Contestaţie la executare. Sentința nr. 3007/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3007/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 3007/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI
JUDEȚUL BACĂU
Dosar nr._ /2014 - contestație la executare -
Înreg. la 28.10.2015
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3007
Ședința publică din data de 16.12.2015
Completul de judecată format din:
Președinte -C. S.
Grefier -M. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de contestatorul G. G. în contradictoriu cu intimata C. SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, după care,
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform art. 713 raportat la 650 Cod procedură civilă.
Instanța în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, pune în discuție estimarea duratei procesului.
Contestatorul lasă la aprecierea instanței estimarea duratei judecății.
Față de obiectul cauzei, instanța în temeiul art. 228 Cod procedură civilă, estimează o durată a procesului de 3 luni.
La interpelarea instanței, contestatorul arată că prin acțiunea formulată a solicitat anularea întregii executări și a încheierii de învestire cu formulă executorie.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul pentru formularea probelor.
Contestatorul solicită administrarea probei cu înscrisuri, respectiv cele aflate la dosarul cauzei.
Potrivit art. 255 Cod procedură civilă, instanța constată că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la soluționarea procesului și, în temeiul art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează această probă pentru ambele părți.
Conform art. 244 al. 1 Cod procedură civilă, nemaifiind probe de administrat sau alte cereri de formulat instanța declară terminată cercetarea procesului și în temeiul art. 392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul în dezbateri.
Contestatorul solicită admiterea contestației la executare și anularea întregii executori ca fiind nelegală pentru motivele invocate prin cerere.
Nemaifiind alte probe de administrat, excepții de invocat în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată:
P. cererea înregistrată la data de 20.03.2015 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Bacău, contestatorul G. G. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. SA – Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași, anularea încheierii de învestire cu formulă executorie pronunțată la data de 23.01.2015 în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București, și anularea actelor de executare silită din dosarul nr. 230/2015 al S.C.P.E.J. „C. și Asociații”.
În motivarea acesteia se arată în esență că încheierea din data de 23.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București a fost dată cu încălcarea legii în condițiile în care Legea nr. 144/2012 a abrogat art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, text de lege care prevedea obligativitatea plății tarifului de despăgubire. Se mai arată că art. 1 din Protocolul nr. 12 al Convenției E.D.O. prevede exercitarea oricărui drept fără nicio discriminare, iar art. 20 alin. 1 și 2 din Constituția României prevăd corelarea legislației naționale cu pactele internaționale și aplicarea legilor celor mai favorabile în caz de neconcordanță.
Contestatorul arată că prevederea din Legea nr. 144/2012 în sensul că anularea tarifului de despăgubire doar în cazul contestării acestuia în instanță înainte de . legii reprezintă o discriminare nejustificată obiectiv și astfel ar trebui să se constate că nici un contravenient nu mai datorează în prezent tariful de despăgubire.
În dovedirea cererii contestatorul solicitat administrarea probei cu înscrisuri, anexând în copie somația din 24.02.2015 emisă în dosarul nr. 230/2015, încheierea nr. 230/05.02.2015, încheierea nr. 230/24.02.2015, proces verbal de constatare a contravenției . nr._/05.12.2011, încheierea de învestire cu formulă executorie pronunțată la data de 23.01.2015 în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București și decizii ale Tribunalului Bacău în care a fost analizată aceeași problemă de drept.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației. Intimata arată că procesele verbale au fost comunicate contestatorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar dispozițiile art. II al Legii nr. 144/2012 sunt aplicabile doar în cazul contestării în instanță a tarifului de despăgubire anterior intrării în vigoare a legii, situație în care contravenientul nu se află. Se mai arată că principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile nu este aplicabil în cauză având în vedere că tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale. În privința Deciziei nr. 6/2015 a ICCJ, prin care s-a stabilit că procesul verbal de contravenție ce nu cuprinde semnătura olografă a agentului constatator, intimata a arătat că nu poate fi aplicată retroactiv și astfel nu produce efecte față de procesele verbale puse în executare.
Intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a depus copii ale dovezilor de comunicare a proceselor verbale de contravenție.
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare, reiterând susținerile din cererea inițială și solicitând admiterea contestației. Contestatorul a atașat răspunsului la întâmpinare copii ale unor decizii ale Tribunalului Bacău și înscrisuri medicale.
În cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Bacău contestatorul al formulat contestație la executare împotriva executării silite efectuate în dosarele nr. 230/2015 și 348/2015 înregistrate la S.C.P.E.J. „C. și Asociații”. Capătul de cerere având ca obiect contestația formulată împotriva executării silite din dosarul nr. 230/2015 a fost disjuns și a fost format un nou dosar înregistrat sub nr._, în cadrul căruia prin încheierea din 08.05.2015 a fost admisă excepția de litispendență cu dosarul nr._ al aceleiași instanțe.
La solicitarea instanței S.C.P.E.J. „C. și Asociații” a depus copia certificată a dosarului de executare.
P. sentința civilă nr. 4927/23.09.2015 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bacău iar cauza a fost declinată Judecătoriei Onești, unde a fost înregistrată sub același număr la data de 18.10.2015.
În vederea soluționării cauzei instanța a încuviințat proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă și concludentă și utilă în soluționarea cauzei.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
P. procesul verbal de contravenție . nr._/05.12.2011 contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională și s-a stabilit în sarcina sa obligația achitării echivalentului în lei al sumei de 28 de euro reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire, în temeiul art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Intimata a solicitat S.C.P.E.J. „C. și Asociații” executarea silită a titlului executoriu reprezentat de acest proces verbal în privința tarifului de despăgubire, iar prin încheierea din data de 23.01.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București s-a dispus învestirea cu formulă executorie a procesului verbal de contravenție . nr._/05.12.2011. Ulterior executorul judecătoresc a întocmit acte de executare constând în încheierea de înregistrare a cererii și de încuviințare a executării nr. 230/05.02.2015, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 230/24.02.2015 și somația din 24.02.2015.
Contestatorul se prevalează de dispozițiile art. II din Legea nr.144/2012 prin care a fost abrogat art. 8 alin.3 și alin. 3 ind. 1 din O.G. nr.15/2002, dispoziție legală ce a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata tarifului de despăgubire.
Potrivit art. II din Legea nr. 144/2012, „tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.”
Această prevedere legală dispune numai pentru viitor, nefiind pusă în discuție legea penală sau contravențională mai favorabilă întrucât răspunderea din care derivă obligația de a achita tariful de despăgubire reprezintă o răspundere civilă delictuală, iar nu o răspundere contravențională.
Însă, potrivit art.20 alin.1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație."
În aceste condiții, instanța apreciază că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligației de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată de niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivității legii, instanța va înlătura în cauză prevederile art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, în măsura în care aceste dispoziții sunt incompatibile cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ca efect al înlăturării acestor prevederi incompatibile, instanța va reține că tariful de despăgubire nu mai este datorat nu doar de contravenienții care au contestat în instanță procesul verbal de contravenție ci și de cei care nu au făcut-o, așa cum este și cazul contestatorului contravenient G. G. în privința celor două procese verbale ce fac obiect al prezentei cauze, ceea ce echivalează cu faptul că intimata nu mai deține o creanță împotriva acestuia.
Cum în speță, potrivit considerentelor anterior dezvoltate, nu mai există o creanță a cărei realizare să se obțină pe calea executării silite, în mod corect se impunea respingerea cererii de învestire cu formulă executorie.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 712 din codul de procedură civilă instanța va admite contestația la executare și va desființa încheierea de învestire pronunțată la data de 23.01.2015 în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București.
Ca efect al anulării încheierii de învestire cu formulă executorie dar și a faptului că potrivit celor anterior reținute tariful de despăgubire nu mai este datorat, neexistând astfel un titlu de creanță, urmează a fi desființate toate actele de executare silită din dosarul nr. 230/2015 al S.C.P.E.J. „C. și Asociații”.
Pentru aceste motive
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare principală și pe cea conexă, formulate de contestatorul G. G., CNP_, domiciliat în mun. Onești, ., ., ., în contradictoriu cu intimata C. SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași, cu sediul în mun. Iași, .. 19, jud. Iași.
Desființează încheierea de investire cu formulă executorie pronunțată la data de 23.01.2015 în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București.
Desființează toate actele de executare silită efectuate în dosarul nr. 230/2015 al SCPEJ „C. și Asociații”.
Prezenta se va comunica SCPEJ „C. și Asociații”.
Cu apel în 10 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.12.2015.
Președinte, Grefier,
C. S. M. P.
Red. Jud. C.S.- 14.01.2016
Tehnored.- M.P.- 14.01.2016
Ex.- 4/ comunicat părți – 14.01.2016
| ← Cereri. Sentința nr. 2982/2015. Judecătoria ONEŞTI | Pretenţii. Sentința nr. 1365/2015. Judecătoria ONEŞTI → |
|---|
