Plângere contravenţională. Sentința nr. 720/2015. Judecătoria OLTENIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 720/2015 pronunțată de Judecătoria OLTENIŢA la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 720/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA OLTENIȚA – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr.3270
SENTINȚA CIVILĂ NR.720
Ședința publică de la 05.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – B. A.
Grefier – C. L. C.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul L. C., domiciliat în comuna Mânăstirea, ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.03.2015 de I. Călărași-Poliția mun.Oltenița-BR.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat petentul L. C., lipsă fiind intimatul I. Călărași.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se învederează instanței faptul că, dosarul se află la primul termen de judecată după îndeplinirea procedurii prealabile.
Instanța a fost legal sesizată și este competentă potrivit dispozițiilor art.94 C.pr.civ. și art.32 al.2 din OG nr.2/2001.
Petentul arată că prin plângerea introductivă a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar adeverința nr.30 din 30.04.2015, eliberată de . Oltenița.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de petent prin plângerea introductivă și proba cu înscrisuri solicitată de intimat prin întâmpinare, apreciindu-le utile cauzei.Nemaifiind alte cereri de formulat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Petentul având cuvântul în fond, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, în sensul de a se dispune anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea sa de plata amenzii ce i-a fost aplicată.În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
J U D E C A T A
Asupra cauzei civile de față.
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, petentul L. C., a solicitat în principal, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/21.03.2015 încheiat de I. Călărași, Poliția mun.Oltenița și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii petentul arată că a fost sancționat cu amendă de 9.000 lei pentru contravenția prev.de art.3 pct.28 din HG nr.63/2012 constând în aceea că în data de 21.03.2015, a condus microbuzul cu număr de înmatriculare_ efectuând transport de persoane prin servicii regulate pe ruta Oltenița – Spanțov fără a emite legitimații de călătorie.Petentul mai arată că, în realitate nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute, deoarece pentru respectarea orelor din graficul de circulație, în momentul în care din stația Spanțov, . urcat 3 călători în vârstă, nu a eliberat bilet de călătorie decât unuia și a plecat din stație, urmând să elibereze legitimații de călătorie și celorlalți doi, numai că la circa 10 m de la plecarea din stație a fost oprit de echipajul de poliție și sancționat.
Mai arată că, nu are posibilitatea de a achita amenda aplicată, fiind singurul întreținător al familiei cu un copil minor la școală și soția casnică.
Nu au fost invocate dispoziții legale.
La dosar petentul a depus în xerocopii următoarele înscrisuri: procesul verbal contestat, cartea sa de identitate și membrilor familiei sale, adeverința de venit pe anul 2015 eliberată de Serviciul Fiscal Municipal Oltenița, dovada achitării taxei judiciare de timbru.
În baza art.201 alin. 1 C.pr.civilă, constatând îndeplinite condițiile prev. de lege pentru cererea de chemare în judecată, prin rezoluția din 23.03.2015 s-a dispus comunicarea acesteia către intimat căruia i s-a pus în vedere că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii sub sanctiunea prev. de art. 208 alin. 2 C.pr.civilă.
În termen legal, intimatul a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare arată că petentul a fost sancționat contravențional întrucât la data de 21.03.2015, locul DN 31 Spanțov, a condus autobuzul VW cu număr_ și a efectuat transport de persoane prin servicii regulate pe ruta Oltenița – Luptători, fără a emite legitimații de călătorie, faptă prevăzută de art-3 pct.38 din HG nr.69/2012, care prevede: Umărtoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului ( CE) nr.1071/2009, ale Regulamentului (CE) nr.1072/2009, ale Regulamentului (CE) nr.1073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr.27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni.
38.nerespectarea de către conducătorii auto angajați ai operatorului de transport rutier/întreprinderii de transport rutier în cont propriu a obligației de a emite bilete/legitimații de călătorie corespunzătoare tarifelor aferente distanței parcurse de persoanele transportate; și sancționată în conformitate art.6 alin.2 din același act normativ cu amendă de la 9000 lei la 12.000 lei.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența contravenientului, care a semnat cu mențiunea „ recunoaște abaterea”.
Analizând procesul-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Solicită ca instanța de judecată să constate că în cuprinsul procesului verbal contestat s-a indicat în mod corect fapta săvârșită, cât și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Analizând conținutul plângerii depuse de contestator, rezultă că acesta încearcă să înfățișeze instanței de judecată o situația de fapt diferită de cea reținută de către agentul constatator în procesul verbal de contravenție, însă procesul verbal de contravenție legal întocmit se bucură de o prezumție relativă de veridicitate cu privire la situația de fapt reținută în cuprinsul acesteia, având ca efect răsturnarea sarcinii probei în sarcina petentului; a considera contrariul ar duce la imposibilitatea obiectivă a sancționării unor astfel de fapte de către organele statului.
În ceea ce privește eventuala solicitare de înlocuire a pedepsei amenzii cu avertisment, solicită a fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege, iar petentul a avut posibilitatea de a plăti în termen de 48 de ore jumătate din amenda aplicată, mai mult, fapta săvârșită de petent este calificată de HG nr.69/2012 drept încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr.1071/2009, a Regulamentului (CE) nr.1072/2009, a Regulamentului (CE) nr.1073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr.27/2011.
În acest context, apreciază că agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate și nu se justifică aplicarea avertismentului scris.
La dosar intimatul a depus în xerocopii următoarele înscrisuri: procesul verbal și dovada de primire a acestuia, adresa nr._ din 14.04.2015 eliberată de Poliția mun.Oltenița – Biroul Rutier, raportul din data de 09.04.2015, borderoul de corespondență nr.22 din 20.04.2015.
În probațiune au fost administrate probele cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele: prin procesul verbal contestat, petentul a fost sancționat cu amendă de 9000 lei pentru contravenția prev.de art.3 pct.38 din HG nr.69/2012, săvârșită prin aceea că în data de 21.03.2015, a condus microbuzul cu număr de înmatriculare_ și a efectuat transport de persoane prin servicii regulate pe ruta Oltenița – Spanțov, fără a emite legitimații de călătorie.Procesul verbal a fost întocmit în prezența petentului, care a recunoscut săvârșirea faptei.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art.34 al.1 din OG nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor incidente, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu, după cum nici petentul nu a invocat vreo cauză de nulitate.
Sub aspectul temeiniciei, s-a apreciat că este unanim acceptat faptul că procesul verbal de contravenție întocmit de un agent al statului beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, procesul verbal urmând a fi analizat prin coroborate cu celelalte dovezi.Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că invocarea de către instanță a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională ( cauza A. contra României, paragraful 58 și 59)
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare – cauza Salabiaku c.Franța/07.10.1988, paragraful 28).
Analizând descrierea făcută faptei în procesul verbal de contravenție și probele administrate în cauză, instanța reține că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în sarcina sa.
Din punct de vedere al forței probante, procesul verbal de contravenție face dovada asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei numai dacă este legal și temeinic întocmit, iar cele constatate de agentul constatator sunt susținute cu probe.
Din interpretarea sistematică a prevederilor art.16 și art.34 din OG nr.2/2001, reiese că procesul verbal face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care trebuie făcută de petent.
Art.16 prevede că procesul verbal de constatare a contravenției, va cuprinde în mod obligatoriu data și locul întocmirii, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.Art.34, care cuprinde dispoziții cu caracter procedural, prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat și administrat orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Textele de lege citate nu contravin în nici un fel prevederilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții de la Strasbourg care includ în noțiunea de „ acuzație în materie penală” și materia contravențională, având în vedere calificarea dată în dreptul intern, câmpul de aplicare general al normei, gravitatea faptei, cât și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care și a prezumției de nevinovăție a petentei ce privește și aspectul sarcinii probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale, care fără îndoială profită persoanei acuzate și incumbă intimatei.
Prin urmare prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca, persoana învinuită de săvârșirea faptei, să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal, deși din probele administrate de „ acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „ acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Pentru aceste considerente, instanța constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției – întocmit de agentul constatator aflat în exercițiul funcțiunii – are valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, până la proba contrară.Prin urmare, instanța constată existența faptei contravenționale reținute în sarcina petentului prin procesul verbal întocmit, aspectele consemnate în cuprinsul procesului verbal fiind conforme cu realitatea.
Cu toate acestea, în tem.art.34 din OG nr.2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională, care coroborat cu art.38 al.3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în situația în care prezumția relativă de adevăr a procesului verbal nu a fost răsturnată, instanța constată că sancțiunea avertismentului pentru fapta reținută în sarcina petentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția asupra obligațiilor ce îi revin.
Constatarea instanței are la bază, pe de o parte, dispozițiile art.5 al.5 din OG nr.2/2001 ( potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite), art.21 al.3 din același act normativ, conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal” și art.7 al.3 care prevede că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În speță, petentul a fost sancționat cu amendă de 9.000 lei, însă în raport de pericolul social concret al faptei, de împrejurările în care a fost comisă, de conduita generală a petentului, care a recunoscut fapta și nu a mai fost sancționat contravențional, fiind la prima abatere dar și de situația materială a acestuia, instanța apreciază că această sancțiune, în cuantumul aplicat nu respectă exigența de proporționalitate impusă de art.21 al.3 din OG nr.2/2001.
Faptul că în norma de sancționare a fost prevăzut un cuantum ridicat al amenzii, nu prezintă un argument suficient pentru a fundamenta menținerea acesteia, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul social abstract al faptelor prevăzute ca și contravenții, or la alegerea și individualizarea sancțiunii, trebuie să se țină seama de pericolul social apreciat în concret, alături de celelalte criterii stabilite de art.21 al.3 din OG nr.2/2001.
Mai mult, așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, veniturile petentului și ale familiei sale sunt cu mult sub nivelul amenzii aplicate, amenda fiind mai mare decât veniturile acestuia pe mai mult de 2 luni, ceea ce ar duce la lipsirea acestuia și a familiei de mijloacele de trai pe o perioadă îndelungată.
Față de aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 9.000 lei pentru fapta prev.de art.3 pct.38 din HG nr.69/2012 cu sancțiunea avertisment.
Potrivit dispozițiilor art.7 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va atrage atenția petentului asupra respectării dispozițiilor legale în materie, atunci când efectuează transport de persoane prin servicii regulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul L. C., domiciliat în comuna Mânăstirea, ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.03.2015 de I. Călărași-Poliția mun.Oltenița-BR.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment și atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptelor săvârșite cu recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria Oltenița.
Pronunțată azi, 05.06.2015, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
B. AuricaCazacu L. C.
4ex.
RD/BA
Tehnoredactat CLC
30.06.2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 738/2015.... → |
|---|
