Contestaţie la executare. Sentința nr. 173/2015. Judecătoria PANCIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 173/2015 pronunțată de Judecătoria PANCIU la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 173/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA P.
MIXT
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 173/2015
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Grefier C. A. M.
Pe rol fiind pronunțarea contestației la executare formulată de contestatorii T. M. I., T. D. domiciliați in Focșani . . județul V. și pe intimata B. SA, P. COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICE, cu sediul în București sector 1 Calea Floreasca nr. 39 . obiect contestație la executare.
Dezbaterile orale au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 3.02.2015 care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele;
Cu cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ contestatorii T. M. I., T. D. domiciliati in Focșani . . județul V.,au solicitat ca prin hotârârea judecătorească ce se va pronunța în contradictoriu cu intimata B. SA, P. COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICE,să se dispună anularera tuturor actelor de executare efectuate,întrucât s-a pornit executarea pentru o creanță ce nu îndeplinește condițiile prev. de art. 662 cod pr. civilă,nefiind o creanță certă și nici datorată; să se constate că titlul executoriu (contractul de credit și actele adiționale ulterioare) are în conținutul său clauze abuzive.
Motivându-și în fapt contestația la executare, contestatorii au arătat că a fost pornită executarea silită de către B. C. C. C. și I. C. C. în dosarul de executare 1143/2013, la cererea B. SA prin COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES. Executarea silită are la bază contractul de credit nr._/15.07.2008 cu actele adiționale ulterioare,precum și contractul de ipotecă autentificat sub nr. 980/16.07.2008 la BNP Haret C. M..
Conform acestui contract s-a calculat o dobândă fixă în sarcina celor 2 contestatori de 7,4/an în primele 12 luni și mai apoi o dobândă variabilă.
Pe parcursul derulării creditului au fost încheiate două acte adiționale, unul încheiat în data de 15.07.2010-act adițional ce stabilea,în principal,nivelul de dobândă și un alt act adițional,încheiat în 25.07.2011,care, de asemenea, aducea modificări în ceea ce privește dobânda și comisioanele percepute de către bancă.
În cauză s-a început executarea silită pentru întreaga creanță și nu doar pentru c/v ratelor neachitate si, în atare situație creanța nu este certă și nici datorată.
În petitul contestației la executare au mai arătat contestatorii că, conform art. 9 lit.b din contractul de credit, așa cum a fost acesta modificat prin actele adiționale ulterioare, comisionul de administrare este de 59 euro lunar,reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului. Acest comision nu a fost negociat,așa cum prevede art. 4 al Legii 193/2000.,și prin urmare ,are caracter abuziv.
A solicitat admiterea contestației la executare și prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate că titlul executoriu(contractul de credit și actele adiționale ulterioare) are în conținutul său clauze abuzive, așa cum sunt acestea definite de art. 4 din legea 193/200, clauze care au determinat caracterul incert al sumelor pentru care s-a pornit executarea silită, anularea clauzelor abuzive referitoare la comisionul de administrare.,precum și recalcularea întregului debit datorat intimatei și restituirea sumelor pe care le-au achitat cu titlu de comision de administrare.
În drept contestatorii si-au întemeiat cererea pe disp. art. 1020-1021 cod civil(de la 1864) art. 662 NCPC și art. 4 al legii 193/2000.
În probațiune,contestatorii au solicitat proba cu înscrisuri și expertiză judiciară,contabilă pentru a se stabili sumele datorate cu titlu de rate scadente și neachitate la momentul la care s-a formulat cererea de executare silită;debitul datorat de contestatori în cazul în care ar fi operat desfășurarea contractului;sumele plătite cu titlu de comision de administrare de la data încheierii contractului.
Intimata ,legal citată și în termenul procedural a formulat în cauză întâmpinare în condițiile art. 208 cpc și a solicitat respingerea prezentei contestații ca fiind neîntemeiată.
La dosarul cauzei a fost înaintat ce cătrea B. C. C. C. și I. C. C. dosarul execuțional nr. 1143/2013(fila 35 și urm.).
P. încheierea din 26 nov. 2013, cauza a fost suspendată pentru lipsa părților.
Contestatorii au solicitat repunerea cauzei pe rol și continuarea judecății la data de 9 dec. 2014.
Față de expertiza contabilă efectuată de exp. inginer B. V.,contestatorii au formulat obiecțiuni,în sensul că nu s-a răspuns obiectivelor stabilite de instanță sub aspectul stabilirii ratelor scadente și neachitate,obiecțiuni pe care instanța le-a admis ca fiind întemeiate și s-a dispus refacerea lucrării tehnice de specialitate.
La data de 19.09.2014 intimata a fost cea care a formulat obiecțiuni la completarea raportului de expertiză și a solicitat să se precizeze cuantumul total al datoriilor la data de 14.06.2013,care au fost avute în vedere la formularea cererii de executare silită,pe elemente componente.,obiecțiuni cu care au fost de acord și contestatorii.
Instanța analizând legalitatea și temeinicia prezentei contestații la executare în funcție de probatoriul administrat în cauză reține următoarele:prin contractul de credit nr._/15.07.2008,încheiat între B. SA și T. M. I. – împrumutat și T. D. - coplătitor, a fost acordat contestatorilor un credit pentru nevoi personale în sumă de 118.000 EURO, pe o perioadă de 300 luni, garantat cu veniturile contestatorilor și cu ipoteca rang 1 asupra unui imobil.
P. actul adițional din data de 15.07.2010 la contractul sus indicat, s-au adus modificări clauzelor contractuale privitoare la dobânda aplicabilă și au fost introduse clauze noi. Ulterior, prin actul adițional din data de 19.07.2011, s-au adus noi modificări clauzelor privitoare la dobândă, dar și cele ce reglementau comisioanele, D., rambursare creditului, etc.
Ca urmare a neachitării ratelor scadente la data de 26.06.2013 a fost începută executarea silită împotriva contestatorilor așa cum rezultă din cererea de la fila 36 din dosar, de către B. C. C. C. și I. C. C. dosarul execuțional nr. 1143/2013.
Instanța reține că, potrivit contractului de credit (pct.4.11) :”Dacă în termen de 30 de zile de la data scadenței, împrumutatul și/sau coplătitorii/ garanții nu achită rata totală de rambursat, întregul credit și toate celelalte obligații asumate prin semnarea prezentului contract devin exigibile, iar banca este îndreptățită să procedeze la recuperarea creanțelor sale pe calea executării silite, prin valorificarea garanțiilor asiguratorii sau a oricăror alte bunuri aflate în proprietatea împrumutatului și/sau coplătitorilor/garanților”.
Potrivit pct.7.1 din Condițiile generale de creditare, împrumutatul și, după caz, coplătitorii și/sau garanții se obligă - lit. d – să restituie băncii creditul utilizat și să achite dobânda și comisioanele aferente la termenele scadente prevăzute în graficul de rambursare, iar banca are dreptul, conform pct. 7.4 lit. f, să recupereze pe calea executării silite sumele datorate de către împrumutat în și pe baza prezentului contract, în situația în care acesta a fost declarat exigibil.
Contestatorii au criticat cuantumul sumei pentru care s-a început executarea silită și caracterul cert șl nedatorat al acesteia.
Or, din expertiza contabilă efectuată în cauză de exp. ing. B. V., cu completările succesive, rezultă că: valoarea ratelor de credit trecute la restanță până la 13.06.2014 este de 3.263,16 Euro; valoarea creditului anticipat la restanță de -110.426,44 Euro,; dobândă+comisioane restanță – 15.692,71 Euro; comision de administrare restant de – 1.121,00 Euro, rezultând un total de 130.503,31 Euro, adică întocmai sumele descrise de intimată în adresa de la fila 107.
P. urmare, creanța totală datorată de contestatori, pentru care s-a încuviințat executarea silită și s-au emis actele de executare silită, este exact suma stabilită și detaliată de expert și, în atare situație, nu pot fi primite apărările contestatorilor.
Instanța mai reține că: li s-a adus la cunoștință contestatorilor valoarea creanțelor restante la data întocmirii notificărilor, prin indicarea expresă a sumei și a datei la care fusese calculată și le-a fost acordat un termen de plată – respectiv 15.02.2013. S-a precizat expres în notificări că în cazul în care nu se va respecta termenul acordat pentru plata pe cale amiabilă a datoriilor restante, creditul va fi declarat exigibil anticipat, înscrisuri aflate la dosarul cauzei la fila 26 și următoarele.
Or, potrivit art.662 alin.2 Cod procedură civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Contractul de credit nr._/15.07.2008, semnat de către contestatori în calitate de împrumutat/coplătitor, astfel cum a fost modificat ulterior prin cele două acte adiționale, cuprinde suma creditului acordat ce trebuie restituită băncii, procentul de dobândă aplicabil împrumutului și toate celelalte costuri aferente creditului.
Art. 662 alin.3 Cod procedură civilă prevede că o creanță este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui. Având în vedere prevederile contractului de credit referitoare la suma împrumutului ce trebuie restituit, procentul de dobândă și modul de calcul al acesteia, comisioanele și modul de calcul al acestora, rezultă indubitabil caracterul cert și lichid al creanței.
În ce privește exigibilitatea creanței, art. 662 alin.4 Cod procedură civilă, prevede că creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În concluzie instanța reține că, în cauza de față sunt îndeplinite toate cerințele textelor legale sus-citate.
S-a invocat de către intimată, prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune referitor la constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale.
Potrivit art. 2500 alin.1 din Noul cod civil privitor la prescripția extinctivă „Dreptul material la acțiune, denumit în continuare drept la acțiune, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege”. Având în vedere dispozițiile art. 2517, coroborate cu art. 2523 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurare, trebuia să cunoască nașterea lui.
Or, acest termen de prescripție a început să curgă la data încheierii actelor adiționale ulterioare (25.07.2011) prin care se modifică comisionul de administrare inițial stabilit în sarcina contestatorilor ( pct. 3 din actul adițional).
Așa fiind și cum prezenta contestația a fost formulată și înregistrată pe rolul instanței la 26.08.2013, instanța conchide că termenul de prescripție nu era îndeplinit la acea dată, iar excepția invocată de intimată este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare.
Cât privește caracterul abuziv al clauzelor contractului de credit în litigiu, contestatorii invocă caracterul abuziv al întregului contract și al actelor adiționale, fără a formula, în concret, apărări de fond.
Însă posibilitatea aprecierii din oficiu de către instanța de judecată cu privire la caracterul abuziv al unei clauze contractuale a fost considerată de Curtea Europeană de Justiție necesară pentru a se asigura o protecție efectivă consumatorului, având în vedere în special riscul destul de important ca acesta să nu își cunoască drepturile sau să întâmpine dificultăți în exercitarea acestora ( Hotărârea Asturcom Telecomunicaciones C-40/08). Deci considerăm că în situația de față, în care petenta a fost reprezentată convențional de o persoană cu studii juridice, chiar dacă nu este avocat ( consilier juridic B. L. – filele 114 și 115 dosar fond), dificultățile sau necunoașterea drepturilor care au justificat jurisprudența amintită a Curții sunt puțin probabile, reținem că instanța putea formula din oficiu astfel apărări de fond privitoare la caracterul abuziv al unor clauze contractuale, chiar dacă în cadrul contestației la executare nu s-a pus în discuție valabilitatea titlului executoriu.
Pe de altă parte, constatarea caracterului abuziv al unei clauze, în speță art.13 din contractul de leasing, fără se indica motivele pentru care s-a ajuns la o astfel de concluzie, nu mai este permisă nici de legea națională și nici de jurisprudența Curții Europene de Justiție. Instanța de fond a reținut doar, cu caracter general, că sumele calculate de la data rezilierii contractului ș predării autoturismului până la expirarea contractului, care se adaugă altor sume nenegociate și neacceptate de către contestatoare.
Dar, în cauza de față, atât contractul de credit cât și actele adiționale au fost semnate deci însușite de contestatori (fila 44 și următoarele).
În concluzie, instanța reține că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile cumulative impuse de art.4 din legea 193/2000, pentru ca o clauză contractuală să fie considerată abuzivă. Este de ajuns ca o singură condiție din art. 4 din legea 193/2000 să nu fie îndeplinită pentru ca respectivele clauze să nu mai fie considerate abuzive.
Prima condiție care trebuie analizată – pentru a face de prisos analizarea celorlalte condiții – este cea prevăzută de art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000. Această condiție interzice începerea analizei mai aprofundate a clauzelor pentru a determina dacă sunt abuzive sau nu, atât timp cât acestea: - se asociază cu definirea obiectului principal al contractului/cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, și cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte și - sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil..
Art. 4 alin.1 din Legea nr. 193/2000 prevede că „O clauză co0ntractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”.
P. urmare, pentru a fi considerată abuzivă o clauză contractuală, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții cumulative: - absența negocierii directe; dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe.
Cum nici una dintre aceste condiții legale nu sunt îndeplinite în speță instanța constată neîntemeiată contestația la executare pentru argumentele arătate și o va respinge ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare ca fiind neîntemeiată.
Respinge capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale ca fiind neîntemeiat.
Respinge excepția privind prescripția dreptului material la acțiune,ca fiind neîntemeiată.
Menține actele și formele de executare dispuse în dosarul execuțional nr.1143/2013,ca fiind legale și temeinice.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 10.02.2015.
Președinte, Grefier,
S. N.,
Red.S.N/09.03.2015
Tehnored.M.C.A/09.03.2015
5 exp.
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Succesiune. Sentința nr. 142/2015. Judecătoria PANCIU → |
|---|
