Obligaţie de a face. Sentința nr. 3336/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3336/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 3336
Dosar nr._
Cod operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3336
Ședința publică din 22.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – F. C. I.
GREFIER – A. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții T. L. și M. M., cu domiciliile alese la C. de avocat P. C. cu sediul în Piatra N., ., ., apartament 22, județul N., în contradictoriu cu pârâții C. L. al Comunei Săvinești, . și O. E. C., domiciliat în Săvinești, ., județul N..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 24.09.2015, fiind consemnate în încheierea de la acel termen - parte integrantă din prezenta hotărâre; la acea dată, instanța a amânat pronunțarea succesiv, la 08.10.2015 și 22.10.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. la data de 15.05.2013, sub nr._, reclamantele T. L. și M. M. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Comunei Săvinești, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acesteia să lase reclamantelor în deplină proprietate suprafețele de teren de 150 mp și 290 mp din totalul de 685 mp înscris în TP nr.58/197 din 26.06.2002, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantele au arătat că în data de 20.06.2002 s-a emis titlul de proprietate nr.58/197 pe numele defunctului lor tată, T. I.G., decedat la data de 28.05.2011. la data de 06.10.2011, s-a emis certificatul de moștenitor nr.140 prin care fiecăreia dintre fiice i-a revenit 1/2 din masa succesorală (enumerată în înscris). Mama reclamantelor a renunțat la succesiunea, conform declarației exprese în acest sens.
Reclamanta T. L., având în vedere vârsta înaintată a mamei sale, a hotărât în anul 2012 să se mute la casa părintească pentru a o ajuta și a îngriji și de pământul aferent gospodăriei. În luna octombrie 2012, un incendiu a distrus două anexe gospodărești: un grajd și o șură. Apreciind pagubele și constatând că era nevoie de reconstruirea celor două anexe, discutând cu sora sa, reclamanta a investit o sumă considerabilă pentru renovarea casei, dar și pentru reconstruirea celor două anexe afectate de incendiu.
Cunoscând că va avea nevoie de autorizație în acest sens, a luat legătura cu un inginer cadastrist care, pe baza măsurătorilor din teren, a titlului de proprietate mai sus menționat și a certificatului de moștenitor, a eliberat anexa nr.13-tabelul de mișcare parcelară, din care rezultă următoarele: ./1-curți-construcții, în acte măsoară 518 mp, iar în fapt 501 mp; ./2-teren arabil, în acte măsoară 685 mp, iar în fapt 245 mp. Ca atare, terenul înscris în titlul de proprietate are o suprafață totală de 1203 mp, iar cel măsurat efectiv este doar de 746 mp.
Văzând că există o diferență de 457 mp, acest aspect a fost adus la cunoștința primarului comunei Săvinețti, iar acesta i-a replicat că nu are ce să facă, sugerându-i să accepte o altă suprafață de teren din altă parte a satului Săvinești.
Reclamantele nu au fost de acord deoarece este vorba de o diferență de pământ din jurul casei, amplasamentul terenului fiind altul în perioada copilăriei acestora, așa cum figurează în titlul de proprietate, dar și în evidențele primăriei.
Terenul în suprafață de 685 mp înscris în . este compus din următoarele suprafețe: cei 245 mp găsiți la măsurători de către inginerul cadastrist; o suprafață de 290 mp care se află în posesia unui vecin, O. C. (bunicul acestuia, A. H. a fost fratele bunicii reclamantelor; dată fiind relația de rudenie dintre bunicii lor, terenurile nu au fost delimitate, însă în timp A. H., o persoană foarte dificilă și care nu ocolea niciun scandal, nu a mai respectat proprietatea surorii sale, bunica reclamantelor); ulița din spatele casei reclamantelor-aproximativ 150 mp (de când s-au născut, această uliță făcea parte din terenul reclamantelor și era închisă cu un gard cu o deschidere d3e 3-3,5 m, îngustându-se treptat până la 2,9 m și apoi până la 1,5 m.
P. anii 1970, mama reclamantelor, la rugămintea vecinului D. V. (care își achiziționase o mașină) a hotărât să renunțe la porți, oferind astfel o cale de acces cu mașina. Acest lucru nu a creat nicio problemă până în anul 2004, când O. C., nepotul lui A. H. și-a construit o vilă pe terenul bunicului său, teren învecinat cu cel al reclamantelor.
De atunci au început problemele din cauza autovehiculelor de mare tonaj ce transportau diverse materiale de construcție, a fost afectată structura de rezistență a casei (fisuri, crăpături), peretele casei fiind amplasat exact pe linia cu ulița. Cei care foloseau ulița pentru familia O. au fost rugați să folosească autoturisme mai mici pentru a nu mai afecta structura casei.
În drept au fost invocate dispozițiile art.1516 și urm. Cod civil.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 463,52 lei taxă judiciară de timbru.
În susținere, reclamantele au depus la dosar proces verbal de informare asupra medierii, titlul de proprietate nr.58/197 din 25.06.2002, certificatul de moștenitor nr.140 din 06.10.2011, fișa imobilului, plan de amplasament și delimitare a bunului imobil, extras de plan parcelar, titlul de proprietate nr.58/196 din 15.12.1995, planșe fotografice, lista terenurilor ordonate după matricolă, chitanțe de plată a impozitelor și taxelor locale, certificat de atestare fiscală.
Pârâta Primăria Comunei Săvinești a formulat întâmpinare (filele 36-37 dosar) prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În motivare a arătat că primăria reprezintă o structură funcțională administrativă, nu este titulară de drepturi și obligații în legătură cu imobilul revendicat și prin urmare nu există identitate între subiectul procesual pasiv și titularul dreptului subiectiv litigios, aptă să formeze cadrul procesual sub acest aspect.
A invocat de asemenea nulitatea cererii de chemare în judecată dat fiind că obiectul acesteia este insuficient determinat, ceea ce atrage incidența art.196 alin.1 Cod de procedură civilă, respectiv nulitatea.
În ceea ce privește fondul cauzei, a menționat că terenul în litigiu, potrivit susținerilor, este înscris în T.P. nr.58/197 din 25.06.2002 al cărui titular este autorul reclamantelor, T. I.G., fiind emis în favoarea și comunicat acestuia din urmă. Referitor la suprafața de 150 mp, identificată de reclamante drept „ulița din spatele casei”, aceasta reprezintă, astfel cum rezultă și din planul cadastral al comunei Săvinești, o cale de acces care deservește imobilul teren identificat pe planul cadastral cu nr. de parcelă 3089 pentru că aceasta este singura cele de acces, cealaltă intrare fiind impracticabilă pentru vehicule și autovehicule și folosindu-se doar pentru trecerea cu piciorul. În aceste condiții, imobilul respectiv are caracterul unui loc înfundat astfel că nu este posibilă închiderea căii de acces așa cum pretind reclamantele.
Referitor la suprafața de 290 mp care, conform afirmațiilor, se află în posesie numitului O. C., succesorul lui A. Gh.H., pârâta nu are calitate procesuală pentru considerentele arătate anterior.
În susținere a depus extras plan cadastral al comunei Săvinești.
Reclamantele au formulat răspuns la întâmpinare și cerere precizatoare (filele 39-42 vol.I), solicitând introducerea în cauză ca pârâți a numiților . al comunei Săvinești și O. C.. A solicitat respingerea excepției nulității cererii de chemare în judecată, obiectul acțiunii fiind determinat, acesta fiind revendicare cu privire la terenurile în suprafață de 290 mp și 150 mp descrise în petitul cererii.
În motivare a mai arătat că primarul comunei Săvinești este de mult timp la curent cu nemulțumirea reclamantelor deoarece în dese rânduri au încercat să poartă discuții cu acesta pe tema celor două suprafețe de teren, însă de fiecare dată fără vreun rezultat. La una din discuții a propus însă acceptarea de către reclamante a unui teren în suprafață de 500 mă în locul celor două suprafețe revendicate.
Referitor la identificarea celor două suprafețe de teren, au menționat că terenul de 290 mp are ca vecini: N-T. Gh., S-O. C., V-drum sătesc, E-M. I., iar terenul de 150 mp se învecinează cu: N-. G., V-drum sătesc, E-T. G..
În ceea ce privește susținerile primăriei potrivit cu care suprafața de 150 mp reprezintă o cale de acces care deservește imobilul cu nr. cadastral 3089, fiind singura cale de acces, acestea nu pot fi reținute ca o justificare legală, din următoarele considerente:
Suprafața de 150 mp în litigiu este proprietatea familiei reclamantelor de zeci de ani, așa cum este prevăzut și în T.P. nr.58/107, ceea ce ar trebui să le confere atributele acestui drept. Or, în cazul de față, proprietatea reclamantelor este încălcată, tranzitată de zeci de mașini care ating spatele casei ori de câte ori gabaritul mașinilor este depășit. Mai mult, de zeci de ani, reclamantele plătesc impozit pentru acest teren. În imediata apropiere a terenului de 150 mp revendicat există o cale de acces, . se pot folosi atât O. C., cât și alte persoane care dețin mașini sau alte vehicule. . mai lată decât „ulița” revendicată, pe acest sector de drum tranzitând toate autovehiculele de ambulanță, de pompieri, etc.
Referitor la terenul de 290 mp, acesta se află în posesia numitului Opriașn C., care îl deține în mod nelegal, motiv pentru care prin această precizare este chemat în judecată în calitate de pârât.
Pârâtul O. E. C. a formulat întâmpinare (filele 58-61 dosar vol.I) prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, solicitând premergător nulitatea acesteia pentru neindentificarea concretă a terenului revendicat în raport de vecinătățile din titlul de proprietate.
În motivare a arătat că a dobândit în proprietate suprafața de 1138 mp teren intravilan, curți construcții și arabil (din măsurători 1717 mp) situat în ., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.978 din 29.03.2004, terenul fiind înscris în cartea funciară sub nr.662/N cu NCP 479, având următoarele vecinătăți: N-A. I. și T. G., E-T. G. și R. I.C., S-..Bistriței.
Din planurile de amplasament depuse de reclamante și pârât la dosar rezultă că linia de hotar ce desparte proprietățile este aceeași, corespunde ca dimensiuni, fiind în ambele planuri de 13,51 m, linia de hotar, respectiv gardul dintre proprietăți fiind edificat de peste 45 de ani. Niciodată nu au fost discuții între vecini cu privire la această linie de hotar, mai ale că nu s-a modificat niciodată, de niciunul dintre vecini. Nu cunoaște în ce măsură lucrătorii ce prestau servicii în favoarea familiei O. afectau dreptul de proprietate al reclamantelor, însă susținerile trebuie înlăturate ca ireale, relația dintre autorii părților fiind una de bună vecinătate, iar nu cum susțin reclamantele.
Este de observat de asemenea că proprietățile părților se învecinează cu teren din categoria arabil, iar din documentația cadastrală a pârâtului O. se poate observa că acesta deține mai puțin teren arabil decât este înscris în T.P. nr._ de aici putând să se deducă împrejurarea că nu a ocupat nicio suprafață din terenul reclamantelor. Astfel, în T.P. nr._ apare înscrisă suprafața de 748 mp teren intravilan arabil în ./3084/2, în realitate pârâtul având doar 671 mp, cu un minus de 77 mp. Probabil toate aceste chestiuni se datorează măsurătorilor empirice ce se efectua anterior documentațiilor cadastrale.
Cu toate acestea, nefiind mutate limitele de hotar ce despart proprietățile părților se poate deduce faptul că T.P. nr._ a fost eliberat cu suprafețe de teren eronate și poate cu un plus de teren, astfel încât reclamantele trebuie să facă dovada proprietății terenului chiar și anterior emiterii titlului de proprietate. În acest sens, se impune ca acestea să prezinte rolul agricol din perioada colectivizării și extras din planul cadastral pentru a se putea verifica, pe de o parte, la ce suprafață a fost îndreptățit autorul reclamantelor pentru reconstituirea dreptului de proprietate și totodată pentru a putea verifica limitele de hotar și dincolo de documentațiile cadastrale.
Susținerile reclamantelor privind afectarea casei acestora de autovehicule de mare tonaj nu sunt veridice, . lângă casa reclamantelor trece numai pârâtul atunci când vine în concediu în țară, însă deține un autoturism de dimensiuni mici, ceea ce nu afectează pe nimeni. Nu i se poate imputa acest lucru de vreme ce reclamantele au ales să-și facă imobilul cu un perete în drum. Trebuiau să își lase distanță suficientă între casă și drum, să edifice un gard astfel încât să nu mai fie stânjenite de nimeni.
În susținere, pârâtul a depus la dosar titlul de proprietate nr.58/196 din 15.12.1995, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.978 din 29.03.2004, documentația cadastrală nr.2/2297 din 02.03.2004, certificatul de urbanism nr.27 din 18.04.2005, încheierea nr.5411/2004 a Biroului de Carte Funciară Piatra N..
Pârâții . L. Săvinești au formulat întâmpinare (filele 83-85 dosar) prin care au invocat excepția lipsei capacității procesuale a pârâtului consiliu local, excepția lipsei calității procesuale pasive a ambilor pârâți, nulitatea cererii de chemare în judecată, iar pe fond, respingerea acesteia ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. În ceea ce privește excepțiile invocate, s-a arătat că pârâtul consiliul local al comunei Săvinești, în conformitate cu prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale este o autoritate a administrației publice locale de natură colegială, nu are personalitate juridică, nu este titulară de drepturi și obligații, nu are capacitate juridică necesară pentru a sta în justiție în cadrul procesual dedus judecății. Având în vedere calificarea atribuită de normele speciale consiliului local este evidentă lipsa capacității procesuale de folosință a acestuia, împrejurare ce atrage sancțiunea nulității absolute a actului de procedură a actului de procedură efectuat în contradictoriu cu acesta. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâții au menționat că pârâtul consiliul local nu este posesor al terenului revendicat, nu este titular de drepturi și obligații relaționate imobilului respectiv și prin urmare nu există identitate între subiectul procesual pasiv și titularul dreptului subiectiv litigios aptă să formeze cadrul procesual sub acest aspect. Același raționament juridic este aplicabil și în cazul unității administrativ teritoriale, care nu este titulară de drepturi și obligații asupra imobilului respectiv care să-i justifice legitimarea procesuală pasivă raportat la obiectul cauzei.
Referitor la nulitatea cererii de chemare în judecată, pârâții au menționat că obiectul cauzei este insuficient determinat fapt asimilat cu lipsa mențiunii obligatorie a obiectului, fapt ce atrage incidența art.196 Cod de procedură civilă.
În ceea ce privește fondul, au precizat că terenul în litigiu, potrivit susținerilor, este înscris în T.P. nr.58/197 din 25.06.2002 al cărui titular este autorul reclamantelor, T. I.G., fiind emis în favoarea și comunicat acestuia din urmă. Referitor la suprafața de 150 mp, identificată de reclamante drept „ulița din spatele casei”, aceasta reprezintă, astfel cum rezultă și din planul cadastral al comunei Săvinești, o cale de acces care deservește imobilul teren identificat pe planul cadastral cu nr. de parcelă 3089 pentru că aceasta este singura cele de acces, cealaltă intrare fiind impracticabilă pentru vehicule și autovehicule și folosindu-se doar pentru trecerea cu piciorul. În aceste condiții, imobilul respectiv are caracterul unui loc înfundat astfel că nu este posibilă închiderea căii de acces așa cum pretind reclamantele.
Reclamantele au formulat răspuns la întâmpinarea pârâtului O. E. C. (filele 93-95 dosar vol.I) prin care au arătat că terenul revendicat de la acesta este în suprafață de 290 mp, înscris în T.P. nr._, sola 61, . cu: N-T. G., S-O. C., V-drum sătesc, E-M. I.. Ca atare, se impune respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât dat fiind că el are în posesie și folosință o suprafață de 579 mp în plus față de acte, suprafață în cuprinsul căreia se regăsesc și cei 290 mp revendicați de reclamante. Mai mult, potrivit documentației cadastrale, reclamantele dețin cu 457 mp mai puțin față de acte. Ca atare, se impune și respingerea nulității cererii pentru lipsa indicării obiectului acțiunii având în vedere că terenul revendicat a fost identificat de reclamante în mod explicit.
Referitor la fondul cauzei și la revendicarea de la pârât a terenului în suprafață de 290 mp, reclamantele au precizat următoarele:
Autorul comun al părților a fost străbunicul A. G., care a avut trei copii: A. I., A. Harlambie (bunicul pârâtului) și A. E. (bunica reclamantelor). Acesta i-a înzestrat cu o suprafață de 3082 mp, în mod egal, pe cei trei copii. Din schița cadastrală a pârâtului O. C., acesta deține în acte o suprafață de 1138, dar în realitate, în urma măsurătorilor, expertul a găsit un plus de 579 mp.
P. comparație cu aceasta, din schița cadastrală a reclamantelor rezultă următoarea situație: dețin în acte suprafața de 1203 mp, dar în realitate sunt doar 746 mp, deci cu 457 mp în minus. Suprafața de 290 revendicată de la pârât se include în terenul ce excede acestuia, proprietățile fiind învecinate. Reclamantele s-au născut și au crescut în acel loc, cunosc foarte bine cum erau delimitate proprietățile, iar gardul de care face vorbire pârâtul este ridicat de bunicul acestuia, în mod ilegal, dată fiind firea lui certăreață.
În schița cadastrală a pârâtului O. C. sunt anumite erori în sensul că vecinătățile T. G. și Argire I. sunt inversate, iar în loc de . trebuit menționat drum sătesc.
Reclamantele au formulat răspuns la întâmpinarea pârâților . L. al Comunei Săvinești (filele 96-99 dosar vol.I) prin care au solicitat respingerea excepțiilor invocate ca nefondate, apreciind că în cauză are calitate procesuală pasivă . cauzei este determinat, respectiv revendicarea de la aceasta a terenului în suprafață de 150 mp înscris în T.P. nr._, sola 61, . cu: N-. E-T. G., V-drum sătesc. În ceea ce privește fondul cauzei, au arătat că terenul de 150 mp este identificat și evidențiat în planul de amplasament al imobilului cu următoarele coordonate: de la pct.148 la pct.100, denumit în mod eronat de ing.P. I. ca fiind drum sătesc. În registrul agricol al comunei Săvinești din perioada 1959-1963, familia reclamantelor figura, pe lângă alte suprafețe, cu 500 mp teren grădină și 400 mp teren curți-construcții, deci un total de 900 mp.
Din extrasul de plan cadastral al imobilului au reieșit următoarele: 242 mp teren grădină și 501 mp teren grădină, un total de 746 mp. diferența de 150 mp, revendicată de la pârâta . de aceasta ca fiind o cale de acces reprezintă tocmai suprafața ce se găsea în proprietatea familiei încă din anul 1951, când părinții reclamantelor au edificat casa de locuit. În atare condiții este lesne de înțeles că inițial construcția familiei era împrejmuită pe toate laturile de curte, în timp ce în acest moment zidul casei lor reprezintă limita proprietății.
Suprafața de 150 mp a fost lăsată de părinții reclamantelor ca și cărare, pentru a trece cu piciorul familia A., bunica reclamantelor fiind soră cu A. H., autorul pârâtului O.. Cu toate că reclamantele știau că această suprafață de teren se regăsește în registrul agricol și în titlul de proprietate al tatălui lor, au adus la cunoștința primarului că intenționează, pentru a proteja zidul casei lor, să își construiască un gard luând doar 1,5 m din acea deschidere de 3,5 m cât are ulița, însă i s-a răspuns că această uliță se află în inventarul comunei și că nu are voie să execute o astfel de lucrare. Pe de altă parte, această uliță nu este singura cale de acces la proprietatea pârâtului O. C., acesta având deschidere la .> Au mai depus în susținere plan de amplasament și delimitare a imobilului, tabel de mișcare parcelară, schiță cadastrală a pârâtului O., extras de plan parcelar, extras de rol agricol.
P. încheierea de ședință din 28.11.2013, instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului consiliul L. Săvinești apreciind că în conformitate cu dispozițiile Legii nr.215/2001, acest pârât este o autoritate publică cu atribuții deliberative la nivelul unității administrativ teritoriale, neavând personalitate juridică, buget propriu, nefiind titular de drepturi și obligații în litigiile civile de natura celui dedus judecății.
De asemenea, a unit cu fondul excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților . E. C., fiind necesară administrarea de probe comune cu cele ale fondului.
În temeiul art.255-258 Cod de procedură civilă, instanța a încuviințat probele cu înscrisuri probele cu înscrisuri și cu expertiză topografică, apreciindu-le pertinente, concludente și utile în dezlegarea pricinii și a respins ca neutilă proba cu interogatoriul pârâților.
A prorogat pronunțarea asupra utilității probelor cu cercetarea la fața locului și testimonială până după administrarea probei cu expertiză topografică.
În cadrul probei cu înscrisuri, au mai fost depuse la dosar extras registru date de identificare proprietăți, adresa nr.28/6209 din 12.05.2014 emisă de Instituția Prefectului Județul N.,hotărârea nr.2076 din 17.06.002 emisă de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor însoțită de anexe, hotărârea nr.7 din 15.03.2002 emisă de Comisia comunală Săvinești de aplicare a Legii nr.18/1991, declarație olografă dată de numitul T. G., înscrisul intitulat „suprafața primită în proprietate, extras de plan cadastral, nomenclatorul stradal al comunei, T.P. nr.58/198 din 25.05.1999, planșe fotografice, rolul agricol al numitului A. H. în perioada 1951-1955.
La dosar a fost depus raportul de expertiză topografică întocmit de expertul G. G. (filele 135-139 vol.I), completat în urma obiecțiunilor formulate (filele 165-168 vol.I, 5-14 vol.II).
A fost încuviințată ulterior și proba cu cercetarea la fața locului, aceasta efectuându-se astfel cum testă procesul verbal din data de 03.09.2015 (fila 43 dosar vol.II) și a fost respinsă ca neutilă proba testimonială solicitată de reclamante.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
D. fiind că în privința pârâtului C. L. Săvinești a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din 28.11.2013, instanța va respinge cererea în contradictoriu cu acest pârât ac introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință, pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii și redate mai sus.
În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții O. E. Cladiu și . va respinge ca nefondate, considerentele ce vor sta la baza soluției pe fond fiind comune cu cele ale soluționării excepțiilor.
Astfel, în ceea ce privește fondul cauzei instanța reține că acțiunea în revendicare este acea acțiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul proprietar.
Potrivit art.563 Cod civil, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul a despăgubiri, dacă este cazul. Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel. Dreptul de proprietate dobândit cu bună credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut.
Aplicând aceste dispoziții legale la cauza dedusă judecății, instanța reține următoarele:
Reclamantele sunt succesoarele în drepturi ale numitului T. G., decedat la data de 27 mai 2011, conform certificatului de moștenitor nr.140 din 06.10.2011. Pe numele acestuia, în temeiul dispozițiilor Legii nr.18/1991, a fost eliberat titlul de proprietate nr.58/197 din 25.06.2002, în care, privitor la speța dedusă judecății, în sola 61, parcelele 3083/1,2 sunt înscrise suprafețele de teren de 518 mp și 685 mp, respectiv un total de 1203 mp.
În fapt, în urma măsurătorilor efectuate, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, terenul înscris în sola 61, stăpânit de reclamante, măsoară numai suprafața de 748 mp, cu 455 mp mai puțin decât este menționat în actul mai sus indicat.
D. fiind că această împrejurare, a stăpânirii în fapt a unui teren mai mic decât cel aflat în proprietate conform înscrisurilor deținute, este neechivocă, problema în speță a fost aceea a stabilirii dacă terenul ce lipsește reclamantelor se află în posesia pârâților.
Astfel, în ceea ce privește pârâtul O. E. C., instanța are în vedere că acesta a dobândit în proprietate, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.978 din 29.03.2004, terenul în suprafață de 1138 mp, înscris în sola 61, parcelele 3084/1,2 din titlul de proprietate nr.58/196 din 15.12.1995. în urma măsurătorilor efectuate, atât cu ocazia efectuării măsurătorilor cadastrale, cât și în cadrul probei cu expertiză topografică, terenul dobândit de pârât prin contractul anterior menționat are în fapt suprafața 1717 mp, cu 579 mp mai mult decât în acte.
Reclamantele au arătat, fără a fi combătute, că autorul comun al reclamantelor și pârâtului, numitul A. G., a avut trei copii A. I., A. H. (bunicul pârâtului) și A. E. (bunica reclamantelor). Autorul comun i-a înzestrat cu o suprafață de 3082 mp, în mod egal, pe cei trei copii de aceea în titlul lui A. H. apare înscrisă în sola 61 suprafața de 1138 mp, iar în cea a autorului reclamantelor, T. G., în aceeași solă 61 apare înscrisă suprafața de 1203 mp.
Deși reclamantele au arătat că limitele de hotar nu au fost modificate de foarte mult timp (menționând că A. H. a construit pe vremea cât trăia bunica reclamantelor un gard fără a respecta parcelarea efectuată de autorul comun), din planul cadastral rezultă fără echivoc împrejurarea că trupurile de teren alăturate, ce au aparținut copiilor lui A. G., respectiv A. E. (autoarea reclamantelor) și A. I. sunt egale, fiind pe aceeași linie ca vecinătate cu A. H.. În fapt, astfel cum rezultă din expertiza topografică, dar și din cercetarea la fața locului, gardul care desparte parcelele nr.3083, aparținând reclamantelor și nr.3084, aparținând pârâtului, chiar dacă este construit cu mult timp în urmă, este edificat în mod greșit față de linia de hotar ce reiese din planul parcelar. Apărarea pârâtului cu privire la faptul că plusul de teren pe care îl deține nu aparține reclamantelor pentru că ar fi vorba despre o altă categorie de folosință (respectiv s-a susținut că proprietățile părților se învecinează cu teren din categoria arabil, iar din documentația cadastrală a pârâtului O. se poate observa că acesta deține mai puțin teren arabil decât este înscris în T.P. nr._ de aici putând să se deducă împrejurarea că nu a ocupat nicio suprafață din terenul reclamantelor) nu sunt convingătoare de vreme există o necorelare, subliniată și de către expert, între planul parcelar în care se menționează că A. H. deține în . de teren curți construcții, în timp ce în titlul de proprietate același teren este defalcat în două categorii (arabil și construcții). Pe de altă parte, afirmația expertului topografic potrivit cu care surplusul de teren al pârâtului O. ar proveni din depunerea unor materiale de construcții provenite din demolări, piatra și pământ pe latura învecinată cu . nu este de reținut de vreme ce în fața instanței părțile au arătat că gardurile și limitele de hotar nu au suferit modificări pe nicio latură și că proprietatea pârâtului nu au fost extinsă pe latura respectivă.
Față de toate aceste considerente, instanța va reține că pârâtul ocupă din terenul reclamantelor suprafața de 195 mp identificată în schița anexă a raportului de expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre aflat la fila 168 dosar prin culoare portocalie, punctele 45 ,46, 108, 49, 48, 45. P. întregirea terenului reclamantelor cu această suprafață de teren se ajunge ca hotarul ce desparte proprietatea acestora de cea a pârâtului O. să fie pe aceeași linie cu hotarul dintre terenul numita A. I. și pârâtul O., astfel cum rezultă din planul parcelar al unității administrativ teritoriale.
În ceea ce privește suprafața de 150 mp revendicată de la . în primul rând că pârâta nu a demonstrat în niciun fel faptul că acest imobil identificat drept drum sătesc în planul parcelar, în fapt o alee de acces care face legătura dintre . numitului O. E. C. se află în proprietatea unității administrativ teritoriale în temeiul unui act sau înscris care să justifice o atare reținere. Susținerea acesteia că . discuție face parte din . fost probată prin vreun act emis de autoritatea competentă, împrejurarea că . proprietatea pârâtului O. E. C. nu este suficientă pentru a conduce la ideea că terenul se află în mod legal în proprietatea comunei. Nu în ultimul rând, poziția acesteia a fost una contradictorie în sensul pe de o parte a susținut excepția lipsei calității sale procesuale pasive arătând că nu este titular de drepturi și obligații privind imobilului revendicat, iar pe de altă parte (cu ocazia administrării probatoriului), a învederat că „ulița” respectivă face parte din . în cea ce privește fondul cauzei să arate, astfel cum rezultă din întâmpinare, că acea cale de acces deservește imobilul aparținând pârâtului O., că este singurul drum practicabil cu autovehicule, cealaltă cale (dinspre . pentru vehicule și folosindu-se doar pentru trecerea cu piciorul.
Aceste ultime argumente nu au însă a interesa în cadrul unei cereri de revendicare, existând alte instituții juridice, care asigură inclusiv despăgubirea proprietarului unui fond aservit, de a remedia problema accesului la proprietatea unui teren ce ar avea caracter de loc înfundat.
Dincolo de acestea, niciuna din părți nu a contrazis afirmațiile reclamantelor potrivit cu care terenul în suprafață de 150 mp, astfel cum a fost identificat de expertul topografic prin culoare galben în schița anexă de la fila 138 dosar, prin punctele 109, 110, 28, 17, 4, 15, 16, 24, 26, 27, 109, a fost închis cu poartă în trecut, făcând parte din înzestrarea primită de bunica reclamantelor.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite cererea în parte, în limitele arătate, urmând ca aceeași soluție să fie dată și în ceea ce privește cheltuielile de judecată. În acest sens va obliga pârâtul O. E. C. să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 195 mp situat în localitatea Săvinești, ., identificată în schița anexă raportului de expertiză ce face parte integrantă din hotărâre (fila 168 dosar) prin culoare portocaliu, punctele 45, 46, 108, 49, 48, 45. De asemenea, va obligă pârâta . reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 150 mp situat în localitatea Săvinești, ., identificat prin culoare galben în schița anexă de la fila 138 dosar, punctele 109, 110, 28, 17, 4, 15, 16, 24, 26, 27, 109.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, va obliga pe fiecare dintre pârâți să plătească reclamantelor suma de 931,6 lei cu acest titlu reprezentând onorariul expertului, parte din timbraj și din onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea în contradictoriu cu pârâtul C. L.
Săvinești ca introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală.
Respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților . E. C..
Admite în parte cererea de revendicare formulată de reclamantele T. L., domiciliată în Piatra N., ., ., apartament 28, județul N., C.N.P._, și M. M., domiciliată în comuna Săvinești, ., județul N., C.N.P._, ambele cu domiciliile alese la C. de avocat P. C. cu sediul în Piatra N., ., ., apartament 22, județul N., în contradictoriu cu pârâții . O. E. C., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C. Avocat T. A. M., cu sediul în Piatra N., ., județul N..
Obligă pârâtul O. E. C. să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 195 mp situat în localitatea Săvinești, ., identificată în schița anexă raportului de expertiză ce face parte integrantă din hotărâre (fila 168 dosar) prin culoare portocaliu, punctele 45, 46, 108, 49, 48, 45.
Obligă pârâta . reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 150 mp situat în localitatea Săvinești, ., identificat prin culoare galben în schița anexă de la fila 138 dosar, punctele 109, 110, 28, 17, 4, 15, 16, 24, 26, 27, 109.
Admite în parte cererea de cheltuieli de judecată.
Obligă pârâtul O. E. C. să plătească reclamantelor suma de 931,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă pârâta . reclamantelor suma de 931,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunalul N. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 octombrie 2015.
Președinte, Grefier,
F. C. I. A. P.
Red.F.C.I. 24.11.2015
Tehn. P.A. 25.11.2015
Ex. 7
| Plângere contravenţională. Sentința nr. 3612/2015.... → |
|---|
