Pretenţii. Sentința nr. 2166/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2166/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 2166/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI
JUDEȚUL BACĂU
Dosar nr._ - pretenții -
Înreg. 05.06.2015
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2166
Ședința publică din data de 30.09.2015
COMPLETUL DE JUDECATĂ FORMAT DIN:
Președinte – C. S.
Grefier – M. P.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile promovată de reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari nr. 6 ONEȘTI în contradictoriu cu pârâtul E. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, după care,
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform art. 94 și art. 107 Cod procedură civilă.
Față de obiectul cauzei, instanța în temeiul art. 228 Cod procedură civilă, estimează o durată a procesului de 60 zile..
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța pune în discuție probatoriul și, potrivit art. 255 Cod procedură civilă, constată că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la soluționarea procesului, astfel că în temeiul art. 258 Cod procedură civilă încuviințează această probă pentru reclamantă.
Nemaifiind alte probe de administrat, excepții de invocat în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /05.06.2015, Asociația de Proprietari nr. 6 Onești a chemat în judecată pe pârâtul E. S. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1530,09 lei reprezentând cota parte din cheltuielile comune și 646,15 lei reprezentând penalități de întârziere.
În motivarea în fapt reclamanta arată că pârâtul este proprietarul apartamentului situat în mun. Onești, ., ., jud. Bacău și nu a achitat cota parte din cheltuielile de întreținere pentru perioada noiembrie 2013 – aprilie 2015.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 230/2007.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
În susținerea cererii reclamanta a depus următoarele înscrisuri: somație de plată, evidența costurilor comune pe anii 2013 - 2015, tabel de calcul al penalităților, procese verbale ale Comitetului Asociației de Proprietari din 04.01.2013, 06.01.2014 și 08.01.2015.
În cadrul etapei de regularizare a cererii instanța a pus în vedere reclamantei să depună la dosar copii ale listelor lunare de plată întocmite și afișate conform art. 25 din HG nr. 1588/2007 iar reclamanta a depus tabele de evidență cu situația debitului privind cheltuielile de întreținere pentru perioada ce face obiectul judecății.
Pârâtul, legal citat, nu au formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecată.
Instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri, ca fiind utilă, pertinentă și concludentă cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pârâtul, în calitate de proprietar al unui apartament din cadrul Asociației de Proprietari nr. 6 Onești, a acumulat datorii reprezentând cota parte din cheltuielile comune aferente perioadei noiembrie 2013 – aprilie 2015, după cum rezultă din evidența costurilor comune ținută pe numele acestuia pe anii 2013-2015, suma totală restantă fiind de 1530.09 lei.
Prin procesele verbale din datele de 04.01.2013, 06.01.2014 și 08.01.2015, Comitetul Asociației de Proprietari a hotărât aplicarea de penalități pentru restanțele înregistrate de 0,2% pe zi de întârziere. Astfel, pentru perioada în care pârâtul nu a achitat cheltuielile de întreținere, reclamanta a calculat un cuantum total al penalităților de întârziere de 646,15 lei.
În ceea ce privește cererea având ca obiect obligarea pârâtului la plata debitului principal aferent perioadei noiembrie 2013 – aprilie 2015, în cuantum total de 1530,09 lei instanța are în vedere următoarele dispoziții legale aplicabile:
Art. 3 din Legea nr. 230/2007 – În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: i)cheltuieli ale asociației de proprietari – cheltuielile sau obligațiile financiare ale asociației care sunt legate de exploatarea, reparația ori întreținerea proprietății comune, precum și cheltuielile cu serviciile de care beneficiază proprietarii și care nu sunt facturate individual către proprietățile individuale, iar j)cotă de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari – suma corespunzătoare din cheltuielile asociației, pe care fiecare proprietar este obligat să o plătească lunar.
Obligația de plată a proprietarilor pentru cota de contribuție la cheltuielile de întreținere este prevăzută de art. 46 din Legea nr. 230/2007 – Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Se mai are în vedere că stabilirea și repartizarea sumei care privește proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se face, conform art. 48 din Legea nr. 230/2007, proporțional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună iar modul de calcul și suma de plată ce revine fiecărui apartament este evidențiată în lista de plată lunară, precum și faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 50 alin. 1 din Legea nr.230/2007, pentru recuperarea datoriilor, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Neîndeplinirea obligaților pe care pârâtul le are în calitate de membru al asociației de proprietari este reținută din aplicarea prezumțiilor care rezultă din interpretarea următoarelor dispoziții normative, în vigoare la data nașterii raporturilor juridice dintre reclamantă și pârâtă în baza acordului de asociere, și care produc efecte în continuare, chiar și după . noului cod civil:
Art. 1082 C.civ. – Debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate ca nu este rea-credință din parte-i, afara numai daca nu va justifica ca neexecutarea provine din o cauza străină, care nu-i poate fi imputata.
În cauză, raportul obligațional creat este unul contractual (acordul de asociere), astfel că, atâta vreme cât debitorul pârât nu face dovada intervenirii unei cauze de forță majoră sau a unui caz fortuit, care să o exonereze de răspundere, dovada existenței creanței făcută de către reclamantă generează împotriva acesteia două prezumții.
Este vorba despre prezumția de neîndeplinire de către pârât a obligațiilor asumate (în speță cea privind plata cotei de contribuție la cheltuielile de întreținere) și prezumția de culpă a acestuia în ceea ce privește neîndeplinirea obligației (art. 1082 C. civ.).
În aceste condiții, instanța va avea în vedere dispozițiile normative care stau la baza răspunderii contractuale, respectiv:
Art. 969 C. civ. – Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.
Art. 970 C. civ. – (1) Convențiile trebuie executate cu bună-credință. (2) Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dau obligației, după natura sa.
Potrivit acestor dispoziții, acordul de asociere al membrilor asociației de proprietari are față de părțile între care a intervenit efecte obligatorii, similare unui act normativ („pacta sund servanda”).
Din coroborarea probelor administrate constând în înscrisurile depuse la dosar instanța apreciază faptul că reclamanta a făcut dovada existenței creanței reprezentând contravaloarea cotelor de contribuție datorate de pârâtă pentru perioada noiembrie 2013 – aprilie 2015, și urmează să admită cererea în ce privește cheltuielile aferente acestei perioade, care conform evidenței costurilor comune sunt de 1530,09 lei.
În ce privește penalizările de întârziere, potrivit art. 49 din Legea nr. 230/2007, „asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să depășească suma la care s-au aplicat”.
Pe de altă parte, potrivit art. 25 alin. 1 din normele metodologice de aplicare a legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, aprobate prin HG nr. 1588/2007, „(1) Cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă. În vederea respectării termenelor legale de plată a facturilor către furnizorii de utilități, administratorii au obligația de a afișa lista de plată în termen de maximum 5 zile de la data primirii ultimei facturi expediate prin poștă, certificată prin înscrisul de pe ștampila poștei, sau de la data confirmării de primire, în cazul transmiterii facturii prin curier/delegat. Asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007. Suma acestora nu poate depăși suma cotei restante la care s-a aplicat.”
În cauză, deși din procesele verbale depuse la dosar reiese că la nivelul asociației a fost stabilit un sistem propriu de penalizări, instanța constată că aceste procese verbale nu îndeplinesc cerințele legale, respectiv cele ale art. 17 alin. 3 din H.G. nr. 1588/2007, conform cărora „Deciziile comitetului executiv se consemnează în registrul de decizii al comitetului executiv și se afișează la avizier.”
Pe de altă parte, în ceea ce privește momentul de la care aceste penalități ar trebui să curgă el este determinat precis de art. 49 din Legea nr. 230/2007, ca fiind după a 30-a zi de la termenul stabilit pentru plată, termen care potrivit normelor de aplicare a legii (art. 25 alin. 1) este determinat ca fiind în maxim 20 de zile de la afișarea listei de plată, în această listă fiind obligatorie menționarea datei afișării. Astfel, potrivit acestor prevederi, în lipsa afișării listei lunare de plată nu există un moment de la care să înceapă curgerea penalităților.
Din probele administrate la dosar instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada afișării listei de plată, listă pe care să fie menționată și data afișării, astfel că în ceea ce privește momentul de la care penalitățile ar trebui să curgă nu există un termen și astfel ele nu doar că nu pot fi cuantificate, dar nici nu se poate aprecia că au început să curgă. Reclamanta a depus o situație a debitului privind cheltuielile de întreținere, însă din cuprinsul acesteia nu rezultă că ea a fost afișată, așa cum prevede legea ci doar că ar fi fost listată, ceea ce înseamnă că cei cărora informațiile cuprinse în aceasta nu au avut cunoștință de data afișării și astfel nici de termenul de la care curg penalitățile.
Instanța constată că reprezentanții asociației de proprietari nu și-au îndeplinit această obligație prevăzută de lege (a afișării listei lunare) și dacă în ceea ce privește debitul principal se poate aprecia că el a devenit scadent și că pârâtul a fost pus în întârziere prin introducerea cererii de chemare în judecată, nu același lucru se poate aprecia în ceea ce privește penalitățile, pentru care calculul ar urma să se facă doar de la momentul introducerii acțiunii, însă cum cererea a vizat doar penalități calculate până la acest moment instanța nu se poate pronunța în sensul obligării la plata lor în continuare.
Față de aceste considerente, urmează ca instanța să respingă ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere și acțiunea să fie admisă doar în parte, în privința debitului principal reprezentat de cheltuieli de întreținere aferente perioadei noiembrie 2013 – aprilie 2015, în cuantum de 1530,09 lei.
Pentru aceste motive
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI nr. 6 ONEȘTI, CUI_, cu sediul în mun. Onești, ., ., în contradictoriu cu pârâtul E. S., cu domiciliul în mun. Onești, ., ., jud. Bacău.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1530,09 lei cu titlu de debit principal constând în cheltuieli de întreținere aferente perioadei noiembrie 2013 – aprilie 2015.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 646,15 lei cu titlu de penalități ca neîntemeiat.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.09.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. S. M. P.
Red. Jud. C.S.- 23.10.2015
Tehnored.- M.P.- 23.10.2015
Ex.- 4/ comunicat părți -23.10.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
