Plângere contravenţională. Sentința nr. 5729/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5729/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 5729/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5729/2015
Ședința publică de la 11 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. E. R.
Grefier A. M. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent ASOCIAȚIA B&V C.- PRIN DOMNUL PREȘEDINTE B. F. și pe intimat ADMINISTRAȚIA I. ORADEA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei, părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 28.05.2015, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 11.06.2015, când în aceeași compunere și pentru aceleași motive a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Marghita la data de 26.09.2014, sub dosar nr._, legal timbrată, petenta ASOCIAȚIA B&V C., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA I. ORADEA, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună, în principal, anularea procesului verbal de contraventie . nr._/09.09.2014, emis de intimat, pe motiv că fapta contravențională nu a fost săvârșită de petentă, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
În motivarea plângerii sale, petenta învederează instanței că a fost sancționată contravențional pe motiv că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a fost parcat cu tichet de parcare cu timpul de staționare depășit în Oradea. Conform susținerilor petentei, autoturismul este proprietatea sa, însă folosința acestuia i-a fost cedată unei terțe asociații, respectiv Asociația European Team, prin contractul de închiriere nr. 3/15.05.2009. A susținut petenta, în esență că, raportat la prevederile legale în vigoare, răspunderea contravențională îi revine chiriașului.
Totodată, raportat la art.16, alin.6 și art.17 din OG nr.2/2001, dacă procesul-verbal nu conține denumirea și sediul contravenientului, acesta este lovit de nulitate, iar răspunderea contravențională, ca și cea penală, este o răspundere personală, ori, în speță, este mai mult decât evident că petenta nu a săvârșit contravenția.
În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea amenzii cu avertismentul, în considerarea criteriilor de individualizare a sancțiunii prevăzute de art.21, alin.3 din OG nr.2/2001.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr.2/2001, iar în probațiune a depus la dosar înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată, cu 20 lei taxă judiciară de timbru (f.27 dosar inițial), conform art.19 din OUG nr.80/2013.
Legal citată, intimata a depus la dosar întâmpinare(f.35-40), înregistrată la instanță în data de 17.11.2014, prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petent.
In motivare, intimata a arătat că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OUG 2/2001, privind condițiile esențiale de valabilitate ale procesului-verbal, iar sancțiunea a fost aplicată conform art. 21 din OG nr. 2/2001. A mai susținut intimata, că în cazul în care conducătorul autoturismului nu este de față, procesele-verbale se întocmesc pe seama proprietarului autovehiculului parcat fără a se achita taxa de parcare, pe baza informațiilor furnizate de către serviciul permise, proprietarul având calitatea de deținător al bunului în sensul dispozițiilor Regulamentului de parcare. De asemenea, intimata a învederat instanței că din datele furnizate de la serviciul permise rezultă că petenta avea calitatea de proprietar al autoturismului, prin urmare petenta își va recupera suma de la persoana căreia i-a încedințat autovehiculul. În măsura în care vehiculul apare înmatriculat pe numele unei persoane, însă în realitate el se află în folosința altei persoane, o atare împrejurare nu poate fi opusă terților.
Contractul de închiriere invocat de petentă este supus exclusiv principiului relativității efectelor actului juridic și nu face dovada împotriva terților, potrivit art.1182 C.civ.
În drept, intimata a invocat prevederile art. 115 C.proc.civ., O.G. 2/2001, Regulamentul aprobat prin HCL Oradea nr.640/2006, cu modificările și completările ulterioare, iar în probațiune a depus la dosar înscrisuri și planșe foto.
Prin sentința civilă nr.80/15.01.2015, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Marghita, invocată din oficiu, dosarul fiind declinat spre competentă soluționare în favoarea Judecătoriei Oradea.
La data de 24.04.2015, petenta a depus la dosar note de concluzii (f.13-14), reiterând solicitarea de admitere a plângerii și motivele invocate în susținerea acesteia.
În cauză, instanța a încuviințat pentru părți și a administrat proba cu înscrisuri, iar pentru intimată și mijloacele materiale de probă (planșele foto depuse la dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/09.09.2014, emis de intimat (f.4 dosar inițial), petenta a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei, conform art.191, alin.1, lit.c din Regulamentul de organizare și funcționare a sistemului de administrare a parcărilor publice, aprobat prin Hotărârea C.L.Oradea nr.640/2006, cu modificările și completările ulterioare, deoarece autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ marca Audi a parcat neregulamentar, în data de 20.03.2014, ora 1:43 PM, pe domeniul public al municipiului Oradea in parcarea cu plată din . (în față la Romcontrol), cu încălcarea prevederilor art.191, lit.c din HCL nr.640/2006, respectiv ”ocuparea cu autovehiculul a unui loc de parcare cu tichet cu timpul de staționare depășit” .
Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Verificând plângerea din perspectiva art.31 din OG nr. 2/2001, instanța constată că aceasta a fost depusă la oficiul poștal în data de 25.09.2014 (conform ștampilei oficiului poștal de pe plicul depus la dosarul inițial -f.20), respectiv în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat (10.09.2014, conform ștampilei oficiului poștal de pe copia plicului, depusă la dosar – f.6 și confirmării de primire – f.42).
Analizând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în ceea ce privește cauzele de nulitate a acestuia, instanța reține că doar încălcarea prevederilor art.17 din O.G.2/2001, mai exact lipsa din procesul-verbal a mențiunilor indicate în acest articol atrage de facto nulitatea procesului verbal contestat, nulitate ce se constată și din oficiu.
În speță, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de reglementarea susmenționată, precum și mențiunile prevăzute de art.16 si art.19 din O.G. nr.2/2001, care, deși nu atrag nulitatea, pot duce la anularea actului constatator.
Privind critica adusă de petentă actului constatator al contravenției, referitoare la încălcarea art.16, alin.6 din OG nr.2/2001, în sensul că ar lipsi datele de identificare ale contravenientului, ceea ce atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, conform art.17 din OG nr.2/2001, instanța va respinge această critică, la pct.3,lit.b din procesul-verbal fiind înscrise datele de identificare ale petentei. Sub aspectul argumentației aduse de petentă în susținerea acestui caz de nulitate, instanța o va avea în vedere la analiza temeinciei procesului-verbal contestat, deoarece vizează lipsa calității petentei de contravenient.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat, intervin în analiza instanței cele două prezumții relative recunoscute părților în cadrul procesual determinat de formularea unei plângeri contravenționale, prezumții care, în mod obligatoriu, vor fi analizate în coroborare cu întreg ansamblul probator administrat în cauză.
Astfel, în favoarea instituției intimate din cadrul căreia face parte agentul constatator al faptei reținute prin procesul-verbal contestat, opereaza prezumția de legalitate, veridicitate si autenticitate a procesului-verbal de constatate și sancționare a contravenției, întocmit de un functionar public, aflat in exercitarea atributiunilor sale de serviciu si in limitele competentei sale. Această prezumtie legală are un caracter relativ, care dispenseaza de sarcina probei si este susceptibila a fi combatuta prin proba contrarie.
Pe de alta parte, astfel cum s-a statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza A. contra Romaniei, contraventia retinuta in sarcina petentului intruneste elementele expuse in art.6 par.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pe cale de consecinta, petentului îi sunt recunoscute si garantiile procesuale specifice in materie penala in ceea ce priveste dreptul la un proces echitabil, printre care si prezumtia de nevinovatie prevazuta de par. 2 al art. 6.
Se conturează, asadar, doua prezumtii legale, ambele cu caracter relativ, câte una în favoarea fiecareia dintre parti, astfel că, pentru a asigura echilibrul procesual, urmeaza ca fiecare parte litigantă sa producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea poziției lor procesuale.
În prezenta cauză, din ansamblul probator administrat, rezultă neconformitatea cu realitatea a celor consemnate în cuprinsul actului constatator, care nu conduc la dovedirea existentei faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia.
Potrivit art.191, alin.1, lit.c din Regulamentul de organizare și funcționare a sistemului de administrare a parcărilor publice, aprobat prin HCL Oradea nr.640/2006, cu modificările și completările ulterioare, constituie contravenție ”ocuparea cu autovehiculul a unui loc de parcare cu tichet cu timpul de staționare depășit” .
În speță, autoturismul identificat în procesul-verbal a fost fotografiat, intimatul depunand la dosar plansele foto (f.45-48) cu autoturismul parcat în circumstanțele descrise în procesul-verbal susmenționat, respectiv fara tichet de parcare valabil la momentul constatării contravenției.
Potrivit art.193, alin.2 din Regulamentul aprobat prin HCL Oradea nr.640/2006, cu modificările și completările ulterioare, ”proprietarul autovehiculului, așa cum acesta este stipulat în evidențe la Serviciul Permise și Înmatriculări, la data constatării faptei” se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute la art.191, alin.1, lit.f din regulamentul mai sus menționat.
Sancționarea persoanei fizice care a oprit sau a parcat neregulamentar un vehicul este, în cele mai multe cazuri, practic imposibil de realizat, având în vedere absența de la fața locului a conducătorului auto și deci imposibilitatea identificării acestuia, rațiune care justifică sancționarea proprietarului vehiculului, pornind de la prezumția rezonabilă că acesta se afla în posesia, folosința și, deci, utilizarea efectivă a autovehiculului.
O astfel de prezumție trebuie răsturnată de contravenient, în ipoteza în care susține că situația de fapt este alta.
În speță, instanța reține că, urmare a demersurilor făcute de intimat, procesul-verbal contestat a fost încheiat pe numele deținătorului vehiculului (în speță, petenta), astfel cum figurează aceasta în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Bihor din cadrul Instituției Prefectului Județului Bihor (f.44 dosar).
Cu toate acestea, petenta a făcut dovada că, la data de 15.05.2009, între aceasta, în calitate de proprietar, și Asociația European Team, în calitate de chiriaș, s-a încheiat un contract de închiriere (nr.3/2009), având ca obiect autoturismul marca Audi, cu nr. de identificare WAUZZZ4F05N048427, avâd nr. de înmatriculare_, așa cum rezultă din actul adițional nr.1 la contractul de închriere (f.9 dosar) și din certificatul de înmatriculare al autoturismului (f.10).
Chiar dacă intimata a invocat principiul relativității efectelor actelor juridice, în speță a contractului de închiriere susmenționat, arătând ca nu este incident, în speță, art.1182 din vechiul C.civ., sub aspectul opozabilității față de terți a înscrisului sub semnătură privată susmenționat, instanța va reține incidența, în plan procesual, a dispozițiilor art.278 din Noul C.pr.civ., aplicabil în speță, față de data înregistrării la instanță a plângerii contravenționale.
Astfel,potrivit art.278, alin.1, pct.2 C.pr.civ., ”data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalitățile prevăzute de lege, respectiv: (...) 2. din ziua când au fost înfățișate la o autoritate sau instituție publică, făcându-se despre aceasta mențiune pe înscrisuri.”
În speță, contractul de închiriere susmenționat a fost înfățișat de petentă instanței judecătorești, în speță Judecătoriei Oradea, cu prilejul soluționării unei alte plângeri contravenționale, având un obiect similar (plângere împotriva unui proces-verbal prin care s-a aplicat petentei o sancțiune contravențională la regimul parcărilor pe domeniul public al mun.Oradea, reglementat de HCL nr.640/2006), în cadrul dosarului nr._/271/2010, soluționat de instanță prin sentința civilă nr.6380/2011 (f.16-19 dosar inițial), rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.7/R/CA/2012, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr._ (f.11-15).
Prin sentința civilă nr.6380/2011, mai sus menționată, Judecătoria Oradea a admis plângerea contravențională formulată de petentă și, în consecință, a anulat procesul-verbal de contravenție și a exonerat petenta de plata amenzii contravenționale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că ”răspunderea contravențională, ca și răspunderea penală este una personală, nefiind admisă răspunderea pentru fapta altuia. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care în mai multe hotărâri a asimilat răspunderea contravențională celei penale în funcție de anumite criterii (spre exemplu cauzele A. și N. contra României).
(...) Un principiu fundamental aplicabil atât răspunderii penale cât și celei contravenționale este principiul legalității incriminării și pedepsei. Așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sunday Times vs. Marea Britanie, norma care incriminează o infracțiune (expresie care are un înțeles autonom, diferit de cel din dreptul român, și în care raportat la jurisprudența aceleiași instanțe internaționale, se includ și contravențiile), trebuie să fie una clară și previzibilă, la fel și interpretarea dată acesteia de către instanțele judecătorești. În speță, instanța constată că actul normativ de incriminare, a cărui legalitate poate fi contestată doar pe calea contenciosului administrativ (acest fapt nefăcând obiectul prezentei cauze), face referire la „ocuparea locurilor de parcare fără tichet, abonament, autorizație sau legitimație de parcare, fără plata taxei de parcare pentru locuri rezervate sau neafișarea la vedere a tichetului de parcare”. Așadar, nu se precizează în textul de incriminare cine răspunde contravențional în cazul încălcării acestei norme. Instanța apreciază că, în acest caz, textul de lege menționat trebuie să fie completat cu prevederile dreptului comun în materie, respectiv ale O.G. nr. 2/2001, din interpretarea căruia se deduce principiul răspunderii subiective în dreptul contravențional. Pe cale de consecință, în cazul în care un autovehicul este parcat pe raza municipiului Oradea fără plata taxei de parcare pentru locuri rezervate sau neafișarea la vedere a tichetului de parcare, va răspunde contravențional persoana care a săvârșit fapta, iar nu proprietarul autovehiculului respectiv. O interpretare contrară ar presupune încălcarea unui principiu general din materia răspunderii contravenționale, respectiv principiul răspunderii personale, consacrându-se astfel o răspundere pentru fapta altuia, fără a exista un text expres, derogatoriu, în acest sens.
Este adevărat că H.C.L. nr. 640/2006 cuprinde prevederi contrare acestei interpretări, prevederi care fac referire fie la anumite obligații ale proprietarului, fie la obligații ale posesorului, actul normativ menționat folosind cele două noțiuni separat și fără a explica dacă acestea sunt folosite ca și sinonime sau nu, însă același act normativ conține și prevederi (art. 181) care reiau practic dispozițiile art. 18 din O.U.G. nr. 51/1997, care exonerează locatorul din contractele de leasing (similare sub aspectul relevant în speță cu cele de închiriere, deoarece în cazul ambelor contracte folosința îi aparține unei persoane diferite, alta decât proprietarul) de orice răspundere pentru fapta utilizatorului. Având în vedere această situație, instanța apreciază că singurul text de la care trebuie pornit pentru a se determina persoana care răspunde contravențional în baza art. 191 alin. (1) pct. 1 din H.C.L. nr. 640/2006 este însuși textul de incriminare completat cu dreptul comun în materie, dat fiind faptul că textul de incriminare nu conține o prevedere expresă contrară. În caz contrar, cerințele de claritate și previzibilitate ale normei de incriminare nu ar fi respectate, fiind încălcat astfel principiul legalității incriminării și art. 6 din C.E.D.O.
Având în vedere aceste considerații și dat fiind faptul că din probele depuse la dosar rezultă că la data săvârșirii faptei descrise în procesul-verbal contestat petenta nu folosea autoturismul, acesta aflându-se în folosința unui terț, răspunderea contravențională fiind și în acest caz personală, instanța constată că petenta nu a săvârșit fapta descrisă în procesul-verbal contestat.”
Față de caracterul definitiv (irevocabil) al sentinței civile nr.6380/2011 a Judecătoriei Oradea, mai sus menționată, aceasta se impune ca lucru judecat anterior, în prezenta cauză, sub aspectul lipsei calității petentei de contravenient, răspunderea contravențională fiind una personală, textul incriminator al faptei nefiind unul clar și previzibil, ceea ce contravine jurisprudenței CEDO.
În privința lucrului judecat, art.431, alin.2, raportat la art.328 C.pr.civ. reglementează prezumția legală, absolută, de lucru judecat, ca manifestare pozitivă a autorității de lucru judecat, nefiind necesar să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, astfel încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente (art.430, alin.2 C.pr.civ.). În aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, în prezenta cauză instanța nu mai poate face evaluări proprii asupra acelei chestiuni, ci ea constituie premisa de la care trebuie să pornească și pe care nu o poate ignora.
De altfel, sentința susmenționată și prezumția de lucru judecat se coroborează și cu celelalte înscrisuri depuse la dosar de către petentă, mai sus menționate.
În consecință, instanța constată că prezumția de temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 09.09.2014, emis de intimată, a fost răsturnată de petentă, prin urmare, în temeiul art.34, alin.1 din OG nr.2/2001, va dispune anularea acestuia în integralitate, inclusiv sub aspectul sancțiunii amenzii contravenționale, în cuantum de 300 lei, aplicată petentei prin procesul-verbal susmenționat.
Totodată, instanța va lua act că, în prezenta cauză, nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta ASOCIAȚIA B&V C., cu nr. de înregistrare în Registrul asociațiilor și fundațiilor 32/A/2009, având C. RO_, cu sediul în Biharia, ..61, jud.Bihor, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA I. ORADEA, cu sediul în mun.Oradea, P-ța Unirii, nr. 1, jud. Bihor.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 09.09.2014, emis de intimată, și exonerează petenta de sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei, aplicată acesteia prin procesul-verbal susmenționat.
Ia act că petenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 iunie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
R. O. E. M. M. A.
Red. R.O.E.
Dact. M.A.M.
4 ex./07.08.2015
2 .-petenta ASOCIAȚIA B&V C..
-intimata ADMINISTRAȚIA I. ORADEA
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1647/2015. Judecătoria ORADEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5092/2015.... → |
|---|
