Plângere contravenţională. Sentința nr. 1359/2015. Judecătoria PANCIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1359/2015 pronunțată de Judecătoria PANCIU la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 1359/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA P.
MIXT
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1359/2015
Ședința publică de la 08 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. N.
Grefier: P. R.-Dănuța
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul B. M. - A. LA . cu sediul în R., ..1A, ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 09.06._ emis de I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER- I. TERITORIAL NR.3.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: procedura de citare legal îndeplinită.
Verificând ,din oficiu, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, potrivit disp. art.131 al.1 NCPC.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare la sfârșitul ședinței de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul judecătoriei Focșani la data de 29.06.2015 sub nr._ petentul B. M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/09.06.2015, ca fiind netemeinic și nelegal.
În motivare, petentul a arătat în esență că a fost sancționat contravențional prin procesul verbal contravenție . nr._ reținându-se în sarcina sa că la controlul efectuat în trafic nu a schimbat diagrama tahograf iar șoferul nu a efectuat pauza de odihnă de 9 ore. Petentul a mai arătat că susținerile nu sunt reale, procesul verbal întocmit este nelegal și netemeinic și solicită admiterea plângerii.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea plângerii petentul a solicitat proba cu înscrisuri și a atașat plângerii în copie procesul-verbal atacat și foaie de parcurs.
Plângerea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței atașate (f.6).
Intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Focșani.
La termenul din data de 13.10.2015, în temeiul dispozițiilor art.131 C.p.c., instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a judecătoriei Focșani.
Analizând prioritar, în baza art. 137 alin. 1 C.p.c., excepția necompetenței teritoriale exclusive invocată, excepție de procedură, dilatorie și absolută în materie contravențională, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/09.06.2015, petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 2800 lei pentru nerespectarea art. 8, alin. 2, lit.g din OG 37/2007.
În drept, se constată incidența în cauză a prevederilor art.32 alin.1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în baza cărora plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Prin textul de lege menționat se instituie o competență teritorială exclusivă de a soluționa cauza în favoarea instanței de la locul săvârșirii faptei contravenționale. Cum, în speță, fapta reținută în sarcina petentei a fost săvârșită în localitatea Tițița, județul V. care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei P., în conformitate cu prevederile HG nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor si parchetelor de pe lângă judecătorii, rezultă că această din urmă instanță este competentă teritorial să soluționeze prezenta plângere contravențională.
Instanța nu poate reține incidența dispozițiilor art. 113 C. care stabilesc o competența teritorială alternativă întrucât pe de o parte art. 32, alin. 1 din OG 2/2001 care reglementează competența exclusivă de la locul săvârșirii faptei instanței de soluționare a plângeri contravenționale (prin raportare și la dispozițiile art. 126, alin.1 interpretate per a contrario), iar pe de altă parte niciuna dintre ipotezele prescrise de art. 113 Cpv nu vizează soluționarea plângerii contravenționale.
În cea ce privește pct. 9 nici aceste prevederi nu pot fi aplicate întrucât acestea vizează cererile având ca obiect obligații izvorâte din fapte ilicite iar nu plângeri contravenționale. De altfel dispozițiile art. 113 C. instituie o competență alternativă în vreme ce art. 32, alin. 1 din OG 2/2001 stabilesc în mod imperativ competența instanței de la locul săvârșirii faptei.
Pe cale de consecință, Judecătoria Focșani, prin sentința civilă nr.5268 din 13.10.2015, a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei P..
Cauza a fost înaintată și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub același număr la data de 24.11.2015.
În fața acestei instanțe nu au mai fost formulate cereri, probe sau excepții.
Instanța, analizând legalitatea și temeinicia procesului verbal în litigiu, în raport de jurisprudența C.E.D.O. relevantă în cauză, de legislația internă incidentă, dar și de ansamblul probator administrat în cauză, reține următoarele: prin procesul verbal contestat s-a reținut în sarcina petentei că: la controlul ISCTR efectuat in trafic in data de 09.06.2015 ora 20,33, în punctul DN 2 Km 200 punctul Tișița, jud. V. asupra ansamblului de autovehicule cu numărul de înmatriculare_ /_, deținut, utilizat si licențiat pe numele petentei si condus de conducătorul auto P. V., care efectua un transport rutier, în favoarea petentei, in urma analizării datelor de pe cardul tahograf al șoferului s-a constatat ca nu a fost respectata perioada (de 9 ore) de odihna zilnica redusa . 24 de ore cu mai mult de 2 ore, respectiv conducătorul auto a prezentat diagrama din tahograf din data de 09.06.2015, cu începere a perioadei de conducere la 12,30 și certificatul de desfășurarea activității din care rezultă că în perioada 9.05.2015, ora 12,30 -09.06.2015, ora 12,30, acesta a desfășurat o altă activitate decât condusul și nu a putut face dovada că anterior începerii perioadei de conducere a respectat perioada de odihnă zilnică redusă de minim 9 ore, consecutive, abatere ce constituie contravenție în conformitate cu dispozițiile art.8 alin.1 pct.6 din OG.37/2007, fapte pentru care i s-a aplicat petentei sancțiunea amenzii în cuantum de 4000 lei.
În plângerea adresată instanței, petenta nu a criticat procesul verbal decât sub aspectul netemeiniciei, apărându-se în sensul că, conducătorul auto P. V. nu a avut de efectuat curse și a fost lăsat să stea acasă neavând de efectuat curse și-n atare situație nu a fost schimbată diagrama tahograf.
De altfel, petenta nici nu contestă fapta ci doar o justifică în sensul sus menționat.
Instanța constată lipsită de temei susținerea petentei, deoarece nu a fost dovedită cu nici un mijloc de probă administrat în cauză și pentru că textul sancționator nu prevede o astfel de derogare, în asemenea împrejurări de fapt.
Examinând, din oficiu, legalitatea actului de constatare a contravenției în litigiu, instanța reține că: potrivit O.G.2/2001 art. 16
(1) Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Conchizând, instanța constată că procesul verbal este întocmit cu respectarea cerințelor legale, referitoare la de formă și de fond, imperative.
Este adevărat că în jurisprudența CEDO, începând cu cauza Ozturk c. Germaniei din 21 februarie 1984, s-a reținut în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Recent, și România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. c. României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională.
Instanța europeană a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției europene, iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În plus, fiind vorba despre o acuzație penală, organul constatator avea obligația de a informa petentul, în cel mai scurt timp posibil, asupra naturii și cauzei acuzației formulate împotriva sa și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația.
Având în vedere dispozițiile art. 6 pct.2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale coroborate cu prevederile art. 20 din Constituția României, precum și Hotărârea CEDO în cauza A. c. României, conform căreia procedura de contestare a procesului-verbal de contravenție poate fi asimilată unei proceduri penale, sancțiunea având atât scop educativ, cât și unul de reprimare, instanța a apreciat că și în materia contravențională orice persoană beneficiază de prezumția de nevinovăție, până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre judecătorească.
În concluzie, instanța reține că, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situație ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Cu toate acestea în cauza I. P. contra României instanța europeană a concluzionat că prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal, poate fi răsturnată numai cu probe certe, sigure, complete, pe care în speța de față petenta nu le-a făcut.
Pentru argumentele de fapt și de drept arătate și în conformitate cu art 34 alin.1 din O.G.2/2001, constată neîntemeiată plângerea de față și urmează să o respingă pe cale de consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. M. - A. LA . cu sediul în R., ..1A, ., jud.N., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 09.06._ emis de I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER- I. TERITORIAL NR.3, ca fiind neîntemeiată.
Menține procesul verbal de contravenție ., nr:_ din data de 9.06.2015, ca legal și temeinic.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8.12.2015.
Președinte,Grefier,
S. N.
Red.S.N./12.01.2016
Tehn.P.R.D./12.01.2016
5 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1434/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
