fiind suspendată de drept potrivit art. 36 din legea 85/2006), prin urmare și cu respectarea dispozițiilor art. 39 și 41 din aceeași lege -
Prin urmare, indiferent dacă pârâtul a anunțat judecătorul sindic despre satisfacerea creanței sale sau nu, prin realizarea unei convenții cu garanții ipotecari această situație nu se poate sustrage cadrului impus de legea 85/2006 și prin urmare nu poate pretinde de la garanții debitorului decât aceea ce ar fi putut pretinde însuși debitorului, adică suma înscris în tabelul definitiv fără „dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii”. Aceasta pentru că excepția de la regulă(41 alin. 2 din legea 85/2006) nu poate invocată și aplicată în particular de creditor.
Plata efectuată în urma contractului de vânzare nu poate îmbrăca forma purgii așa cum argumentat mai sus, iar primirea oricărei sume peste ceea ce s-a înscris în tabloul definitiv al creanțelor reprezintă o plată nedatorată efectuată de reclamanți și care se impune a fi restituită întrucât nu rezultă că s-a intenționat donarea acesteia pârâtului sau transmiterea cu alt titlu. Întrucât operațiunea de virare a banilor nu a fost sub controlul reclamanților, iar cumpărătorul era condiționat de virament pentru ridicarea ipotecii de către un beneficiar care, de altfel, nu mai avea nici un interes aparent în menținerea ipotecii întrucât cesionase creanța plata s-a efectuat în condițiile deja descrise, direct pârâtului. Eludarea legii nu poate fi invocată pentru a justifica apărarea unui interes sau drept.
Prin urmare, instanța constată că plata sumei de 40 737 lei s-a realizat fără a fi datorată și va dispune ca pârâtul să restituie această reclamanților.
Pârâtul va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat și taxă de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 274 cod procedură penală, ca urmare a admiterii în totalitate a acțiunii reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității invocate de pârât ca nefondată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârât.
Admite acțiunea având ca obiect pretențiiformulată de reclamanții B. G. și B. M., ambii cu domiciliul în mun. Medgidia, Șoseaua Constanței nr. 10, județul C., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul social în București, ., . 5.
Dispune obligarea pârâtului la plata către reclamanți a sumei de 40 737 lei.
Dispune obligarea pârâtului la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată constând în 2251 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar și 4000 lei onorariu avocat.
Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 iunie 2012.
PREȘEDINTE,
A. I. B.GREFIER,
C. M. N.
Tehnored. jud. B.A.I./5 ex / 7 pag.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 14/2016.... | Fond funciar. Sentința nr. 2021/2012. Judecătoria MEDGIDIA → |
|---|
