Plângere contravenţională. Sentința nr. 1434/2015. Judecătoria PANCIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1434/2015 pronunțată de Judecătoria PANCIU la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 1434/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA P.
MIXT
SENTINȚA CIVILĂ NR.1434/2015
Ședința publică de la 17 decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. N.
Grefier: P. R.-Dănuța
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul Z. V. cu domiciliul în ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 4.10.2015 întocmit de ASOCIAȚIA SOCIETATEA DE VANATOARE ȘI PESCUIT SPORTIV A. cu sediul în A., ., jud.V...
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: petentul Z. V., lipsă fiind intimata A. A. și martorii C. R. și Mâscă S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: procedura de citare legal îndeplinită.
Petentul Z. V., solicită în dovedirea plângerii proba cu un martor în persoana numitului C. A., solicitând audierea acestuia fiind prezent în instanță.
Instanța încuviințează proba cu un martor solicitată de petent și dispune audierea martorului prezent în instanță.
Decade intimata din proba cu martori, solicitată la termenul anterior.
S-a audiat martorul C. A., sub prestare de jurământ, declarația acestuia atașându-se la dosar.
Petentul Z. V., având cuvântul, arată că nu mai are alte probe de solicitat.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul Z. V., având cuvântul, precizează că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa motiv pentru care solicită admiterea plângerii și exonerarea de plata amenzii iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față;
Cu cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul Z. V., cu domiciliul în ., a chemat în judecată civilă pe intimatul I.P.J. V. cu sediul în Focșani, ..12, jud. V., pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în contradictoriu cu aceasta, să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție . nr._/4.10. 2015.
Motivându-și în fapt plângerea, petentul a arătat că: prin procesul verbal contestat,s-a reținut în sarcina sa că, la data de 4.10.2015, a fost găsit în fondul forestier, din zona,,R.”, U.A. 118, U.P. I, pe raza ., cu o turmă de 300 de oi însoțită de 5 câini fără ca aceștia din urmă să aibă jujeu, faptă ce constituie contravenția prev. de art.23 al.1 lit. b din Legea 407/2006, pentru care i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 1500 lei, deși fapta nu corespunde realității, în sensul că cei 5 câini aveau la gât câte un jujeu.
S-a solicitat admiterea plângerii și exonerarea de răspundere.
În drept, au fost invocate disp. O.G.2/2001.
Plângerea a fost timbrată corespunzător O.U.G.80/2013, cu taxă de timbru de 20 de lei, conform chitanței de la fila 4 din dosar.
În probațiune, petentul a solicitat proba cu martori și înscrisuri, însă ulterior nu a mai insistat în administrarea probei testimoniale.
Intimata legal citată a formulat întâmpinare în cauză, în termenul procedural și condițiile art. 208 și următoarele Cod proc. civilă, solicitând respingerea plângerii, de față, ca fiind neîntemeiată întrucât procesul verbal, a cărui anulare se cere, este legal și temeinic.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Intimata a solicitat proba cu martorii C. R. și Mâscă S., pe care s-a angajat să-i prezinte personal, însă nu și-a îndeplinit această obligație și a fost decăzută din probă în condițiile art.311 al.4 Cod proc. civ.
Instanța, analizând legalitatea și temeinicia procesului verbal în litigiu, în raport de jurisprudența C.E.D.O. relevantă în cauză, de legislația internă incidentă, dar și de ansamblul probator administrat în cauză, reține următoarele: prin procesul verbal contestat, s-a reținut în sarcina petentului că, la data de 4.10.2015, a fost găsit în fondul forestier, din zona,,R.”, U.A. 118, U.P. I, pe raza ., cu o turmă de 300 de oi însoțită de 5 câini fără ca aceștia din urmă să aibă jujeu, faptă ce constituie contravenția prev. de art.23 al.1 lit. b din Legea 407/2006, pentru care i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 1500 lei.
Petentul a criticat actul de constatare a contravenției în litigiu numai sub aspectul temeiniciei nu și sub aspectul legalității.
Din examinarea actului de constatare a contravenției în litigiu, de la fila 3, instanța reține că acesta cuprinde toate elementele obligatorii prev. de disp. art.16 din O.G.2/2001, care se regăsesc în cuprinsul acestuia și în atare situație, procesul verbal de contravenție este legal.
Cât privește temeinicia acestuia instanța reține că deși petentul nu a formulat nici un fel de probatoriu în cauză, acesta a fost prezent la termenul de judecată din 3.12.2015 și a recunoscut presupusa faptă contravențională și a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale de 1500 lei, cu aceea a avertismentului.
În jurisprudența CEDO, începând cu cauza Ozturk c. Germaniei din 21 februarie 1984, s-a reținut în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Recent, și România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. c. României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională.
Față de cele expuse mai sus, instanța europeană a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției europene, iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În plus, fiind vorba despre o acuzație penală, organul constatator avea obligația de a informa petentul, în cel mai scurt timp posibil, asupra naturii și cauzei acuzației formulate împotriva sa și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația.
Având în vedere dispozițiile art. 6 pct.2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale coroborate cu prevederile art. 20 din Constituția României, precum și Hotărârea CEDO în cauza A. c. României, conform căreia procedura de contestare a procesului-verbal de contravenție poate fi asimilată unei proceduri penale, sancțiunea având atât scop educativ, cât și unul de reprimare, instanța a apreciat că și în materia contravențională orice persoană beneficiază de prezumția de nevinovăție, până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre judecătorească.
În concluzie, instanța reține că, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situație ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Având în vedere că petentul a recunoscut și nu a mai înțeles să conteste vinovăția sa, în prezentul litigiu, motiv pentru care instanța conchide că vinovăția acestuia nu mai poate fi pusă la îndoială.
Cu toate acestea, potrivit art 7 din O.G.2/2001: (1) Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
(2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
În atare situație și având în vedere că legiuitorul a prevăzut posibilitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertisment numai pentru contravențiile de gravitate redusă, instanța constată că amenda aplicată petentei este excesiv de mare și împovărătoare.
În cauza Manidakis contra Greciei, instanța europeană a reținut că o amendă excesivă reprezintă o lovitură financiară considerabilă.
Or, în speța de față, având în vedere că petentul nu a mai fost sancționat în precedent pentru același tip de contravenție și că fapta nu a produs un rezultat socialmente periculos deosebit de grav pentru ordinea publică, ci dimpotrivă, instanța concluzionează că sancțiunea aplicată petentului este excesivă.
Reconsiderând cele mai sus arătate și în conformitate cu art.7 și următoarele din O.G.2/2001, constată plângerea întemeiată, în parte, și urmează să o admită pe cale de consecință și să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii de 1.500 lei, aplicată petentei cu aceea a avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petentul Z. V. cu domiciliul în ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 4.10.2015 întocmit de ASOCIAȚIA SOCIETATEA DE VANATOARE ȘI PESCUIT SPORTIV A. cu sediul în A., ., jud.V..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, în cuantum de 1500 lei, aplicată petentului prin procesul verbal de contravenție ., nr:_ din data de 4.10.2015, cu aceea a avertismentului.
Ia act că petentul nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din17.12 .2015.
PREȘEDINTE,
S. N. Grefier,
Red.S.N/15.01.2016
Tehnored.PRD/15.01/2016
5 exp.
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1359/2015.... → |
|---|
