Pretenţii. Sentința nr. 2981/2015. Judecătoria ONEŞTI

Sentința nr. 2981/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 2981/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ONEȘTI

JUDEȚUL BACĂU

DOSAR NR._ pretenții

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2981

Ședința publică din data de 15.12.2015

COMPLETUL DE JUDECATĂ FORMAT DIN:

PREȘEDINTE – A. L.

GREFIER - B. S. M.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. A.P.A. V. MUREȘULUI S.A. TÎRGU M., în contradictoriu cu pârâta S.C. T-L. S. S.R.L. ONEȘTI, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, după care:

Instanța constată că este competentă general, material și teritorial, conform art. 126 din Constituție, art. 94 și art. 107 Cod de procedură civilă.

În baza art. 237 Cod de procedură civilă, instanța constată proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă, ca fiind concludentă și necesară soluționării cauzei. În baza art. 255 Cod de procedură civilă, instanța constată admisibilitatea acestei probe pe care o încuviințează, potrivit art. 258 Cod de procedură civilă. Decade pârâta din dreptul de a formula probe, având în vedere că nu a formulat întâmpinare.

În baza art. 238 Cod de procedură civilă, instanța estimează durata procesului la 30 de zile.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, conform art. 244 Cod de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului și în conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod de procedură civilă, rămâne în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând,

Asupra cauzei civile de față, constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data de 14.09.2015 sub nr._, reclamanta S.C. A.P.A. V. MUREȘULUI S.A. chemat în judecată pe pârâta S.C. T-L. S. S.R.L. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1190,40 lei reprezentând contravaloare servicii de transport și cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că reclamanta are ca obiect de activitate efectuarea de operații de transport și activități conexe și, în această calitate, în anul 2013 a efectuat servicii de această natură pârâtei, dar pârâta nu și-a onorat obligația de plată.

Cererea a fost legal timbrată cu 88 lei taxă judiciară de timbru.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1166, 1270 și următoarele Cod civil.

Cererea a urmat etapa scrisă în cadrul căreia:

-la data de 03.10.2015 acțiunea a fost comunicată pârâtei;

-în termen legal, până la data de 30.10.2015, pârâta nu a depus întâmpinare.

Reclamanta a depus la dosar: somație, facturi fiscale, comanda de transport nr. 160/2013, CMR aferent transportului.

Pârâta nu a depus înscrisuri la dosar și nici nu și-a trimis reprezentant în instanță.

Instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri, conform art. 255 Cod procedură civilă. Conform art. 208 Cod procedură civilă, instanța a decăzut pârâta din dreptul de a formula probe, ca urmare a nedepunerii întâmpinării.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Între cele două societăți s-au derulat relații comerciale constând în efectuarea de servicii de transport la comanda pârâtei. Astfel, în baza comenzii nr. 160/2013, reclamanta a efectuat servicii de transport în perioada 12.11.2013 – 13.11.2013. Reclamanta a emis factura fiscală nr._/15.11.2013, scadentă la data de 20.12.2013, în valoare de 1190,40 lei (fila 9). Că transportul a fost efectuat o dovedește CMR-ul aferent transportului (fila 17). Pârâta a fost somată cu privire la plata acestui debit, dar nu și-a onorat obligația de plată.

Părțile nu au încheiat un contract ca instrument probator, instrumentum probationis, dar acordul de voință a luat naștere prin aceea că oferta și acceptarea acesteia sunt concordante. Acordul de voință între părți în privința elementelor convenției de transport a fost identic de fiecare dată: în urma anunțurilor postate pe bursa electronică de transport, reclamanta a fost contactată telefonic de reprezentantul pârâtei, convenind asupra rutei preconizate și a prețului calculat raportat la kilometrii parcurși.

Conform art. 1170 Cod civil, părțile trebuie să acționeze cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale. Ele nu pot înlătura sau limita această obligație, iar potrivit art. 1350 al. 1, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii (al. 2).

Pârâta a fost notificată cu privire la debit, dar nu s-a conformat.

Întrucât reclamanta și-a îndeplinit obligația de efectuare a transportului este îndreptățită de a cere pârâtei să efectueze plata restantă.

Văzând și dispozițiile legale de mai sus, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1190,40 lei contravaloare servicii de transport.

Fiind în culpă procesuală, pârâta va fi obligată, conform art. 451 Cod procedură civilă, și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. A.P.A. V. MUREȘULUI S.A, înregistrată sub nr. J_, CUI RO_, prin director S. Septimiu, cu sediul în municipiul Tîrgu-M., .-29, județul M. împotriva pârâtei S.C. T-L. S. S.R.L., înregistrată sub nr. J_, CUI RO_, cu sediul în municipiul Onești, ., ., județul Bacău.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1190,40 lei contravaloare servicii transport și suma de 88 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Onești.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15.12.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Red. A.L. – 07.01.2016

Tehn. B.S.M. – 07.01.2016

Exemplare: 4 (patru)

..01.2016

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 2981/2015. Judecătoria ONEŞTI