Succesiune. Sentința nr. 146/2015. Judecătoria MORENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 146/2015 pronunțată de Judecătoria MORENI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 146/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MORENI - JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
Dosar nr._
(1455/2014)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 146
Ședința publică din 10.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte – D. C.-D.
Grefier – A. D.-I.
S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect pretenții‚ formulată de reclamanții PÎRȘĂ C. și PÎRȘĂ S. în contradictoriu cu pârâții C. G. și C. E..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamantul Pîrșă C. personal și asistat de avocat P. I. care o reprezintă și pe reclamanta Pîrșă S., pârâții, personal și asistați de avocat C. R. și martorul B. G., lipsind reclamanta Pîrșă S..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a prezentat obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare și realizarea măsurilor dispuse de instanță, după care,
Martorul B. G. a prezentat actul de identitate, fiind identificat cu cod numeric personal_. Ulterior instanța l-a audiat pe martorul B. G., declarația fiind consemnată și după semnare, atașată la dosarul cauzei.
Pârâții depun la dosar note scrise.
Apărătoarea pârâților invocă excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, referitor la capătul de cerere privind constatarea deschiderii succesiunii defunctului C. M..
Instanța învederează că reclamanții au precizat obiectul cererii de chemare în judecată prin înscrisul intitulat cerere precizatoare, depus la fila 63 din dosar, respectiv pretenții, despăgubiri morale și materiale.
Apărătoarea pârâților arată că acțiunea, în forma sa inițială, a inclus capătul de cerere privind constatarea deschiderii succesiunii defunctului C. M. însă reclamanților nu li s-a pus în vedere să timbreze acest capăt de cerere. Arată că această cerere nu se încadrează în acțiunile nominalizate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 scutite de plata taxei judiciare de timbru și nici între cele care derivă din acțiuni cu caracter penal. Solicită ca în baza art. 209 din codul de procedură civilă să li se pună în vedere reclamanților să timbreze cererea așa cum a fost precizată.
Instanța pune în discuție stabilirea temeiului de drept privind plata taxei judiciare de timbru, respectiv aplicabilitatea prevederilor art. 29 alin. 1 lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013.
Reprezentanta pârâților arată că prezenta cerere nu se încadrează în prevederile Curții Europene și că în acest sens ar trebui mai întâi stabilită o răspundere delictuală, neputându-se trece de capătul de cerere privind constatarea deschiderii succesiunii defunctului C. M..
Apărătorul reclamanților arată că s-a menționat prin cererea precizatoare obiectul prezentei acțiuni. Solicită respingerea ca rămasă fără obiect a excepției netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată de pârâți.
În baza art. 29 alin. 1 lit. i) și art. 29 alin. 1 lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 instanța constată că prezenta acțiune este scutită de plata taxei de timbru, dat fiind că vizează acordarea de despăgubiri pentru pretinse înălcări ale art. 2 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și respinge ca rămasă fără obiect excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată de pârâți, în ceea ce privește constatarea deschiderii succesiunii defunctului C. M., având în vedere modificarea actului de sesizare prin înscrisul depus la fila 63 din dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul reclamanților solicită admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost precizată la data de 16.01.2015 și obligarea pârâților la plata despăgubirilor materiale ce au rezultat din faptul că au existat cheltuieli pe care reclamanții le-au făcut cu înmormântarea și obiceiurile aferente. Cu privire la cuantumul acestor despăgubiri rămâne ca instanța să aprecieze. Arată că reclamanții nu au avut intenția de a-și preconstitui probe prin păstrarea bonurilor fiscale, a chitanțelor sau facturilor pe baza cărora au achiziționat cele necesare efectuării datinilor și pomenilor. Precizează că în speță operează cutuma locală. Solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat. Depune la dosar chitanța . nr. 125/07.03.2015.
În ceea ce privește daunele morale, avocat P. I. arată că prin întâmpinare și prin cererea precizatoare s-a menționat faptul că din momentul comiterii crimei numitul C. M. era ținut să răspundă penal și material și să dezdăuneze pe moștenitorii victimei sale. P. actul suicidal al lui C. M., răspunderea penală nu a mai fost angajată prin intervenirea decesului făptuitorului. La momentul la care succesorii săi au acceptat moștenirea s-a făcut și proba că există bunuri în patrimoniul său, reclamanții având la îndemână inclusiv procedura validării popririi.
Mai arată apărătorul reclamanților că într-o speță asemănătoare există o Decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-au admis cereri de despăgubiri morale pentru prejudiciul cauzat. Într-o atare situație probatoriile nu sunt necesare, deoarece repararea morală este una simbolică, urmând ca instanța să aprecieze asupra cuantumului.
Apărătoarea pârâților solicită respingerea ca inadmisibilă a acțiunii modificate a reclamanților întrucât avem de-a face cu o răspundere civilă delictuală. În subsidiar, solicită respingerea ca nedovedită a cererii de chemare în judecată. Arată că nu se cunoaște dacă pârâții sunt singurii moștenitori ai numitului C. M., având în vedere că ei au făcut doar acte de conservare și administrare a patrimoniului defunctului. Cererea este inadmisibilă în ceea ce privește răspunderea civilă delictuală. Solicită obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, urmând a depune în dovedire chitanța de plată a onorariului.
În replică, avocat P. I. arată că răspunderea civilă delictuală cuprinde și răspunderea penală și menționează că pârâții au preluat și pasivul succesoral.
Președintele de complet declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând în secret asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni sub nr._ din 12.05.2014, (modificată prin cererea precizatoare depusă la fila 63 din dosar) reclamanții PÎRȘĂ C. și PÎRȘĂ S. au solicitat în contradictoriu cu pârâții C. G. și C. E. solicitând obligarea celor din urmă să plătească reclamanților:
- suma de 100.000 euro echivalent în lei la data formulării cererii, cu titlu de daune morale pentru uciderea fiicei reclamanților din data de 24.03.2013;
- suma de 15.000 euro echivalent în lei la data formulării cererii, cu titlu de despăgubiri materiale pentru cheltuielile pricinuite de înmormântarea fiicei reclamanților și obiceiurile aferente;
- contravaloarea cheltuielilor de judecată avansate de reclamanți.
În motivare, reclamanții au arătat în esență că pârâții, în calitate de moștenitori ai făptuitorului C. M., sunt ținuți să răspundă pentru fapta de omor comisă de fiul lor, nu numai legal, ci și moral.
În drept, au fost indicate dispozițiile art. 1100, art. 1110, art. 1349, art. 1357 și următoarele, art. 1381 și următoarele, art. 1390, art. 1391, art. 1392, art. 1345 și art. 1155 din Codul civil.
În cauză, pârâții C. G. și C. E. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii promovate de reclamanți, motivat de faptul că nu au calitatea de moștenitori ai defunctului lor fiu, C. M., în condițiile în care nu au acceptate nici expres și nici tacit succesiunea acestuia.
În probațiune au fost administrate înscrisuri, s-a luat interogatoriul reclamanților și pârâților și au audiați martorii E. G., A. (fosta G.) G. M., R. A.-M. și B. G..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Rezoluția emisă de P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița la data de 25.09.2013 în dosarul nr. 124/P/2013 (fila 7 și urm.) s-a stabilit că la data de 24.03.2013 numitul C. M. (fiul pârâților) a împușcat pe fiica reclamanților, numita P. E.-A., provocând decesul imediat al acesteia, după care C. M. s-a sinucis prin împușcare.
În drept, în temeiul regulii de aplicare a legii în timp prevăzută de art. 6 alin. (2) din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, raporturile juridice din speță sunt guvernate de acest act normativ, nefiind aplicabile dispozițiile Codului civil din 1864.
Pretențiile reclamanților au fost argumentate în esență prin aceea că în baza regulilor privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, autorul omorului comis asupra fiicei reclamanților avea obligația de a repara prejudiciul rezultat din această faptă, iar după decesul autorului omorului, obligația de dezdăunare s-a transmis moștenitorilor săi, pârâții din prezenta cauză.
Un asemenea raționament era valabil în perioada de aplicare a dispozițiilor Codului civil din 1864, însă nu poate fi reținut în integralitate în speța de față, în condițiile în care acesteia i se aplică exclusiv prevederile Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 (denumit în continuare „Codul civil”), iar această nouă reglementare civilă a schimbat unele reguli în materia dreptului succesoral. Una dintre modificările relevante în speță vizează restrângerea efectelor acceptării moștenirii. În acest sens, dispozițiile art. 1114 alin. (2) din Codul civil stipulează că moștenitorii răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral (cele rămase de la defunct), iar nu și cu bunurile proprii, așa cum prevedea Codul civil din 1864. Există o singură excepție de la dispozițiile art. 1114 alin. (2) din Codul civil, respectiv cea prevăzută de art. 1119 din Codul civil, conform căruia succesibilul considerat acceptant ca urmare a unor fapte comise în frauda moștenirii va răspunde pentru datoriile și sarcinile succesorale nu numai cu bunurile dobândite prin moștenire, ci și cu propriile bunuri.
P. urmare, în temeiul art. 1114 alin. (2) și art. 1119 din Codul civil, pârâții pot fi obligați să răspundă pentru obligația de a repara prejudiciul rezultat din omorul comis de fiul lor în modalitatea solicitată de reclamanți dacă (1) se dovedește că pârâții au dobândit în condițiile legii calitatea de moștenitori ai fiului lor, caz în care (2) indemnizația care ar trebui suportată cu titlu de despăgubire va fi limitată la valoarea bunurilor dobândite de pârâți prin moștenire, afară de cazul în care pârâții se încadrează în situația de excepție prevăzută de art. 1119 din Codul civil.
În speță, pârâții nu au obligația de a repara prejudiciul cauzat de fiul lor, nefiind îndeplinite condițiile enumerate în paragraful anterior.
În ceea ce privește prima condiție, din probele administrate nu rezultă că pârâții au dobândit calitatea de moștenitori au fiului lor printr-una din modalitățile prevăzute de lege (acceptare expresă ori tacită, voluntară sau forțată). Reclamanții au susținut pe parcursul procesului că pârâții au acceptat tacit moștenirea fiului lor, prin aceea că și-au însușit unele bunuri care ar fi aparținut fiului lor, respectiv un autoturism Wolkswagen Golf și un portofel cu carduri, restituite de Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, un televizor, o cameră de luat vederi și un DVD player, așa cum a rezultat din probele admisnistrate (a se vedea interogatoriul de la filele 66-69). Nu se poate însă reține că detenția acestor bunuri are semnificația unor acte de acceptare a moștenirii defunctului C. M., câtă vreme din nicio probă administrată nu rezultă neechivoc faptul că pârâții au folosit în interes propriu bunurile respective sau au îndeplinit acte de dispoziție asupra acestora (de exemplu martorul B. G. susține că pârâții nu posedă permis de conducere, ceea ce conduce la prezumția că aceștia nu au folosit autoturismul rămas de la defunct). Faptul că pârâții au preluat bunurile fiului lor la momentul restituirii de către P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și că în imobilul lor (în care locuia și fiul lor la data decesului) există în continuare bunurile de uz personal pe care de deținea defunctul (televizor, o cameră de luat vederi și un DVD player) nu pot avea prin ele însele semnificația unor acte de folosință sau de dispoziție cu valoarea unor acte de acceptare a moștenirii, prezumându-se până la proba contrară că este vorba despre simple acte de conservare. Reclamanții au încercat să probeze (a se vedea declarația martorului E. G., depusă la fila 74, precum și cererea de probe consemnată în încheierea de ședință la fila 77 verso, ultimul paragraf) că în activul succesoral s-ar include drepturile salariale ale defunctului, sume acordate de Inspectoratul Județean de Poliție Dâmbovița cu titlu de ajutor de înmormântare și asigurarea de deces a defunctului). Însă asemenea sume existente în activul succesoral pot fi folosite pentru îndeplinirea obiceiurilor de înmormântare de rudele defunctului fără să li se dea semnificația unor acte de acceptare a moștenirii, întrucât înmormântarea defunctului conform obiceiurilor creștinești este o sarcină a moștenirii (se include în pasivul succesoral). Pe de altă parte, conform art. 5 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1083/2008 privind asigurarea despagubirilor de viață, sănătate și bunuri ale politistilor, despagubirile acordate în temeiul dreptului polițistului la asigurare de viață, sănătate și bunuri, prevăzut la art. 28 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului constituie forme de sprijin cu destinatie specială, motiv pentru care nu pot fi incluse în activul succesoral.
În condițiile în care nu s-a dovedit dobândirea de către pârâți a calității de moștenitori ai fiului lor defunct, nu mai trebuie analizate celelalte două condiții de angajare a răspunderii rezultate din dispozițiile art. 1114 și art. 1119 din Codul civil. Cu toate acestea, este ușor de observat că nici aceste două condiții nu sunt îndeplinite, întrucât despăgubirile solicitate de reclamanți depășesc cu mult valoarea bunurilor care formează activul moștenirii defunctului, și nu s-a dovedit că pârâții intră în categoria succesibilor prevăzuți în art. 1119 alin. (1) din Codul civil, astfel încât să fie obligație la despăgubiri peste valoarea activului succesoral.
Din considerentele anterioare rezultă că pretențiile reclamanților sunt nejustificate, motiv pentru care, în baza art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă și art. 1382 din Codul civil, aceștia au obligația solidară de a suporta cheltuielile pe care pârâții le-au efectuat în legătură cu prezentul proces, constând în onorariu de avocat în sumă de 1000 de lei, achitat cu chitanțele din 11.06.2014 și 05.08.2014, depuse la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect pretenții, formulată de reclamanții PÎRȘĂ C., cu domiciliul/sediul în ., identificat(ă) prin cod numeric personal_, și PÎRȘĂ S., cu domiciliul/sediul în ., jud. Dâmbovița, identificat(ă) prin cod numeric personal_, ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat Pângă I., cu sediul în București, ., ., în contradictoriu cu pârâții C. G., cu domiciliul/sediul în ., nr. 150, jud. Dâmbovița, identificat(ă) prin cod numeric personal - și C. E., cu domiciliul/sediul în ., nr. 150, jud. Dâmbovița, identificat(ă) prin cod numeric personal -.
Admite cererea pârâților vizând suportarea cheltuielilor de judecată formulată și obligă în solidar reclamanții să plătească pârâților suma de 1000 de lei cu titlu de despăgubiri aferente cheltuielilor de judecată avansate.
În termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri, partea interesată poate declara apel împotriva acesteia, printr-o cerere care se depune la Judecătoria Moreni.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.03.2015.
Președinte, Grefier,
| ← Evacuare. Sentința nr. 409/2015. Judecătoria MORENI | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
