Plângere contravenţională. Sentința nr. 1241/2015. Judecătoria PANCIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1241/2015 pronunțată de Judecătoria PANCIU la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 1241/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA P.
MIXT
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1241/2015
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. N.
Grefier: P. R.-Dănuța
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta . cu sediul în com.Bogdănești, .,cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Suceava, ..13, ., jud.Suceava, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 26.04.2015 emis de I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I. Teritorial nr.3.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: procedura de citare legal îndeplinită.
Verificând ,din oficiu, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, potrivit disp. art.131 al.1 NCPC.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare la sfârșitul ședinței de judecată.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul judecătoriei Focșani la data de 13.05.2015 sub nr._ petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/26.04.2015, ca fiind netemeinic și nelegal.
În motivare, petenta a arătat în esență că la data de 29.04.2015 i-a fost comunicat procesul verbal de contravenție . nr._/26.04.2015 prin care a fost sancționată cu suma de 25.000 lei pentru săvârșirea contravenției sancționată de art. 61, alin. 1, lit.p, din OG 43/1997 reținându-se în sarcina sa că la controlul efectuat în trafic autovehiculul cu număr de înmatriculare_, utilizat de petentă, a circulat pe traseul Bogdănești – R. – Bacău - Mărășești cu depășirea masei totale maxime admise.
Petenta a mai arătat că procesul verbal întocmit este nelegal și netemeinic și solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal și înlocuirea sancțiunii cu avertisment.
Plângerea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 31 din OG 2/2001.
În dovedirea plângerii petentul a solicitat proba cu înscrisuri și eventual martori și a atașat plângerii în copie procesul-verbal atacat și tichet de cântărire.
Plângerea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței atașate (f.9).
Intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Focșani.
La termenul din data de 29.09.2015, în temeiul dispozițiilor art.131 C.p.c., instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a judecătoriei Focșani.
Analizând prioritar, în baza art. 137 alin. 1 C.p.c., excepția necompetenței teritoriale exclusive invocată, excepție de procedură, dilatorie și absolută în materie contravențională, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/26.04.2015, petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 25.000 lei pentru nerespectarea art. 61, alin. 1, lit.p, din OG 43/1997.
În drept, se constată incidența în cauză a prevederilor art.32 alin.1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în baza cărora plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Prin textul de lege menționat se instituie o competență teritorială exclusivă de a soluționa cauza în favoarea instanței de la locul săvârșirii faptei contravenționale. Cum, în speță, fapta reținută în sarcina petentei a fost săvârșită în localitatea Marasesti, județul V. care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei P., în conformitate cu prevederile HG nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor si parchetelor de pe lângă judecătorii, rezultă că această din urmă instanță este competentă teritorial să soluționeze prezenta plângere contravențională.
Instanța nu poate reține incidența dispozițiilor art. 113 C. care stabilesc o competența teritorială alternativă întrucât pe de o parte art. 32, alin. 1 din OG 2/2001 care reglementează competența exclusivă de la locul săvârșirii faptei instanței de soluționare a plângeri contravenționale (prin raportare și la dispozițiile art. 126, alin.1 interpretate per a contrario), iar pe de altă parte niciuna dintre ipotezele prescrise de art. 113 Cpv nu vizează soluționarea plângerii contravenționale.
În cea ce privește pct. 9 nici aceste prevederi nu pot fi aplicate întrucât acestea vizează cererile având ca obiect obligații izvorâte din fapte ilicite iar nu plângeri contravenționale. De altfel dispozițiile art. 113 C. instituie o competență alternativă în vreme ce art. 32, alin. 1 din OG 2/2001 stabilesc în mod imperativ competența instanței de la locul săvârșirii faptei.
Pe cale de consecință, Judecătoria Focșani, prin sentința civilă nr.4902/23.04.2015, a admis excepția de necompetență teritorială invocată de instanță și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei P..
Dosarul a fost înaintat și înregistrat la această instanță, sub același număr, la data de 30.10.2015.
În fața acestei instanțe nu au mai fost solicitate și administrate probatorii, cereri sau excepții.
Instanța, analizând legalitatea și temeinicia procesului verbal în litigiu, în raport de jurisprudența C.E.D.O. relevantă în cauză, de legislația internă incidentă, dar și de ansamblul probator administrat în cauză, reține următoarele: prin procesul verbal contestat, s-a reținut în sarcina petentei că, la data de 26.04.2015, conducătorul auto B. V., care este angajatul său, a efectuat un transport rutier contra cost de marfă în trafic național, conform avizului de însoțire secundar nr:_/26.04.2015, pe ruta Bogdănești-R.-Bacău-Mărășești, cu depășirea masei totale maxime admise pe drum național cu 53,45 tone, față de 40 tone, masă totală maximă admisă pe drumurile naționale și, totodată, cu o depășire a masei maxime admisă pe axa motoare de 14 tone față de 11,5 tone(legal) și cu 31 de tone față de 24 de tone, pe axa triplă, totodată, faptă ce constituie contravenția prev. de art. 41 al.1 coroborat cu art.61 al.1 lit.p din O.G.43/1997, modificată.
Petenta a invocat atât motive de nelegalitate cât și de netemeinicie a actului de constatare a contravenției în litigiu.
Astfel, a susținut petenta că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției în litigiu, deoarece masa combustibilului a determinat depășirea valorilor maxime admise de lege, iar operațiunea de cântărire nu s-a efectuat cu respectarea normelor metrologice și legale în materie.
Analizând aceste motive instanța reține că: OG nr.43/1997 stabilește masa maximă admisă având în vedere atât tipul de autovehicul, cât și categoria de drum pe care circulă, în această situație legiuitorul a înțeles săncționeze fapta de a circula cu o greutate excesiv de mare, faptă care aduce prejudicii drumurilor de interes public prin degradarea acestora cauzându-se un prejudiciu drumului prin săvârșirea unei asemenea contravenții. Iar, în cazul de față, petenta a fost sancționată ca urmare atât a verificării documentelor de transport: certificat de înmatriculare, avizul de însoțire a mărfii transportate, documente care certifică această depășire a masei totale admise, cât și prin cântărirea efectivă în urma căreia a fost emis tichetul de cântar nr.18/2015.
Prin limita de greutate depășită se înțelege depășirea a cel puțin uneia din limitele maxime admise de greutatea totală pe osie, neavând relevanță capacitatea fizică autovehiculului (înscrisă în Cartea de identiate), în atare situație apărarea petentei în sensul că masa combustibilului a determinat depășirea valorilor maxime admise de lege, este lipsită de temei, cu atât mai mult cu cât textul care incriminează contravenția în litigiu nu prevede nicio derogare sau vreo situație de excepție, în acest sens.
Cât privește operațiunea de cântărire, instanța constată că la dosarul cauzei există documentația ce a stat la baza întocmirii actului de constatarea contravenției în litigiu(fila 36și următoarele), inclusiv buletinul de verificare metrologică de la fila 42, cu termen e valabilitate 1 an,de la data emiterii(23.02.2015), ceea ce înseamnă că în cauză au fost respectate cerințele legale și metrologice referitoare la verificarea cântarului cu care s-a făcut cântărirea; în plus, apărarea petentei nu poate fi primită de instanță și pentru motivul că agentul constatator a constatat fapta pe baza verificării documentelor de transport( avizul de însoțire a mărfii, certificatul de înmatriculare) .
Toate aceste argumente duc la concluzia că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prev. de art. 41 al.1 coroborat cu art.61 al.1 lit. p din O.G.43/1997, modificată, reținută în sarcina petentei.
Instanța, față de practica instanței europene incidentă în materie, reține următoarele: în jurisprudența CEDO, începând cu cauza Ozturk c. Germaniei din 21 februarie 1984, s-a reținut în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Recent, și România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. c. României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională.
Față de cele expuse mai sus, instanța a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției europene, iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În plus, fiind vorba despre o acuzație penală, organul constatator avea obligația de a informa petentul, în cel mai scurt timp posibil, asupra naturii și cauzei acuzației formulate împotriva sa și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația.
Având în vedere dispozițiile art. 6 pct.2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale coroborate cu prevederile art. 20 din Constituția României, precum și Hotărârea CEDO în cauza A. c. României, conform căreia procedura de contestare a procesului-verbal de contravenție poate fi asimilată unei proceduri penale, sancțiunea având atât scop educativ, cât și unul de reprimare, instanța a apreciat că și în materia contravențională orice persoană beneficiază de prezumția de nevinovăție, până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre judecătorească.
Revenind la cauza de față, instanța conchide că vinovăția petentei a fost dovedită mai presus de orice îndoială cu probe certe, sigure, complete.
Cât privește încălcarea dreptului petentei de a formula obiecțiuni față de cele consemnate în cuprinsul procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit în lipsa acesteia, cu respectarea dispoz. art.19 al.1 din O.G.2/2001, care prevede că: (1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se afla de față, refuza sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
În atare situație, dreptul petentei nu a fost încălcat.
Mai mult decât atât, prin Decizia Î.C.C.J. din XII/8.03.2007, s-a concluzionat că încălcarea dreptului petentului de a formula obiecțiuni față de cele consemnate de agentul constatator, în cuprinsul procesului verbal, constituie motiv de nulitate relativă, ce nu duce la desființarea actului de constatare a contravenție decât dacă se invocă o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia, vătămare pe care petenta nu a invocat-o și nu a dovedit-o, și-n atare situație instanța va respinge ca fiind lipsit de temei și acest din urmă motiv.
Având în vedere că în cauză nu există alte motive de nulitate absolută dintre cele prevăzute de art.16 și art.17 din O.G.1/2001, care să poată fi analizate și din oficiu, instanța constată procesul verbal de cotravenție contestat, ca fiind legal și temeinic.
Prntru argumentele de fapt și de drept arătate și în conformitate cu art.31 din O.G.1/2001, constată plângerea de față neîntemeiată urmând a o respinge pe cale de consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta . cu sediul în com.Bogdănești, .,cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Suceava, ..13, ., ., jud.Suceava, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 26.04.2015 emis de I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I. Teritorial nr.3, ca fiind neîntemeiată.
Menține procesul verbal de contravenție ., nr:_ din data de 26.04.2015, ca legal și temeinic.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2015.
Președinte,Grefier,
S. N.
Red.S.N./22.12.2015
Tehn.P.R.D./23.12.2015
5 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1212/2015. Judecătoria PANCIU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 463/2015.... → |
|---|
