Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 5472/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5472/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 5472/2015
ROMANIA
JUDECATORIA ORADEA - JUDETUL BIHOR
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5472/2015
Ședința publică din data de 03.06.2015
Completul constituit din:
Președinte: G. L.
Grefier: M. M.
Pe rol judecarea cauzei civile de minori și familie privind pe reclamanta T. G. și pe pârâtul S. V., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită, așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 20.05.2015.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din 20.05.2015, când părțile prezente au pus concluzii în fond consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 27.05.2015, apoi pentru data de 03.06.2015, zi în care s-a dat hotărârea.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND,
Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță sub dos. cu nr. de mai sus, legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei prin chitanța de la fila 13 dosar, reclamanta T. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. V., exercitarea autorității părintești asupra minorului S. Francesco C., exclusiv de către mamă.
În fapt, reclamanta a învederat instanței că solicită acest lucru, deoarece pârâtul este plecat în străinătate și nu își respectă autoritatea de părinte.
Arată că pentru o plecare cu minorul în afara țării are nevoie de acordul pârâtului, aspect cu care acesta nu este de acord de fiecare dată.
În probațiune, s-au depus în copie acte de stare civilă, sentința de divorț a părților (filele 6-9 dosar).
Prin întâmpinarea de la fila 17 dosar, pârâtul S. V. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare, pârâtul arată că s-a preocupat întotdeauna de soarta copilului, îl vizitează periodic, achită pensia de întreținere și se prezintă ori de câte ori este necesară prezența sa. De asemenea, cu copilul are o relație foarte strânsă, dacă nu poate fizic să fie prezent, cel puțin de două ori pe săptămână vorbește cu acesta la telefon.
Menționează pârâtul că nu este plecat din țară decât pentru perioade relativ scurte de timp, iar scopul acțiunii reclamantei este probabil acela de a obține dreptul exclusiv de a decide soarta copilului, dorind probabil să părăsească definitiv țara, lucru cu care el nu este de acord.
În drept, s-au invocat dispoz. art. 205 C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Părțile au fost căsătorite, din relația lor rezultând minorul S. Francesco C., ns. la data de 12.09.2009.
Prin S. Civ. nr._/10.11.2011, pronunțată în dos. nr._/271/2011 al Jud. Oradea, rămasă irevocabilă (filele 8-9 dos.), s-a desfăcut căsătoria părților, s-a stabilit locuința minorului la domiciliul mamei lui și s-a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra acestuia să se facă în comun, de către ambii părinți.
Potrivit concluziilor anchetei sociale efectuate în cauză de către Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei mun. Oradea (filele 26-27 dos.), reclamanta lucrează, locuiește împreună cu minorul într-un apartament proprietate personală și îi poate asigura acestuia și pe viitor, condiții optime de creștere și educare.
Potrivit declarațiilor martorilor T. V. și M. V., audiați în cauză pentru reclamantă (filele 34-35, respectiv 41-42 dos.), la divorțul părților nu s-a stabilit un program de vizitare a copilului de către tată. Pârâtul vine să-l viziteze pe minor la înțelegere cu reclamanta. Îl ia de acasă, ies în oraș, îi mai cumpără lucruri necesare, plătește pensie de întreținere pentru copil. Minorul a fost și la tatăl lui, în Negreni, jud. Cluj, unde locuiește acesta.
S-a mai arătat că minorul se bucură când vine tatăl lui în vizită, relația dintre cei doi este bună.
Martorii au menționat că au fost situații când reclamanta a dorit să ducă copilul cu ea în Italia, în vacanță, deoarece ea are un frate acolo, însă s-a întâmplat ca pârâtul să refuze să-și exprime acordul. De asemenea, și pârâtul a fost plecat în Germania o perioadă de aprox. 3 luni, însă și în acel timp, părțile au ținut legătura telefonic unul cu celălalt.
Martora M. a precizat că reclamanta dorește custodia exclusivă a copilului pentru a nu mai depinde de pârât, în sensul de a nu mai avea nevoie de acordul lui atunci când ar putea să plece din țară împreună cu minorul.
Martora P. M., audiată în cauză pentru pârât (filele 43-44 dos.) este o mătușă a pârâtului, acesta locuiește împreună cu ea. A arătat martora că pârâtul își iubește copilul, l-a adus la Negreni de câte ori l-a lăsat reclamanta.
S-a mai precizat că singurele situații când pârâtul nu s-a dus să vadă copilul la sfârșit de săptămână, era atunci când acesta lucra, serviciul lui fiind de așa natură. Și această martoră a confirmat relația de atașament dintre minor și tatăl lui.
La art. 483 alin. 1 cod civil este definită noțiunea de “autoritate părintească”, ca fiind ansamblul de drepturi în îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. La alin. 2 al aceluiași articol se prevede că părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate.
Părinții, în acord cu prevederile art. 487, art. 488 alin. 1, art. 493 Cod civil, au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, de a-l supraveghea îngrijind de sănătatea, dezvoltarea lui psihică și intelectuală, de educația, învățătura, pregătirea sa profesională.
Potrivit art. 504 Cod civil, dacă părinții sunt divorțați, autoritatea părintească se exercită potrivit dispozițiilor referitoare la efectele divorțului în raporturile dintre părinți și copii.
Principiul interesului superior al minorului este instituit prin prevederile art. 263 Cod civil, iar acest principiu trebuie să primeze la luarea oricărei decizii legate de un minor.
Art. 507 din Noul Cod Civil enumeră situațiile în care autoritatea părintească se exercită exclusiv, de un singur părinte. Chiar dacă situațiile enumerate nu sunt limitativ prevăzute acolo, instanța va reține că în speța de față nu există nici un motiv pentru care mama reclamantă să exercite singură autoritatea părintească asupra minorului Francesco C.. Tatăl nu a acționat până în prezent decât în interesul minorului, singurele probleme despre care face vorbire reclamanta sunt cele legate de un eventual refuz al pârâtului în a-și exprima consimțământul la ieșiri din țară ale minorului împreună cu mama lui. Or, o asemenea situație se poate rezolva în alt mod, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor, potrivit cărora deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu înștiințarea și cu acordul ambilor părinți; orice neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorească.
Cum nu există probe care să justifice solicitarea reclamantei de a exercita singură autoritatea părintească referitoare la copilul minor al părților, în temeiul textelor legale menționate mai sus, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată, acțiunea formulată.
În baza art. 453 din Noul C.Pr.Civ., fiind în culpă procesuală, instanța o va obliga pe reclamantă la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului, suma reprezentând onorariu avocațial justificat și dovedit cu chitanța de la fila 45 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta T. G., CNP:_, domic. în Oradea, .. 3, .. 13, jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâtul S. V.,_, cu domiciliul procesual ales în Oradea, .. 22, ..
Obligă reclamanta la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Jud. Oradea.
Pronunțată în ședința publică din 03.06.2015.
P., GREFIER,
G. L. M. M.
G.L./M.M.
4 ex./14.07.2015
2 .
- pârât S. V.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2015/2015.... | Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 5467/2015.... → |
|---|
