Obligaţie de a face. Sentința nr. 1827/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1827/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 1827/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1827/2015
Ședința publică de la 23 Februarie 2015
Completul compus din:
Președinte: O. G. C.
Grefier: C. D.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU CULTURĂ BIHOR, pe pârâta . și intimatul M. C., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantei, avocat R. C., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, iar în reprezentarea pârâtei, consilier juridic P. C., în baza delegației de la dosar, lipsind intimatul M. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Reprezentantul reclamantei depune la dosarul cauzei înscrisuri constând în: plângerea penală depusă la P. de pe lângă Judecătoria Oradea, nesoluționată până în prezent, proces verbal de constatare întocmit de Primăria Oradea din care rezultă că pârâta a refuzat să oprească acele lucrări, adresa emisă de Direcția Județeană pentru Cultură Bihor către pârâtă.
Comunică un exemplar din aceste înscrisuri cu reprezentantul pârâtei.
Reprezentantul pârâtei susține că înscrisurile depuse la dosar de reprezentantul reclamantei nu sunt relevante pentru soluționarea cauzei. Depune la dosarul cauzei extras de pe portalul instanțelor de judecată pentru a dovedi că s-a respins apelul formulat de reclamantă împotriva hotărârii de respingere a ordonanței președințiale.
Reprezentantul reclamantei arată că hotărârea pronunțată în apel nu a fost motivată, însă consideră că nu există autoritate de lucru judecat.
La întrebarea instanței, reprezentantul reclamantei și reprezentantul pârâtei arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de propus și solicită cuvântul pe fond.
În baza art. 255 C.proc.civ. instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând-o legală, pertinentă, verosimilă și concludentă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, în baza art. 392 C.proc.civ. instanța constată cauza lămurită, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să dispună oprirea tuturor lucrărilor de construcție/renovare asupra imobilului situat în loc. Oradea, ., jud. Bihor, ce reprezintă hotel și Restaurant „T.”, imobil declarat monument istoric și identificat în Lista Monumentelor Istorice sub cod 2010, BH-II-m-B-_, până la obținerea de către pârâtă a avizului emis de către Direcția Județeană pentru Cultură Bihor, conform art. 23 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată în 2006, cu modificări și completări, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
În motivare arată că a făcut toate demersurile posibile pentru a opri aceste lucrări, respectiv către Primăria Municipiului Oradea, Poliția Locală Oradea, însă pârâta nu s-a conformat, deși prin procesul verbal întocmit, s-a pus în vedere pârâtei să oprească acele lucrări. Susține că potrivit prevederilor Legii nr. 422/2011 și Legii nr. 50/91, orice altă intervenție se face doar după autorizare prealabilă. Procedura presupune obținerea unui certificat de urbanism și a unei autorizații emise de Direcția Județeană de Cultură.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.
În motivare susține că în prezent nu există nicio lucrare în curs de desfășurare în cadrul imobilului din litigiu, fiind funcțional. Mai mult, reprezentanții Primăriei Oradea au constatat acest lucru, astfel că instanța nu poate opri o lucrare care nu este în derulare. Susține că din fotografiile depuse la dosar, procesul verbal întocmit de reprezentanții Primăriei Oradea rezultă că nu există nici un pericol, localul fiind în stare impecabilă. Menționează că instanța nu este învestită cu soluționarea lipsei unei autorizații de pârâtă.
În replică, reprezentantul reclamantei susține că în cauză este vorba de respectarea cadrului instituțional și respectarea dispozițiilor legale în materie. Faptul că ordonanța președințială a fost respinsă nu are relevanță în prezenta cauză.
Reprezentantul pârâtei susține că, stabilirea dacă lucrările au fost efectuate cu sau fără autorizație, dacă a fost afectată structura, este de competența altor organe nu a instanței. De asemenea, este vorba de un imobil proprietate privată, iar proprietarul poate fi obligat prin lege până la un punct. Ori, pârâta trebuia să pună localul la dispoziția publicului pentru a scoate profit.
Reprezentantul reclamantei susține că pârâta nu a venit niciodată la sediul reclamantei să expună ce lucrări vrea să facă și să întrebe de ce documente are nevoie.
Instanța consideră cauza lămurită și o reține în pronunțare.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub dosarul nr._ din 27.06.2014, reclamanta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU CULTURĂ BIHOR, în contradictoriu cu pârâta S.C. T. C. S.A., a solicitat instanței de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună oprirea tuturor lucrărilor de construcție/renovare asupra imobilului situat în Oradea, ., jud. Bihor, ce reprezintă Hotel și Restaurant „T.”, imobil declarat monument istoric și identificat în Lista Monumentelor Istorice sub cod 2010, BH-II-m-B-_, până la obținerea de către pârâtă a avizului emis de către reclamantă, conform prevederilor art. 23 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată în 2006, cu modificări și completări.
În motivarea acțiunii s-a arătat în esență că, până la primirea unui aviz de la reclamantă, pârâta trebuie oprită de la efectuarea oricăror lucrări de construcție/renovare asupra imobilului în discuție, imobil monument istoric și de o valoare inestimabilă.
În drept s-au invocat prevederile art. 1528 și următoarele din Noul Cod Civil.
Constată că, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 24.07.2014 (filele 32 – 61), pârâta S.C. T. C. S.A. a solicitat instanței să respingă acțiunea formulată de reclamantă, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de capacitate procesuală de exercițiu, ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale de exercițiu a reclamantei; respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei; respingerea cererii de chemare în judecată a reclamantei, ca fiind lipsită de interes, ca urmare a admiterii excepției lipsei de interes a reclamantei; respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate de reprezentant, ca urmare a admiterii excepției lipsei dovezii de reprezentant al reclamantei; admiterea excepției de nelegalitate a actului ce stă la baza introducerii pe lista monumentelor istorice a imobilului din prezenta cauză și, pe cale de consecință, soluționarea cauzei fără a se ține seama de actul sus menționat; în subsidiar, în cazul în care instanța va respinge toate excepțiile sus invocate de către pârâtă, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca netemeinică și nelegală.
Prin răspunsul la întâmpinarea mai sus arătată, depus la dosar la data de 04.08.2014 (filele 64 – 68), reclamanta Direcția Județeană pentru Cultură Bihor a solicitat respingerea tuturor excepțiilor invocate, iar pe fondul cauzei a arătat că își susține în întregime cele invocate pe calea acțiunii proprii, considerând că nu sunt necesare completări sau explicitări.
Prin Încheierea din data de 6 octombrie 2014 (fila 126), instanța a dispus introducerea în cauză a Ministerului C., în calitate de pârât, doar în vederea soluționării excepției de nelegalitate formulate de către pârâta S.C. T. C. S.A. împotriva Ordinului Ministrului C. și cultelor nr. 2314/2004, mai sus arătat.
Ulterior, la data de 14.08.2014 (filele 99 – 113), pârâta S.C. T. C. S.A. a depus o nouă întâmpinare la dosarul cauzei, prin care în esență, invocă aceleași aspecte ca și cele anterioare. Astfel, prin noua întâmpinare, s-a solicitat anularea cererii de chemare în judecată, întrucât aceasta a fost formulată de către o persoană ce nu are calitatea de reprezentant al reclamantei. Totodată, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. Totodată, s-a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, apreciindu-se că reclamanta trebuia să urmeze procedura prevăzută de legea specială, neavând la dispoziție procedura de drept comun reglementată de Codul de Procedură Civilă. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii formulate de reclamantă, arătându-se că, prin admiterea cererii formulate de reclamantă, s-ar produce grave prejudicii materiale în patrimoniul pârâtei.
La data de 15.09.2014, prin registratura instanței, reclamanta a depus la dosarul cauzei un nou răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că își susține răspunsurile formulate în raport cu prima întâmpinare, fără alte completări.
Ulterior, la data de 03.11.2014, prin registratura instanței (filele 136 – 148), pârâta S.C. T. C. S.A. a depus note scrise și fotografii la dosarul cauzei, invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii și excepția lipsei de obiect a acțiunii.
În motivare, pârâta a arătat că ambele excepții se întemeiază pe împrejurarea de fapt conform căreia în imobilul din Oradea, . (fostul restaurant T.) nu există nicio lucrare în curs de desfășurare.
Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la data de 12.12.2014, prin registratura instanței, intimatul M. C. a solicitat instanței respingerea excepției de nelegalitate parțială a O.M.C.C. nr. 2314/2004 privind aprobarea Listei Monumentelor istorice, actualizată, și a Listei monumentelor istorice dispărute.
În motivarea poziției sale, intimatul M. C. a reluat, în esență, argumentele de fapt și de drept expuse de către reclamanta din prezenta cauză, prin primul răspuns, la prima întâmpinare depusă în dosarul cauzei de către pârâtă (filele 166 – 169).
Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 15.01.2015, prin registratura instanței, reclamanta a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâtă ca neîntemeiate.
În ceea ce privește excepțiile mai sus arătate invocate de către pârâtă, prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei, instanța s-a pronunțat prin Încheierea din 19.01.2015 din prezentul dosar (filele 212 – 218), dispunând respingerea excepțiilor invocate de către pârâtă.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, pârâta din prezenta cauză este proprietara imobilului situat în Oradea, ., jud. Bihor, ce reprezintă Hotel și Restaurant „T.”, imobil declarat monument istoric și identificat în Lista Monumentelor Istorice sub cod 2010: NH-II-m-B-_ (fila 20 din prezentul dosar).
În cursul lunii februarie 2014, urmare a apariției unui articol în presa locală, reclamanta din prezenta cauză s-a sesizat în legătură cu suspiciunile privind demararea unor lucrări neautorizate în incinta Restaurantului T.. În acest sens, reclamanta a formulat adresa nr. 227/18.02.2014 către pârâtă (filele 15 – 18 din prezentul dosar), prin care arăta că orice intervenție la interiorul Restaurantului, inclusiv zugrăvirea acestuia, se poate face doar pe bază de proiect avizat de către Direcția Județeană pentru Cultură Bihor, respectiv M. C., Comisia pentru componente artistice. Prin același document, s-a dispus sistarea oricăror intervenții, dacă acestea au început, până la clarificarea situației, realizarea documentației prevăzute de lege și . asemenea, i s-a comunicat pârâtei și faptul că, în situația în care se intenționează efectuarea unor lucrări, pârâta este obligată la angajarea unei firme, care să dispună de specialiști atestați și la angajarea unui diriginte de șantier atestat care să gestioneze execuția. Totodată, i s-a solicitat expres pârâtei să comunice intențiile în legătură cu această chestiune și să permită accesul în local reprezentanților reclamantei. Pârâta nu a răspuns cererilor reclamantei, reclamanta aflând, din presă, că intervențiile la acest imobil au continuat.
În data de 27.05.2014, un consilier de specialitate din cadrul reclamantei, împreună cu comisarul M. S. din cadrul I.P.J. Bihor și cu un polițist din cadrul Poliției Locale Oradea – compartimentul disciplină în construcții, au efectuat un control în incinta imobilului în discuție. Cu această ocazie s-a constatat că s-au efectuat lucrări de recompartimentări, modificări interioare la parterul clădirii, la sala de restaurant și spațiile anexe. Prin procesul verbal întocmit cu acea ocazie (fila 19 din prezentul dosar), s-a dispus ca orice altă intervenție să se facă doar după avizarea și autorizarea unui proiect de arhitectură întocmit conform Legii nr. 422/2011 și Legii nr. 50/1991. Prin Procesul verbal mai sus arătat s-a mai dispus ca, pentru toate modificările și intervențiile, să se realizeze măsurile de intrare în legalitate, conform Legii nr. 50/1991 și Legii nr. 422/2001, și să se întocmească un studiu istoric și de parament.
Efectuarea în trecut a unor lucrări de construcții la imobilul sus menționat este dovedită la dosarul cauzei, prin fotografiile de la filele 195 – 201 depuse de reclamantă la dosarul cauzei și comunicate reclamantei de către pârâtă. În prezent, din probele administrate în dosarul cauzei, pârâta nu mai desfășoară lucrări la imobilul mai sus arătat. Acest aspect rezultă din fotografiile depuse de către pârâtă la dosarul cauzei (fila 148 din prezentul dosar).
În prezenta cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 422/2001, republicată, dar și prevederile art. 50/1991, republicată. Conform prevederilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, intervențiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza și cu respectarea avizului emis de către M. C. și Patrimoniului Național sau, după caz, de către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului C. și Patrimoniului Național. Conform prevederilor art. 24 alin. 2 din același act normativ, toate intervențiile care se efectuează asupra monumentelor istorice, altele decât cele de schimbare a funcțiunii sau a destinației, de întreținere sau de reparații curente, indiferent de sursa lor de finanțare și de regimul de proprietate a imobilului, se fac cu specialiști și experți atestați și sub inspecția și controlul propriu ale Ministerului C. și Patrimoniului Național, respectiv ale serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului C. și Patrimoniului Național, în condițiile legii.
În condițiile în care pârâta nu mai desfășoară lucrări la imobilul mai sus arătat, se pune problema dacă acțiunea reclamantei a rămas, în prezent, fără obiect. Instanța apreciază că acțiunea formulată de reclamantă are obiect și în prezent, date fiind prevederile art. 37 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Conform acestui text legal, lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcții autorizate, inclusiv în situația realizării acestor lucrări în regie proprie. Recepția la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului administrației publice, desemnat de emitentul autorizației de construire. Potrivit prevederilor art. 37 alin. 5 din același act normativ, construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege.
Or, raportat la normele legale mai sus arătate, chiar dacă faptic, pârâta nu mai efectuează lucrări de construcții, acestea nu pot fi considerate finalizate, până la momentul autorizării lor și efectuării recepției la terminarea lucrărilor.
De aceea, în condițiile în care, din punct de vedere juridic, lucrările nu pot fi considerate finalizate, instanța apreciază că se impune oprirea acestora, până la obținerea de către pârâtă a avizului emis de către reclamantă, conform prevederilor art. 23 din Legea nr. 422/2001, instanța urmând să dispună în acest sens, prin dispozitivul prezentei hotărâri.
Fără cheltuieli de judecată, în condițiile în care acțiunea urmează să fie admisă, iar reclamanta nu a făcut dovada cuantumului onorariului avocațial achitat în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. C. – Direcția Județeană pentru Cultură Bihor, cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâta S.C. T. C. S.A., cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor, și, în consecință:
Dispune oprirea tuturor lucrărilor de construcție/renovare asupra imobilului situat în Oradea, ., jud. Bihor, ce reprezintă Hotel și Restaurant „T.”, imobil declarat monument istoric și identificat în Lista Monumentelor Istorice sub cod 2010, BH-II-m-B-_, până la obținerea de către pârâtă a avizului emis de către Direcția Județeană pentru Cultură Bihor, conform prevederilor art. 23 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri, apel care se va depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
O. G. C. C. D.
Red. C.O.G.
Dact. DC/4ex/22.07.2015
Comunicări 2ex- Direcția Județeană Pentru Cultură Bihor
- .
| ← Anulare act. Sentința nr. 1825/2015. Judecătoria ORADEA | Fond funciar. Sentința nr. 1803/2015. Judecătoria ORADEA → |
|---|
