Plângere contravenţională. Sentința nr. 3300/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit reprezentanții părților.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:

- procedura de citare este legal îndeplinită;

- cauza este la primul termen de judecată.

În considerarea dispozițiilor art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și se consideră competentă general, material și teritorial, în soluționarea cauzei, având în vedere dispozițiile art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Instanța, în temeiul art. 237 alin. 2 pct. 7, art. 255 alin. 1 și art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri, solicitată atât de către petentă, cât și de către intimat, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea prezentei pricini.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare, potrivit art. 394 Cod de procedură civilă.

INSTANȚA,

Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.04.2015, sub nr._, petenta . contestat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/07.04.2015, solicitând anularea acestuia.

În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că a fost sancționată cu amendă în cuantum de 30.000 lei pe motiv că, la data de 31.03.2015, în localitatea Girov, DN 15D, a fost oprit și verificat autovehiculul_, utilizat de societate, care efectua un transport rutier de marfă, iar în urma verificărilor prin cântărire a autovehiculului s-a constatat depășirea masei maxime admise de 30 de tone.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, a considerat că acesta nu îndeplinește condițiile temeinice pentru sancționarea sa în mod valabil. A susținut că marfa transportată cu autovehiculul menționat nu avea cum să depășească greutatea mai mult decât maximul admis. Aceste aspecte reies atât din avizul de însoțire a mărfii, de unde rezultă materialele achiziționate/transportate, care la un simplu calcul matematic vin să infirme cele constatate de agenții constatatori, cât și din cartea de identitate a autovehiculului de unde rezultă masa totală maximă autorizată care poate fi transportată cu autovehiculul respectiv.

În drept, plângerea nu a fost motivată.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Petenta a achitat, în mod legal, taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

La data de 15.06.2015, intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier a depus la dosar întâmpinare, la fila 25 din dosar, prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată.

În motivare, intimatul a susținut că procesul-verbal nu prezintă vicii de formă de natură a-i afecta legalitatea, cuprinzând toate rubricile legale, completate în mod corespunzător cu respectarea dispozițiilor prevăzute de OG nr. 2/2001.

Intimatul a precizat că, prin procesul-verbal contestat, s-a constatat că, în data de 31.03.2015, ora 10:15, în punctul DJ 208 G, localitatea Girov, a fost oprit și verificat în trafic vehiculul cu numărul de înmatriculare_, condus de către G. C. și deținut, utilizat de . efectua transport rutier de marfă contra cost în baza Copiei Conforme nr._ a licenței de transport și în baza avizului de însoțire a mărfii nr._/31.03.2015 și a notei de cântărire nr. 5053/31.03.2015 existente la bordul vehiculului, respectiv sort din balastieră. În urma cântăririi electronice a vehiculului și în baza tichetului de cântar emis, având nr. 1/31.03.2015, s-a constatat că operatorul de transport efectua transportul rutier de marfă divizibilă (sort de balastieră conform avizului de însoțire a mărfii și notei de cântărire existente la bord) cu autovehiculul verificat (A4-fără suspensie pneumatică), circulând de la S. (IS) la Tupilați (NT) pe DN2 (drum reabilitat) și de la Tupilați la Girov pe DJ208G (drum modernizat) cu depășirea masei maxime admise de 30 de tone, prevăzută de OG nr. 43/1997, anexa 2, pct. 2.3.3, având masa brută a autovehiculului de 44,5 tone, deci cu 14,5 tone (48,3%) mai mult față de maximul admis. Stabilirea masei brute s-a efectuat prin operațiunea de cântărire cu ajutorul instalației de cântărire ., în condițiile OMTI nr. 356/2010, art. 48 alin. 1 și OMTI nr. 995/2011, secțiunea 5, eliberându-se tichetul de cântar semnat de conducătorul auto. Totodată, s-a dispus imobilizarea vehiculului până la înlăturarea deficiențelor constatate astfel încât să fie îndeplinite condițiile legale pentru continuarea traseului.

A mai precizat petentul că fapta reținută în sarcina petentei constituie contravenție potrivit art. 61 alin. 1 pct. P din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor și se sancționează cu amendă contravențională de la 25.000 lei la 35.000 lei.

În ceea ce privește procedura de cântărire, a susținut că inspectorii au respectat prevederile legale și Manualul de utilizare al sistemului portabil de cântărire PW 10. Astfel, a fost amplasată instalația după identificarea locului corespunzător, conform datelor tehnice și după instalarea semnalizării rutiere specifice (delimitarea zonei de cântărire cu jaloane reflectorizante), în cauză DN15 D, localitatea Girov, jud. N., îndeplinind condițiile pentru utilizarea instalațiilor de cântărire și respectând panta longitudinală, panta transversală, structura care susține sarcina, asigurând orizontalitatea, planeitatea și duritatea zonelor de cântărire, fiind introduse toleranțele pentru masele maxime admise pe axe și totale, prevăzute în anexele nr. 2 și 3 din OG nr. 43/1997.

Intimatul a mai susținut că, pentru o asemenea greutate de 44,5 tone, nu se poate interpreta că platforma de cântărire nu îndeplinește condițiile tehnice, cu atât mai mult cu cât la momentul controlului au fost inserate de agentul constatator toleranțele stabilite de Ordinul nr. 568 din 2010 pentru aprobarea unor tarife.

A solicitat, așadar, a se constata că fapta săvârșită de către petentă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de legiuitor ca fiind o încălcare a prevederilor OG nr. 43/1997.

Sub aspectul sancțiunii aplicate, a arătat că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege, fiind stabilită la minimul legal, și că este proporțională cu gradul de pericol al faptei deduse judecății, petenta nedovedind împrejurări de natură a justifica nerespectarea obligației ce îi incumbă. În concret, a susținut că sancțiunea avertismentului nu se impune pentru că fapta nu poate fi considerată drept una cu gravitate redusă în sensul art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001.

A mai arătat că rațiunea urmărită de legiuitor este de a proteja siguranța pe drumurile publice, de a proteja infrastructura și legalitatea transporturilor efectuate de operatorii de transport rutier. Legea nu se adresează numai conducătorilor auto care exercită această activitate curent, ci tuturor persoanelor.

În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 205 – art. 208 din Codul de procedură civilă, OG nr. 2/2001, OG nr. 43/1997, Ordinul MTI nr. 980/2011 și Ordinul MTI nr. 995/2011.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv întâmpinarea, actul sancționator și planșa fotografică efectuată după înregistrarea video a abaterii săvârșite, depuse la dosar.

Intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa, potrivit art. 411 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ.

Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Potrivit art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că plângerea depusă de petentă la data de 21.04.2015 a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal, 09.04.2015 (fila 6).

Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse de petentă la dosar.

Examinând probele administrate în cauză și apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal . nr._, încheiat la data de 07.04.2015 de către un agent din cadrul Inspectoratului de S. pentru Controlul în Transportul Rutier, petenta . fost sancționată cu amendă în valoare de 30.000 lei.

S-a constatat că, la data de 31.03.2015, ora 10:15, în punctul DJ 208 G, localitatea Girov, a fost oprit și verificat în trafic vehiculul cu numărul de înmatriculare_, condus de către G. C. și deținut, utilizat de . efectua transport rutier de marfă contra cost în baza Copiei Conforme nr._ a licenței de transport și în baza avizului de însoțire a mărfii nr._/31.03.2015 și a notei de cântărire nr. 5053/31.03.2015, existente la bordul vehiculului, respectiv sort din balastieră. În urma cântăririi electronice a vehiculului și în baza tichetului de cântar emis, având nr. 1/31.03.2015, s-a constatat că operatorul de transport efectua transportul rutier de marfă divizibilă (sort de balastieră) cu autovehiculul verificat (A4-fără suspensie pneumatică), circulând de la S. (IS) la Tupilați (NT) pe DN2 (drum reabilitat) și de la Tupilați la Girov pe DJ208G (drum modernizat) cu depășirea masei maxime admise de 30 de tone, prevăzută de OG nr. 43/1997, anexa 2, pct. 2.3.3, având masa brută a autovehiculului de 44,5 tone, deci cu 14,5 tone (48,3%) mai mult față de maximul admis. Stabilirea masei brute s-a efectuat prin operațiunea de cântărire cu ajutorul instalației de cântărire ., în condițiile OMTI nr. 356/2010, art. 48 alin. 1 și OMTI nr. 995/2011, secțiunea 5, eliberându-se tichetul de cântar semnat de conducătorul auto. Totodată, s-a dispus imobilizarea vehiculului până la înlăturarea deficiențelor constatate astfel încât să fie îndeplinite condițiile legale pentru continuarea transportului, conform art. 12 alin. 1 lit. b) din HG nr. 69/2012.

În procesul-verbal contestat s-a menționat că operatorul de transport a mai fost sancționat contravențional pentru aceeași faptă în data de 05.05.2014 prin procesul-verbal . nr._.

Fapta a fost încadrată juridic și sancționată potrivit art. 61 alin. 1 lit. p) din OG nr. 43/1997.

În drept, instanța reține că, potrivit principiilor generale de drept administrativ, actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ, fiind emis pe baza și în executarea legii de o autoritate administrativă sau de alte structuri care înfăptuiesc administrația publică, cu scopul de a produce efecte juridice. În același timp, actul administrativ este cenzurabil de instanța de contencios administrativ, în primă instanță judecătoria. În acest sens, art. 34 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevede că instanța administrează probele necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal.

În plus, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale „chiar dacă art. 47 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenția intră sub incidența art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, nu se poate susține răsturnarea sarcinii probei.” (Decizia nr.1.353 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.822 din 9 decembrie 2010)

Examinând procesul-verbal contestat sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost corect întocmit.

Potrivit art. 61 alin. 1 lit. p) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997, „Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționează după cum urmează: … p) efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanță, cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei”.

Instanța reține că apărările formulate de societatea petentă nu au fost dovedite, având în vedere că nu a depus la dosar nici avizul de însoțire a mărfii și nici cartea de identitate a autovehiculului, înscrisuri invocate în plângerea formulată. Pe de altă parte, aceste înscrisuri nu pot prin ele însele să infirme rezultatul cântăririi efectuate de inspectori.

În consecință, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta U. S.A. în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta U. S.A. (Cod fiscal RO_), cu sediul în municipiul Piatra N., ., județul N. în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER (lipsă C./CUI), cu sediul procedural ales în municipiul Focșani, ., județul V..

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..

Pronunțată în ședință publică, azi, 20.10.2015.

Președinte, Grefier,

L. M. F. B.

Red. & tehnored. L.M. & F.B. – 22.02.2016

5 ex.